Ora de muzică 2 – Stewart and the „mechanics”
Impresii puternice…. Muzicieni….
În partea oficială, informațiile condensate, devenite universale deodată cu apariția Wikipedia, îl depun pe Stewart Copeland între compozitorii unei piese dintre cele adunate de Peter Gabriel, performate de mulți muzicieni necunoscuți nouă. Cum să explic încât să vă închipuiți anvergura evenimentelor live din care provine și Across The River? Între cele 17 cuvinte atotcuprinzătoare, avem anul – 1982 -, numele de familie al lui Stewart, numele albumului – Music and Rythm – și numele festivalului ajuns la ediția 40 în 2022: WOMAD. Acronim al World of Music, Arts and Dance. Fondat în 1980 de Peter și încă 6 pionieri ai manifestărilor artistice totale, regizorul-scriitor Mark Kidel, organizator de festivaluri, consultant muzical Thomas Brooman, Martin Elbourne promotor al performerilor de arte. Tot pentru a nu rămâne cu impresii eronate sau echivoce, acest vast domeniu, Wikipedia, prezintă performerul de arte ca pe un artist din destule zone de artă, pornind de la cele mai cunoscute și mai îndrăgite, muzica, dansul și dramaturgia, fără să ocolească mai niciuna dintre ramurile acestora, vechi, actuale, reînnoite sau cu totul noi, dar și câteva tipuri artistice (devenite de ceva vreme artistice prin performanțele deosebite atinse de protagoniști): gimnastică, numere de circ – acrobații, clovnerie, magie…; câteva, ele sunt cam 140 (uite că n-am stat să judec logic că și circul funcționează de când avem date despre lumea civilizată, deocamdată, de prin Egiptul antic) -, wrestling profesionist, „teatru” de păpuși (neuitând pe ventriloci), speech-uri, stand-up comedy, performările pe stradă, mimi; și toate ramificațiile acestora. Celor trei, cu date în aceeași bază de date globale, le sunt alăturați Bob Hooton, Stephan Pritchard și Jonathan Arthur. Ei formează echipa de bază. Primul festival are loc în 1982 în Anglia, Shepton Mallet, prin Somerset, un târg cu centru istoric…. Primul an a adus artiști din 27 de țări din toată lumea. Cu timpul, cel puțin de prin 2001, ici-colo americani din nord, europeni, în rest asiatici, mulți africani și de prin America centrală și de sud. Să n-aveți curaj să vreți să-i căutați și să-i ascultați pe toți. V-ar trebui o lună. Așa, de curiozitate, fiindcă se spune că a ținut un recital lung la aniversarea a 40 de ani în 2022, am căutat pe flugegornista Yazz Ahmed. Între cele 84 de recitaluri o surpriză: Taraful lui Caliu. Anul trecut doar 2 nume prinse în listă…. Înapoi către omul nostru Copeland, nu înainte să fi ascultat Across…-ul și să fi văzut ce i-a putut mintea lui Gabriel. Jos pălăria pentru acei ani curajoși. Uitam. Music and Rythm este un triplu album (17, 14, 14 piese), realizat în 2007 cu, probabil, cele mai interesante cântece de la ediția din 1982 până la cea din 1995.
1982 îi aduce încă o colaborare cu Mike Rutherford. Îmi spunea ceva numele, bănuiam mai mult decât eram nesigur și am avut dreptate să mi-l văd printre Genesis-și. Chitaristul. Înfipt la al doilea album, Acting Very Strange, și ultimul din cariera solo, singurul unde a interpretat vocea principală. Descrierea…: un sunet general brut, neșlefuit. Cauză care l-a împiedicat să aibă vreun cântec în top 100 (Usa, Uk), dar a obținut un loc 23 în Regat. Bilboard charts și Canada (Maxine): 37, 39. Totuși. Stewart nu este creditat nicăieri ce piese a executat. Și nu este singurul tobar. Cele 8 piese îl au și pe Pete Phipps, dar și Linn LM-1 Drum Computer, prima mașină de ritm, inițiată „de supărare”, a celui ce o va construi, pe clasicul, atunci, în anii 70, Roland Cr-78, care făcea exact cât putea, să „playeze” preseturile simplu, și să sune ca o „ceată” (al meu calificativul) de greieri. Coșmarul acestuia, chitaristul Roger Linn, ca și al altora. Nu este o întâmplare ce urmează. Confirmă, încă o dată, dacă mai era nevoie, că toți marii muzicieni nu au ajuns cu doar un dram de talent și muncă la performanță, ci și cu minte sclipitoare și multă. Nici nu vă trece prin cap cine i-a sugerat ce inovație să plaseze în aparatul său. Steve Porcaro vă mai spune ceva? Toto? Colaborarea lui cu Michael Jackson? Steve i-a sugerat să înregistreze sample-uri de tobe reale și să le stocheze într-un circuit integrat, deși tehnologia de finele anilor 70 nu se putea încumeta la a stoca foarte multe. Chiar și așa, a reușit să realizeze prima mașină de ritm cu funcțiuni noi la acea vreme. Toate sunetele recordate sunt ale toboșarului de studio Art Wood, greșit etichetat în Wiki, numele lui se confundă cu al fratelui lui Ronnie Wood de la Rolling Stones, acela este solist vocal. Numai palmele – hand clap – sunt marca Tom Petty și The Headbreakers. Coșmarul lui Mike – din pricina ei a renunțat să mai fie frontman -, vocea de solist, efortul și greutatea cu care se execută toate cele. Căci una e să spui că poți cânta solo din gură, mai greu să cânți. Declarând că vocea a doua este o bagatelă.
