Spații culturale nr. 2 (13)
Raftul cu cărți
Nicolai TĂICUȚU
Ioan Dumitru Denciu, Chemători şi atrape – poeme târzii
Editura Andrew, Focşani, 2008.
Poemele celor trei subcapitole distincte ale cărţii: Ultime rime
(recuperate), Lasă jocul iluziilor şi Către Marele Sine sunt chemătorile
şi atrapele prozatorului Ioan Dumitru Denciu prin care îşi
propune să ne ademenească, ca pe orişice vânat, „să picăm
victime” în diversitatea frumuseţii gândirii sale poetice:
„Picătura îngerească pe care am băut-o / nu poate să mi-o mai ia
nimeni. / Calc a sfânt s-ar zice.”.
Ion Maria, povestiri din cartierul de est
Editura Brumar, Timişoara, MMVII.
Este al patrulea volum de versuri al olteanului, profesor de
istorie, Ion Maria, după PATMOS, BALENE ZBURÂND şi
DINCOLO DE ZID. Iată ce mai spune despre poezia lui poetul
Gheorghe Grigurcu, în prefaţa acestei cărţi: „E ca şi cum un
porumbel alb s-ar aşeza pe o pubelă dintr-o zonă de blocuri,
plină ochi cu resturi pe care, aşa cum se întâmplă prea adesea,
salubritatea întârzie s-o golească…” Şi o exemplificare: „mereu /
printre blocuri / mă calcă / un buldozer / de întuneric /
transformându-mă / într-o pată / de lumină (destin).
Valentin Predescu, Temniţa şi Gustul
Editura TIPARG, Piteşti, 2008.
Regretatul poet Cezar Ivănescu, pe care V.P. l-a preţuit
foarte mult, scria: „Poemele nostalgice amare, infantil-exultante
ale lui Valentin Predescu, document autentic grăitor despre
insesizabilele mişcări sufleteşti ale individualului care se
identifică fericit cu sufletul colectiv, probează că viziunea lumii
rămâne precumpănitor estetică.” Volumul de faţă începe cu
trei poeme (două dintre ele fiind de debut poeticesc) neincluse
în ciclurile care urmează: Ierburi târzii (1), Ierburi târzii (2) şi
Gustul şi se încheie cu un Epilog din care cităm un fragment:
„Lumea e o tinereţe aparte / o regulă a fericirii care ne
părăseşte / o orchestraţie a Existenţialului care ne macină şi
ne ondulează nervii.”
Coniţa Lena, Supradoza – Poeme de uscat zilele
Editura TIPARG, Piteşti, 2008.
Metafora şi limbajul poetic specifice Coniţei Lena se
îngemănează într-o creaţie ludică specială, în care totul este
posibil, pentru că există poezie: „Fluture pe-o lampă chioară /
trup arzând nici viu nici moară / vierme fost cireş de vară.” De
veţi lua o astfel de „supradoză”, fiţi siguri că vă va purta spre
fericire, doar.
Constanţa Cornilă, Aleea scrisorilor
Editura Andrew, Focşani, 2008.
Este cea de-a patra carte de versuri a autoarei. Postfaţa cărţii
este semnată de Gheorghe Andrei Neagu, iar criticul literar
Valeria Manta Tăicuţu menţionează pe ultima copertă:
„Reminiscenţe ale panteismului şi un uşor bucolism se
impregnează în structura textuală, dominată de
autoreferenţialitate, aşa încât identificarea poetei în universul pe
care-l creează, cufundarea / risipirea ei în <
par un gest firesc de legitimare prin scris a propriei sensibilităţi.”
Gheorghe Chirtoc, Sirepele domnului Anason
Editura Andrew, Focşani, 2008.
Pe coperta a patra autorul precizează: „…Această poveste,
auzită în anii copilăriei mele, într-o noapte târzie de toamnă, după
alte povestiri şi întâmplări legate de acele fapte, am păstrat-o în
fiinţa mea peste cincizeci şi ceva de ani şi vă fac părtaşi acum când
marii ei eroi sunt pulbere stelară.” Redată în tonalităţi arhaicoregionale
acţiunea se desfăşoară între cele două războaie
mondiale în satul Treisteni (azi Trestieni), amplasat pe cursul
superior al pârâului Slimnic, în fostul judeţ Slam Râmnic.
George L. Nimigeanu, Nobleţea tăcerii
Casa de editură SAMUEL, Mediaş, 2008.
Nimic mai potrivit decât un fragment din prefaţa lui
L.D.Clement la această nouă carte de versuri: „În căutarea unui
adevăr sau a unor adevăruri compatibile cu realitatea vieţii fireşti,
palpabile recognoscibile şi cu realitatea adesea la fel de concretă,
prin semne ale sale, a vastelor câmpii lăuntrice, a mişcătoarelor
himere, a gândului neşoptit sau a tainei de neatins, poetul
cântăreşte mereu cuvinte şi tăceri, logos şi infinite, calme pajişti
liniştite – tăcerea dintâi şi tăcerea din urmă.”
Octavian Onea, Călătoria, menodramă într-un act, cu două
tablouri, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2008.
Cu un an înainte de sinucidere, regretatul poet Ion Stratan
nota pe ultima copertă a cărţii „Titus. Teatru”: „Piesa Titus a
domnului Octavian Onea este o compoziţie postmodernă,
înzestrată cu ironie, simţ al replicilor şi umor. […] Limbajul
muntenesc, temele variate şi intersectarea de spaţii culturale fac,
după opinia mea, din creaţia teatrală Titus o operă interesantă,
vie şi nostalgic-amuzantă de «Comedie umană» în acelaşi timp
tragică şi exultantă.” Şi menodrama Călătoria e tot pe aici.
