Fărădelegea lui Călin – Cașul civil
A scăpat Art. 2479. Scurt, nebăgat în seamă…. Despre urmărirea silită și metoda de „lucru”: conforme Codului de Procedură Penală.
Gaj…. Tot un fel de ipotecă. Dar cu bunuri mobile corporale sau titluri negociabile materializate. (Art. 2480)
Diferența fiind că bunul, titlul stau la creditor. Că-i remitere, că păstrare, e cam același lucru. Scopul nu altul decât garantarea creanței. E, că găsii andosarea de la „Propoziții…”. La Al. 2, la titlurile de la purtător, că se va scrie pe spatele lor remiterea către creditor în baza garantării. (Art. 2481)
Nu mă încântă să se uzeze de publicitate, ca termen, pentru a marca deposedarea de bunul gajat. Nu văd cum se realizează înștiințarea publică. Cât privește varianta secundă, înscrierea la arhivă, nimic de zis, dar nici asta nu este o metodă de ști oricine de schimbul dintre cele două părți. Avem și sumele de bani care, cică, simpla deținere a lor de către creditor va să fie publicitate. De-ar citi literații Codul Civil, mi ți i-ar urechea pe legiuitori de nu s-ar vedea. La fel cu titlurile: remitere sau andosare. (Art. 2482)
Păi cum să fie publică deținerea gajului? Numai doi inși știu că obiectul a trecut de la debitor la creditor: ei! Care terți? Care deținere neechivocă? Care aparență? Cine s-o creeze? Nu produce lipsa de publicitate la o disfuncție legală? Și pentru ce să fie la debitor gajul când cerința existenței lui este chiar asta, că gajul este la creditor. Iar opoziția față de terți…. Nefuncțională astfel. (Art. 2483)
De la deținere la detenție…. Când vorba ne e despre obiecte…. Se exagerează lexical. Art. 2484 dezbate la viteză posibilitatea ca gajul să stea la un terț, cu voie de la debitor. Opunerea, și în situația de față, o chestiune…. Dar dacă se vrea, va produce efecte numai când creditorul primește actul constatator al gajului. Garantat, de preluare.
„… numai atât timp…” și sună, și este pleonastic. Vedeți ’mneavoastră de ce nu are ursul coadă și codul bună redactare? Fiindcă se introduce un cuvânt, andosare, fără să se specifice cum trebuie întocmită. Și cât, și atât adăugate timpului fac rău. Pe perioada… avea mai multă greutate și era mai… legală. Vorbind de gaj, valabilitatea lui este egală cu deținerea obiectului… de către creditor sau dacă andosarea, probabil, conține date despre deținerea acestuia. Dar una este timpul de deținere și alta stingerea gajului. Sper că după enumerarea variantelor de ne stingere, se va veni și cu detalii. Cel puțin „pierderea”, ne mai deținerea bunului de către creditor, nu din vina sa, ci prin fapta (deci vrere și consecință) altei persoane, are nevoie de o reparație. Situația următoare nici n-ar fost de luat în seamă, nu reprezintă un „pericol” și nu schimbă relația contractuală și obligațiile. Trimiterea către un terț cu scop benefic pentru obiect – reparare, ameliorare; și merge și evaluarea; doar transformarea nu are ce căuta, fără avizul proprietarului -; dacă se remite debitorului temporar, iar nu e o problemă; și sper că există motiv și țidulă pentru schimbarea deținerii periodice. Despre trecerea în altă custodie, alta decât la terțul anterior, există temei. Să fie acela alt creditor al debitorului, la o urmărire silită. Totuși, o asemenea ipostază lasă cu buza umflată pe creditorul cu gajul…. (Art. 2485)
Se continuă ideea ultimei stipulări a Art. 2485 pentru rezolvarea unei nedreptăți. Probabil. Folosirea „rezervei” vizavi de dobândirea proprietății bunului gajat și doar partea bună a credinței, nu și reaua, induce dubii. Trebuie dovedit că a existat o deficiență, după aceea să vină creditorul la noul proprietar ca să ceară restituirea bunului. Și bine face Art. 2486 că nu-l lasă să procedeze la fel când există creditor ipotecar (nu remarcam că gajul e tot un fel de ipotecă?) cu rang superior sau urmărire silită.
