Spații culturale nr. 5 (13)
Raftul cu cărți
NICOLAI TĂICUȚU
Eugen Evu, Vânătoarea de curcubee – Poeme, Editura HESTIA, 2009, Timișoara, 63 de pagini. Pe coperta a patra sunt trei fragmente de aprecieri critice aparținând lui Laurențiu Ulici, Adrian Popescu și Ion Mircea. Iată fragmentul celui de-al treilea: La Eugen Evu, muzica răzbate din profunzimile textului poetic, amintita simbioză muzică-vers încărcându-i structural poezia – poezie străbătută de efluvii eufonice, luminoase, cu toate acestea, numai în aparență, ca o încăpere scăldată în razele soarelui, dar în care cântă stins un flaut. Eugen Evu este o lebădă cu gâtul străpuns. Redăm prima parte din Elegie la 65 de ani: Amar de timp / Ca să aflu ceea ce /Am știut cu uitarea / Că frumusețea e blestem / Prin aceea că vor toți/ Să o prade.
Florentin Popescu, Portrete în peniță, Editura RAWEX COMS, 2009, București, 224 de pagini. Autorul argumentează: Cei care nu mai sunt n-au trecut degeaba prin viață, lăsând ceva foarte frumos în urmă. Cei care trăiesc ard în continuu pentru idei și idealuri ce merită prețuirea noastră. Și pe unii, și pe ceilalți i-am arondat, simbolic, cercului meu de prieteni. Și astfel, în această carte, Florentin Popescu realizează (influențat, bineînțeles, de soție!) portretul a 52 de prieteni. Cu siguranță, nu se va opri aici. Mai are destui prieteni și va urma și o a doua carte de portrete în peniță.
Puiu Bobelică Cislău, Cu duh și inspirație divină – versuri anaforistice, Editura EIKON, 2009, Cluj-Napoca, 66 de pagini. Aceasta este cea de-a cincea carte de versuri a lui Puiu Bobelică Cislău. Celelalte sunt: Mamă de peste ani (1976), Nunțile cântecului (1978), Drumul de lângă cântec (1997), Stele de vis (1999). După cum vedeți, apariții fără grabă. Am ales întru prezentare poezia îl urcă: În ora serii / Munții se-nvelesc / Cu cerul albastru, – / Vâjâitul vântului / Proptit / în stânci pieptoase, – / Iar șipotul râului/îl urcă / Privighetorile în stele.
Ica Ungureanu, ’/ k lumea!, Editura RALUCA, 2009, Buzău, 84 de pagini. Cartea de multe epigrame și puține rondeluri este împărțită în șase capitole, din care lipsește capitolul IV (!). Capitolele se intitulează astfel: Din negura Tranziției (I), între seceră și ciocan (II), Sănătate și virtute (III), Vicii și… servicii (V) și Ținte vii (VI). în acest ultim capitol se iau la țintă ei cu ea și ea cu ei. Ea este Ica Ungureanu. Ei sunt: Adi Sfinteș, Mihai Sălcuțan, Constantin Deneș, Ion Mitică, Mihai Voinea, Nicușor Alecu, Tudor Vasile Jipa, Gheorghe Penciu și Gheorghe Oncioiu. Toți epigramiști. Și o epigramistă. Da’ bună!
Camelia Manuela Sava, Între DA și NU, Editura VALMAN, 2009, Râmnicu Sărat, 64 de pagini. De la construcția scurtă, lapidară, tip motto: Între Da și Nu / Toți suntem pământ… / Între Da și Nu / Toți suntem iubire (Da și Nu), până la poemul de largă respirație: Un cal păștea iarbă / Din sângele meu / și însetat / mi-a băut cioburile sufletului. / Mi-ai sărutat lacrima de pe obraz / când mi-a curs sărată întâia oară: / te-am nemurit, adevăr scăldat în pripă! / Să-ți spun că tu nu ești mamă, / Ci doar un nou născut? / Vestalele focului sacru / ard în ochii mei / sâmburii lumii… De la un capăt la celălalt al cărții, numai poezie! După spusele autorului.
Nicolae Pogonaru, Memoria pașilor, Editura RAFET, 2009, Râmnicu Sărat, 82 de pagini. După spusele autorului, Cartea se dedică prietenilor din copilărie și sătenilor din toate timpurile de pe „Ulița cu doi craci”, cunoscută și ca „Ulița morii” și, mai nou, după ’89, ca „Strada magazinului”, situată în Căpățănești, comuna Mărăcineni de Buzău. Frumos gest, frumoase versuri! lată partea de început a poemului Zidul morții: La marginea satului începea visul / porți uriașe de rai se deschideau galben / spre izlazul comunal / ca un câmp de floarea soarelui / în miniatură / înfloreau păpădiile primăvara / mirosea a galop de la caii slobozi / ca niște pete de culoare pe pajiști / necheza cerul de atâta lumină (…)
Gheorghe Ene, texte de dincoace, Editura CEEA CE, 2007, Pogoanele, 100 de pagini. Printre multe altele, iată ce spune Ion Bogdan Lefter despre scrisul lui Gheorghe Ene: în aparență, totul e performanță stilistică, retorică: limbajul e demontat și reasamblat sub ochii și spre delectarea cititorului supus unui continuu tratament cu jocuri de cuvinte, de morfeme, de litere. O „literatură literară”, s-ar zice… (…) De exemplu poemul Cogito: Însemn punctul la care am ajuns. / E un punct însemnat. /Bacovia. / De la o vreme punct. / De la o vreme semn. / Semn bun. / Vreme bună. / Vremelnic. / Dar semn. / Peste vremuri. / Plouă. / Plouă cu ce apucă. / Apucături de ploaie. / Prelungiri ploioase. / Scîrțîite. / Țîrîite. / Tîrite. / Pic / pic/pic. /Strig. / Tic/tac/tic/tac. /Bum /bum/tam /tam. /Stăm. /Stau. / Stă. / St! / S, deci sînt. / Cogito…
