Fărădelegea lui Călin – Ridul civit
Sărmănia debitorială….
Ți-am dat creditul, te interesează care sunt costurile! Pare să spună creditorul. Vag, domnule! Bun, al tău este, totuși care să fie „… sumele percepute asupra creanței…”? Și să dea domnul să nu fie scris negru pe alb, să le ceri înainte de scadență. (Art. 2405)
Aceeași nebuloasă se întrevede și la Art. 2406, dar una lăsată la voia „legislației” creditorilor, una personală – le place s-o denumească politică… -, aceleași „… sume cuvenite în temeiul creanței ipotecate.” – de remarcat lipsa din Art. 2405 a adăugirii ipotecat/ipotecar/etc – neavând măcar un cât de vag indiciu. Sigure sunt doar capitalul și dobânzile, de perceput, cu încuviințarea creditorului ipotecar, de către constituitorul ipotecii la scadență. Cu retragerea oricând a acestui drept, anunțând atât constituitorul, cât și debitorul printr-o notificare scrisă.
41 de articole te determină să nu mai fii atât de sigur pe terminologie, încât mixul creditor, debitor, constituitor te-mpinge să treci recurent la obârșii. Spre neuitare mie: constituitor ipotecar – terț ce-și pune un bun gaj pentru un debitor. Astfel că între cei trei importanța principală o capătă la Art. 2407 constituitorul, acesta având șansa să dea în judecată debitorul pentru sumele restante sau neplătite. Altfel creditorul ar fi entitatea îndrituită la gestul justițiar. Cu termen de gratuitate „El este însă dator…”, fiindcă prima frază, încheiată cu punct, nu induce o condiționalitate. Mai curând avem, înainte de a da unuia sau altuia posibilitatea de a cere instanței sumele datorate, o obligativitate, repetată mult prea curând, agresiv de agasantă: de a informa imediat constituitorul despre…. Ei le spun „… nereguli la plata sumelor datorate…”. Singurele pe care le întrevăd sunt: prima, firește, neplata; a doua, dar nespecificată deloc până acum, fiind foarte sigur pe afirmație, plata cu mijloace ilicite (vezi cecuri fără acoperire).
Cum se poate întâmpla? Simplu. Ori debitorul a plătit de-a surda, ori/și creditorul nu a fost onest și nu l-a anunțat punctual – căci pentru altele se uzează de îndată una-două – că a depășit cuantumul capitalului, al dobânzii și al cheltuielilor (astea or fi sumele datorate…) încă nereperate. Chestiunea bine de repetat, în cazul de față, este că o astfel de faptă nu poate rămâne fără efecte: să consideri normal să primești mai mulți bani decât ți se cuvine și să nu-i returnezi fiindcă debitorul a semnat actul credito-ipotecar necunoscând ilegitimitatea. În plus, nu s-a auzit nicăieri în lumea civilizată că un astfel de act bilateral ar putea fi semnat. (Art. 2408)
Mă dădeam de ceasul… neinformării corecte și la timp. Iată momentul râvnit. Cu o întoarcere la Art. 2387, ni se furnizează ipoteca mobiliară perfectă când produce efectele acestuia și formalitățile legale de publicitate au fost realizate. O pomenire, însă, de pomană. Prea multe nu spune nici articolul conexat, este doar apanajul înființării ipotecii mobiliare. Chestiunile obișnuite de înscriere în arhivă. Chestiunile de opozabilitate creditorilor constituitorului sau ulteriorului dobânditor al bunului ipotecat. Și altor persoane. Cu totul necunoscute. (Art. 2409)
Ne oprim înainte de împlinirea celor minime 500 de cuvinte legice propuse. Urmează o serie lungă a publicității, conservării….
