Brigada diverse – (O) (s)agă
1 ianuarie 2024
Să ajungă și la alte publicații? Nu credeți deja au ajuns? Mai bine zis, nu credeți că deja erau ale lor, ale celor care ar fi pus cu botul pe labe pe Tolontan (și mai mult nu comentez despre statutul lui și al altora, care par a fi de neatins, în miezul lucrurilor, cu acces la informații la care numai ,,zeii” pot ajunge) și care, cică, după spusele ,,Republica”, n-ar mai avea mult și ar transforma ,,curioșii” jurnaliști în simpli copywriteri? Asta și este presa actuală, o colportoare de false vești interesante.
Am apucat doar finalul iureșienei descinderi în viața lui Eminescu. Cât am urmărit, mi s-a părut totuși prea găunos. Un ins ca el, defel obișnuit, încă scria în Fântâna Blanduziei, la 1 ianuarie 1889 mult prea coerent pentru un sifilitic schizofrenic prost tratat.
Or fi din neamul nostru străvechi, dar nu ni-s republicanii moldoveni (a nu se isca confuzii politice) mai mult de niște rude îndepărtate. Și nu-s de acord ca un simplu conflict în urma căruia un cetățean de dincolo de Prut a sucombat (Franța, doctoriță, înjunghiată, doctori colegi de facultate Galați – a la Eminescu în ciornele ziaristice) să devină știre de interes național.
Zău? Prost da, dar mult sub nicio formă. Nu-i în firea românului să se omoare cu munca.
Nu mă interesează de unde un anume individ a avut bani pentru o mașină de epocă de dar. Ci cum sună o altă ,,veste trebuincioasă”, mondenă cu totul, dintr-un oraș la fel de provincial ca Râmnicul – Buzău; să nu se îmbete nimeni cu apă rece că îi este necesar vreunei bârfe să traverseze din gură în gură mai mult de o oră din micro 14 până în Mihai Viteazul, ori din Micro 3 până în Dorobanți 1, sau din Micro 5 până în Unirii -: ,,un medic… a primit de la soțul său…”. Aduce a… bulangerie. Deși medicul este doctoriță. Sau medic sună mai pompos, mai elitist decât doctor ca să-l scrii?
Un cunoscut, căruia nu i-am mers bine la mațe la prima noastră întrevedere, așa-zis din breaslă – însă ce au în clin și-n mânecă dj-ii și muzicanții? nimic! -, face glumițe despre concediile din România. Chiar dacă nu pot înțelege acest concept în țara de baștină și în locuri pe care le poți vizita nu mai departe de câteva ore de mers cu mașina sau care ar necesita maxim o noapte de cazare. De-aș alege numai locul unde eu și D ne-am întâlnit fortuit, Poiana Brașov, care și cu zăpadă, și fără este una dintre cele mai insipide localități turistice. Ca să nu spun de costuri. D cerea sfaturi despre un lung sejur de 11 zile, despre un unde condiționat de zece mii de parai europeni ca buget. Bună glumița până când a cerut consiliere financiară: de unde să-i facă rost. Știu unde a bătut șaua. Însă cu așa ceva nu mai este de glumit. Și personalizată de-ar fi șederea, cu mâncăruri alese, cu servitori la nas doar pentru tine, oaspete, tot nu s-ar justifica cei 50.000 de lei pe somn, mâncare și mai nimic în rest în mai puțin de două săptămâni. Dar dacă sunt bani, merg și-ai prostiților.
Una proaspătă de început de an. Despre…. Polițiști. Dați doi de exemplu pentru vigilență, refuz de șpagă. Comparând salariul de 1000 de euro cu egalul șpăgii. Stați să ne înțelegem. De ce ar da cineva banii ăștia, de unde să-i aibă? Și dacă tot îi pot da și le prisosesc, de ce nu duci amenzile pentru grave comportamente și încălcări de legislație rutieră la peste cinci mii de euro, să-i usture. Problema mai gravă nu consistă în mituirea polițiștilor, ci în ce ținută au fost afișați de presă cei doi exemplari oameni de ordine rutieră: cu mâinile în buzunarele ținutei de serviciu, uniforma….
