Brigada diverse – F(ă) (o) tur(ă)
6-7 ianuarie 2024
Cunoscând prea bine potențialul, nu cauți acolo unde nu este. Astfel că am ocolit până acum zece minute să fiu curios. Nu spun decât că a trecut de câțiva ani în banca compozitorilor, după ce servise decenii ocazional din ,,nectarul” meselor protocolare și că o proaspătă inspirație este considerată facerea zeilor. Să ne ferească pe noi, muzicienii de mijloc, sfântul de astfel de… județene expoziții puse în vitrina cu trofee. Vedeți, de-aia aplec urechile numai la cine merită.
Că și oul cubic s-a scos pe piață. Dar să-i dai românului vin dezalcoolizat este cea mai proastă glumă făcută vreodată de un investitor. Dacă nu se cherchelește, la ce să-l consume?
Așa se înfoaie și câțiva țâști-bâști de liceu că au descoperit apa de la chiuvetă. Dispozitivul ce topește peturile de plastic și le transformă în materie primă pentru imprimantele 3D. Mare…. Înfăptuire de doi lei după cel puțin 50 de ani de ,,ductilitate” în cel puțin două fabrici buzoiene: Polimeri și Chimica. Că n-o fi cine știe ce mare diferența între a pompa granulele sub formă de pastă în matrițe sau a le topi spre a scuipa particulă cu particulă către ,,camera” de ,,plastifiere” a formei dorite.
Dacă se găsește și soluția aerisirii traficului la orice oră din zi și mai ales din noapte, pot merge pe stradă și dormi liniștit. Dar și cu 41 de km/h nu va fi suficient să se domolească turbarea cronică de a circula cu mașina. Nu sexul, nu drogurile nu sunt flagelul de care trebuie să ne temem, ci de împărăția încetățenită a mașinilor.
Dramele sunt greu de judecat. Oricum ai încerca să cântărești, te vei trezi greșind amarnic. Să-i impuți ce? Cu ce efecte? Dacă el crede că poate compensa dispariția unei vieți cu alta, imediat la îndemână, dacă el nu se poate închide în sine după incendiu, după moartea fiului și a tuturor celorlalți până să priceapă că nu mai poate fi om, ce să scoți la el? Din moment ce n-are…. Din moment ce el se vede trăindu-și viața mai departe….
Bine că ne mai dau alții peste nas cu vestigiile găsite la noi. Casca a cu ochi. Modelul este clar persian. Și cum noi nu fuserăm niciodată vreo civilizație după care lumea toată să se uite cu admirație supremă și să ne copieze…. Am ciupit noi de la alții.
Voluntari. Deh, o localitate de tip sătesc pe vremuri. Un cătun în care ilfovacii abia aveau un boț de mămăligă, două scoarțe de pus pe pat, maxim două cămeși, o pereche de ițari roși și vreun câine rătăcit în bătătură, bun să semnaleze…. Sunt luat cu capul. Ce? Că vin hoții? Să ia ce? Să sară ce pe furiș? Căci nici gard nu aveau. Dar vremurile sărăciei au apus de cel puțin o perioadă. Și are fostul țăran de ce să se teamă. A dat bâta pe pistol și lucia pauperitate pe bijuterii. O clară invitație la furt.
Fiindcă tot plantasem teama de chestiuni neliniștitoare, s-a mai găsit o soluție la neajunsurile financiare ale omenirii. Nu tu microb, nu tu pandemie, nu tu accidente, porniri către luntrea lui Caron (că tot mă îmboldii s-o iau pe urmele bolgiilor dantescane și-mi reuși acu la ceas aniversar ionescian) mai cu praful, mai cu pac-pac. Facturi. Să fie cu sume uriașe și greșite. Administrabile septuagenarilor și octogenarilor. O! Să nu-și închipuie nimeni că e o soluție de curățare imediată. Nu! Citești acum și mori peste câteva săptămâni. (…) Gogoși de jurnalist care întreprind conexiuni acolo unde nu sunt. La 88 de ani, cu factură de infarct, fără, bat clopotele în orice clipită.
