Brigada diverse – De(m)i, so(r)a
10 martie 2024
O neliniște de demult risipită. China domină economic pe oricine de pe planetă. Soluțiile lor de eficientizare, chiar dacă mai puțin pentru om și mai mult pentru materiale, deși ambele sunt mult sub pretențiile occidentalo-americane, sunt remarcabile, iar lumea întreagă datorează de mulți ani progresul galopant, accesul total la orice nouă tehnologie. Cât am fi așteptat să ne împroprietărim cu diverse, dacă și ei s-ar fi vândut la prețuri exorbitante? Așa că, domnilor și doamnelor din Germania, din presă – ei au nedumeriri, politicienii știu cum merge treaba -, chinezii domină piața de fotovoltaice din același motiv: produsele lor sunt mai ieftine și se fabrică cu milioanele pe secundă.
Cofondat! Să nu confundăm propriul fundament, singular, cu cel pus la dispoziție, după cum ne învățau filmele americane și de o bucată de vreme și televiziunile române, care împerechează de nevoie un ins cu o idee, cu un produs căruia îi trebuie mici ajustări și un fond bănesc pentru a fi urnit pe piață. Darea în judecată a OpenAI de către Elon mi se pare în această ipoteză un gest de prost gust. Cu astfel de mentalități non umane se compune astăzi întregul mapamond. Până într-o zi. A judecății, a fortuirii, e mai puțin important factorul declanșator.
”… încă câte…” Din toate extratereala oferită cu titlu de posibilitate, de-alde neica nimeni jurnaliști rămân în memoria cititorului numai cu o asemenea că-câ-ială. Ce cucerire de pământ, ce îndrăzneală de oameni de știință (tembeli, nu alta), ce număr de rase doar în galaxia noastră?
Am găsit unul mai „rezonabil”. Nu-i plecat mai departe în viitor. N-a apucat băiatul decât 2027, declară el, „… ultima persoană în viața după apocalipsa globală”. Dac-am fi un pic deștepți, nu ne-am mărgini să ne uităm la imaginile filmate (nu le-am parcurs) și n-am da credit că parcul gol, centrele comerciale goale din ziua 219 pot fi veridice. În „filme” se poate orice. Amintiți-vă perioada pandemiei. Nu era țipenie pe străzi…. Și era așa de liniște, că puteai jura că ești în Rai (sau că trecuse – și-a trecut – apocalipsa prin noi).
Pare fantastică „o singură lovitură”. Dar sună mai bine. Învinovățește mai mult. O mașină lovește o alta. Un fapt ce poate fi cauzat de mai mulți factori: neatenție, în primul rând, neștiință și nepăsare, și mai în primul rând decât cel anterior. Dar mai mult și mai mult fiindcă fiecare individ se vede meritoriu doar pe sine, se vede, ca spaniolul tupeist cu apocalipsa, singur pe lume. Accidentul celui cu „cinci dintr-o lovitură” – poveste de sorginte arabă parcă sau ale popoarelor cam din aceeași seminție – s-a banalizat. Cine nu provoacă unul e considerat prost, cine nu se droghează, nu are ce căuta printre cei „privilegiați”. Ei…. Le-o veni și lor rândul. A! Și cine n-are carnetul suspendat sau deloc și nu circulă, nu e șmecher!
Denisova…. Să fie la ei și apariția, și dispariția. Nu de alta, numărându-se printre siberieni, seminția lor n-a adus multe beneficii, ci destule daune. Mai ales ca – deocamdată – presupus strămoș al omului modern. Deși cinci la sută este un fleac. Și mai ales că ăst cinci se-nfige-n aborigeni. Ce mă nedumerește? Că tragem tot către ăia cu „piele întunecată”.
Biată limbă română, ajunseși la cheremul tuturor. Multe le pricep, puține le accept. Precum inventară unii sintagma „să ne punem o babă” în loc de „să ne alegem o babă”.
