Cenaclul Alexandru Sihleanu – 16 Martie 2024
CUVINTELE MARI SE ROSTESC O SINGURĂ DATĂ, DE CELE MAI MULTE ORI RĂMÂN SCRISE
Sâmbătă, 16 martie, Sf. Mc. Sabin Egipteanul; Sf. Cuv. Hristodul din Patmos (Sâmbăta Sfinților Cuvioși), ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Mircea V. Homescu.
Dna Ecaterina Chifu a lecturat din volumul Epigrame, Ed. Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(României) România și-au dorit-o/ Turcii, ungurii, tătarii,/ Însă ne-au secătuit-o/ Totdeauna demnitarii. (Nepotriviților) La divorț, judecătorul,/ Bate cu ciocanu-n masă:/ Care e motivul, frate?/ Eu, creștin și ea… Satană. (Bogaților și săracilor) Unii își păstrează banii,/ În dolari, euro, lire,/ Numai eu, că sunt sărac,/ Îi păstrez în… amintire.
A continuat lectorul de serviciu dl Ștefan Mocanu cu un grupaj de poezii din volumul EMPATII, publicat la Ed. Editgraph, anul 2021. Vă ofer lectura:
„(Scorpion) Asfințitul pliat în patru/ ateism, insomnie, chitară/ Și-un bob de salivă fecundat/ cu aroma iubirilor plagiate./ Sonetul stă să cadă, rănit,/ iar vulturul nu-și cunoaște/ clipa când trebuie să respire,/ scorpionii înfulecă metafizici/ cu linguri de lemn,/ patru sălcii, un gineceu,/ ce par că sprijină noaptea/ pe umeri,/ în rochie de dantelă/ măseaua de minte se etalează/ la braț cu vagabondul poet,/ în contratimp/ năluca și-a dezgolit sânii/ pentru cel ce doarme pe vise.
(Credință) Golul din jur stă la masă/ cu palmele sub bărbie,/ lumea din spatele „lumii”/ mângâie frunza plecată să moară/ vorbește cu somnul, sărută păcatul,/ foșnește ca o viziune/ în căutare de monștri,/ monștri docili rămași fără sceptru/ modelați de copiii cavalerului tristei figuri/ din ceara lumânărilor plânse,/ plâns într-un dialect cel vorbesc/ doar pietrele rotunjite/ și sparte sub genunchii tociți/ de multă, prea multă credință.
(Instantanee) Roata pierdută/ printre pătrate de lună/ adn-ul morții în repetiție/ întins pe o felie de pâine/ un filozof sângerează/ între pereții de sticlă opacă/ tremur virusant, blasfemie/ pe o frunză incandescentă/ paradoxul cu mănuși albe/ pe câmpuri, printre căpițe cu fân/ câinele dă din coadă/ când clepsidra se-ntoarce./ Singur cu pleoapa/ ce mușcă pragmatic lumina.
(Ego) Pribeag, cu tablouri de gât/ într-o tăcere defunctă, frenetic/ printre prejudecăți carnivore/ eviscerat, cu coatele roase/ hipnotizând călimara/ să-mi verse pe datorie/ firimituri de cuvinte/ decadent, cu tâmplele fermentate/ închin crucifixul/ cu degetele atrofiate/ prizonier, în armura de carne și oase/ printre gropari și orgolii/ îmbătrânit odată cu fumul țigării/ agonic spre martiriu.
(Nisip înnodat) Clepsidra șchioapă vărsându-și/ cristalele de nisip peste/ coloana Brâncușiană,/ caruselul în zeghe căutând/ printre linii/ biletele rupte sau deznodate,/ din foame de sens, de iubire/ focul se-nchină la soare/ bărci de hârtie scufundate/ în nisipuri mișcătoare/ literă după literă/ cuvântul îmbătrânește/ și moare-n principii sfâșiate de lupi,/ nuntașii desculți dansând în noroi/ după notele pianului cu coastele rupte,/ arătare-n fereastră/ viață neconjugată înnodând/ nisipul cu fumul țigării,/ indecența și-a scrijelit numele/ pe teiul uscat ce refuză să cadă,/ piciorul gol peste luna-ndoită/ de un tropot pur sânge,/ spectacol coleric, absurd/ văzut de pe strapontină.
(Cenușă de lumină) Cenușă de lumină/ într-o colivie de paie uscate/ anotimp cu gura cusută/ ce-și lasă verdele să cadă/ într-o tăcere mormântală,/ febra ce-și ține focul la piept/ strâns, ca pe un ultim amant,/ solul de pace ce-și poartă călăul/ ca pe-o ofrandă,/ sufletul ce poartă marioneta/ ca pe-un simbol, ca un răspuns:/ nu sunt cel ce-ai vrea să fiu/ sunt cel ce mă automutilez/ sunt cel ce-aduce/ îngerul intoleranței de bunăvoie,/ ca o ghilotină.
(Flacăra spartă) Dragoste în buzunarul oglinzii/ târziu, aruncându-ne sufletu-n undiți,/ pe nervul frunzei de tei/ unde eclozează respirul statuii/ dragoste după portativul cu lună plină/ gratii orizontale de după care/ pleoapa se zbate în ritm cardiac/ dragoste, pahare migratoare/ între plopii din stânga/ și sufletul drumului,/ arta desenului fără ștersături/ rană rupestră pe cerul gurii/ flacăra spartă-n călcâiul țărmului/ dezgolit la reflux,/ dragostea,/ copilul ce-a aruncat timpu-n fântână.”
Dl Ștefan Mocanu, lectorul de serviciu, dotat cu intuiție și imaginație, uzitând de un limbaj vecin cu metafizica, ca un fin observator, caută să explice fenomenologia vieții pe Terra în stil propriu. Felicitări! Fiind într-o scurtă vizită în România, (de douăzeci de ani trăiește în Italia) îi mulțumesc, în mod deosebit, că a acceptat o lectură în cadrul Cenaclului Alexandru Sihleanu. Succes!
„Este o poezie modernă. Mi se pare că văd multe neologisme, foarte încărcată de figuri de stil și imagini, care pot să exprime sentimente, gânduri și vederi.” (Iulian Dumitrașcu)
„Autorul de astăzi, dl Ștefan Mocanu, ne surprinde plăcut cu poezii în vers alb pline de multiplele tablouri ale realități stilizate în manieră proprie. Universul bogat i-a parte la trăirile poetului formând două tabere distincte: pe de o parte ca-n poezia Scorpion, participă Asfințitul pliat in patru , aroma iubirilor plagiate pe de altă parte poetul însoțit de ”chitara”, ateism, insomnie. Exemple de figuri de stil sonetul… rănit, poetul e vulturul, scorpionii, hiperbolizați, înfulecă metafizici… patru sălcii, un gineceu. De fapt, poezia prezintă visul contradictoriu al autorului. Felicitări, dle poet Ștefan Mocanu!” (Floarea Frățilă)
„Autorul de astăzi, dl Ștefan Mocanu, ne introduce prin poeziile sale într-o lume cu multe tablouri descriptive așezate adesea în antiteză, creatorul practicând un stil ermetic, introspectiv de care se detașează adesea ca fiind un observator obiectiv, neparticipant direct la acțiune. Multitudinea figurilor de stil și a mijloacelor artistic îl ajută în exprimarea sa. Poezia este modernă, în vers alb. Îl felicit și îi doresc să scrie cât mai multe volume.” (Georgeta Iuga)
„Lectorul de serviciu, dl Ștefan Mocanu, se joacă pe hârtie folosind cuvintele limbii vernaculare. Este o poezie deosebită, la limita dintre filozofie și ceva obișnuit. Am reținut o poezie în care luna este pătrată și mai departe povestește și de un cățel. Acum, glumind, cățelul latră la lună sau e și el mirat de frumusețea poeziei? Încă odată apreciez că nu a abandonat frumoasa noastră limbă, nu se observă niciun accent. Este un român get-beget. Mă bucur că l-am ascultat.” (Dan Zanfirescu)
„Volumul reprezintă o poezie a deziluziei și a revoltei. Observând când a fost publicat volumul (2021), anul pandemiei, înțelegem de ce existența și-a pus amprenta pe creația literară. Revolta interioară se revarsă în versuri asociind cuvinte și expresii, uneori contrastante pentru a șoca și a stârni interesul lectorului. Asociațiile par bizare, dar redau anumite concepții existențiale. Asemenea dadaiștilor creează o poezie modernă, ca un joc al imaginației, care sparge tiparele literare. Mulți se regăsesc poate în aceste versuri ce exprimă o anumită atitudine socială. Este nevoie și de astfel de creatori în contextul literar al societății contemporane. Îi urez succes în întreaga activitate literară!” (Ecaterina Chifu)
Sâmbătă 23 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Viorel Dodan. Vă așteptăm, cu drag!
