Literadura nr. 30 (7)

Doris ȘERBĂNESCU

altfel

Pregătită să devină mamă singură, își fotografiază trupul gol la o terasă, servind înghețată cu umbreluță din hârtie. Îndrăgostiții schimbă totul în jur, fauna are pe cap pălării umbrelă, flora se strânge rapid, ca o ciupercă enormă, pământul e plantat cu umbrele, străzi din umbrele pe ape. Morții își doresc umbrele de bambus în loc de cruce și flori, un copil abandonat se întreabă dacă părinții lui s-au iubit sub umbrele de paie în plină furtună, cerul-pânză de umbrele cu numele bebelușilor morți, din capul nebunior cresc umbrele.

coș de baschet

E mult prea adânc, simt un arc în talpa piciorului, o durere de cap mă învârte. Sunt mică, alunec pe toboganul de forma unui disc, cresc, cresc repede, ca bucata de pământ în olărit. Învârt discul în jurul mâinii, în jurul trupului, în jurul inimii, circ. Dragostea și durerea împart viii în mii de cruci. Mă regăsesc în omuleți de hârtie șifonată. Coș de baschet. Mă trezesc brusc, în fund, transpirată, am respirația unui polipneic. Nu, imi spun, plătesc 300 de lei pe noapte, ca să ce? Să mă facă praf patul astă ca inelele lui Saturn.

mary strigă la Mary

Jumătate de mână a Domnului, la cei 12 ani Mary lovește cu frumusețea ei școala, ca un tren de lux, e obligată să urască școala, s-o asocieze cu temele pentru timpul neproductiv. Mama-sa se joacă cu trupul fetiței pe la paradele de modă. Mary se pictează cu sângele din sufletul ei ca un iepuraș. blană angora, puținul sună ca un clopot de mort, foile caietelor se desprind singure și construiesc avioane particulare, care aterizează pe pista unui zar jovial. mary strigă la Mary într-un ospiciu ultramodern.

Miruna ROMANCIUC

26 ani, medic rezident și scrie poezie constant de când a creat contul de instagram @poeziemoleculara, în urmă cu 3 ani.
A publicat poeme în reviste online și în format fizic, printre care: O mie de semne, Noise poetry, Echinox, Euphorion, Steaua, Vatra și Literomania. Prezentă în antologia ,,Generația O Mie de Semne”, coordonată de Gelu Diaconu (CDPL, 2022). A scris recenzii pentru citestema.ro, ca parte a echipei Kooperativa Poetică. A susținut lecturi publice în cadrul unor evenimente precum Saloanele Literare Familia, Alba Iulia Stand-up Poetry, Ecosistem, podcastul Poets of the East, Festivalul de Literatură Transdanubiană, Strada Fără Nume. Câteva poeme se găsesc în lectură proprie pe canalul de youtube poezie contemporană românească, proiect desfășurat de Cristina Ispas. A participat la Zilele Poeziei în Cărturești Verona anul acesta, ca parte a evenimentului pentru nedebutați, organizat de Karmen Florea și moderat de Sorin Despot și Răzvan Andrei. Câteva poeme se găsesc traduse în spaniolă în revistele Kametsa (Peru) și Noche Laberinto (Columbia).

Din mâinile tale se ridică pereții de carne
Ai acestei case niciodată
În flăcări.

Aici vin să ud florile.
Aici vin să mă bucur de toamnă.

Spun de mai multe ori
Sunt fericită. Scot
Cuvintele cash.

Cumpăr o limbă din care nu se poate
Traduce.

tot ce gândesc

mă închide în afara corpului
nu mai am răbdare sau înțelegere
mă revolt în piele sensibilă
mă revolt în lumină pe jumătate reală
caut materialul genetic al oamenilor calmi
însă mă trezesc blândă fără efort
găsesc tot cerul pe care îl poți apropia
cu privirea înainte de toamnă
rezervele astea pentru ochi uscați
și grija pe tâmple
e tot o pereche de electrozi
transmit imagini din viitorul improbabil
dar confortabil pentru că te aștepți la el
nu mai aștept
am toate motivele să-mi dezlipesc
obrazul de pe pieptul comun
al întârzierilor
nu mai aștept
e rândul meu să provoc
o senzație fără nume

primul rucsac

primul rucsac pe care îl ducem în spate
va fi mereu plin cu bolile prinților. momentul în
care aflăm e accidentul din care scăpăm cu viața
în gât. până atunci vom avea impresia
că spatele nostru e drept până la prima
trecere prin fața unei oglinzi

liniștitor

e ceva liniștitor în oamenii
cărora anii nu le diluează
sensibilitatea

e ceva al nostru
al tuturor
în mâinile noduroase
care tremură de emoție

în privirea acestor oameni
intri ca într-o biserică
cu pași mărunți
fără mâini încleștate

e ceva al nostru
al tuturor

Anca-Ioana CÂDĂ

(n. 1995) a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București și este avocat. Când nu-şi practică profesia, Anca scrie poezie şi participă la Atelierele Mornin` Poets – şi viceversa. Cu o parte din poemele sale, Anca a participat la ediția 284 a Institutului Blecher. De asemenea, selecții din poemele sale au fost publicate în diverse reviste literare.

soiuri de alabastru

în cute carnale
siluetă-statuie printre exponatele palide ale fondului plastic
în apartamente de împrumut
tot ce-am făcut a fost să bâjbâi
cu mișcări bruște și plăgi înjunghiat-înțepate

în apartamente de împrumut
oameni erudiți
se angajează în schimburi rudimentare
versuri de ginsberg pe sex

nu vreau să citesc

mai tânăr mai iute mai capricios
ridurile mele în femeile mai în vârstă
care te-au interogat pe șest cu întrebări de oracol insipid

în apartamente de împrumut
refuzul în care în ultimul timp doar au zbierat sau
au zgâriat unii sau alții

vreau mâțe care schelălăie în ritual de împerechere
vreau să cioplesc bebeluși imaginari, marmorați
vreau să-i hrănesc la sân

micii mei sâni de la care au băut lapte îndoit cu apă
exemplare de romulus și remus
mica mea inimă pseudoburgheză
micea noastră iubire cu vedere la blocul florentin de pe vraca

orașul mă cuprinde în
în triunghiul său de piele umedă

în liniștile de amiază
cu miros de soare și detergent

în liniștile de seară la care am râvnit
și care acum mă doboară

Dorina Brândușa LANDEN

Fulguraţii
*
ce conştienţi suntem de hotarele beznei
în inimile noastre de regi neîncoronaţi ai durerii
sfidând haosul, dragostea, moartea…

*
ştiu că dincolo de frumuseţea înfloririlor verii
dincolo de câteva ierburi arse
nimic nu va mai rămâne.

*
vei asculta cântecele vântului
şi pulsul galben al toamnei
în clipa când trebuie trebuie trebuie
să-mi citesc propria încercuire…

*
reflexul tăcerii înaintea marilor bezne
e să-nalţi o zidire din vânt şi neant

în lumea nopţii şi-a umbrelor
fluturi de-argint se clatină
sub palmele lunii pline de tăceri şi linii
apoi se rupe o stea frumoasă ca visul
şi cade nesăbuită…
*
arabescuri ce acoperă sensul ascuns al întâmplărilor
flori retorice împletind coroane artificiale
acestei realităţi care nu se mai regenerează

*
pentru o scânteie va străluci luna
în imensul deșert al cerului…
dar ce deșert lasă ochilor noștri
în trecerea ei singuratică…

*
lumea-i plină de copaci desfrunziţi
în ochii mei norii
vântul aduce-o mireasmă de miere
în ochii mei lacrimi
cât sunt spirit şi carne nu duc lipsă de tristeţi

*
am atins apa unui râu după aceea a unui fluviu
un val şi încă un val mă tot duce
marea s-a ascuns şi lacrima din ochii oamenilor
e un bob de lumină în balans
dacă vei privi departe spre linia orizontului
vei vedea luminând un foc de primăvară
înghițind un hambar de paie
ca tu să găsești o sămânță de grâu

*
pe drumul de seară e-o flacără
pe care vântul nu o atinge
nu o clatină nu o stinge
cred că aici la hotarele nopții
gestează lumina

*
în dimineața asta nu a răsărit soarele
lumea s-a prefăcut într-un culcuș cenușiu

și o ploaie grea grea grea
curge din mâinile tale îndepărtate

*
peste pământ peste mare
văd norii – caiere de bumbac în vânt
pe țărmurile lumii viața trece cu pași grăbiți
și norii mă cheamă pe numele meu
rătăcitoare peste pământ și în marea de ceață.

*
aseară am vrut să fiu armonioasă
să scriu nişte versuri
pe frunzele cărnoase ale magnoliei
să ascult intimitatea din cuiburile păsărilor
să-mi aprind o nouă țigară
să sting o iluzie în scrumieră
şi dacă fulgerul o taie
împrăştie sentimente de cristal
în lumina care se înroşeşte

*
culorile strălucesc fierbinte
ca o lumânare ard
de la răsărit la apus
ochiul verde-iaz
de curând deschis
nu ştiu dacă fără să se dilate
poate să vadă
cum din spatele scoruşilor
răsare o lună albă
scorpionul gemenii taurul
totul e sus