Cenaclul Alexandru Sihleanu – 16 Decembrie 2023
ÎNTRE ADEVĂR ȘI MINCIUNĂ, ISPITA DE ORICE GEN, NE ÎNCURCĂ PAȘII VIEȚII
Sâmbătă, 16 decembrie, Sf. Proroc Agheu; Sf. Teofana împărăteasa, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Mircea V. Homescu.
„(Soție deocheată) Ieri mi-a zis c-o să fiu tată/ Și-am rămas mirat./ Cică a fost deocheată,/ Nu știe când m-a-nșelat. (Fără violență) Dacă iar te-ai îmbătat/ Și ea capuʼ ți l-a spart,/ Ori încerci la farmacie,/ Ori îți iei altă soție.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
A continuat lectorul de serviciu dl Mircea Mocanu. care a prezentat un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: „(Curgerea timpului) În a timpului clepsidră/ Viața-mi curge neîncetat,/ Dar dorința, ca o hidră,/ Mă îndeamnă spre păcat.// Venim din Adam și Eva/ Curioși și cu dorințe…/ De-acolo ne tragem seva,/ Dar uităm de consecințe.// Iuda ne-a predat trădarea/ Și chiar Toma, necredința,/ Nu I-am ascultat chemarea;/ Suportăm deci… consecința.// Ca-n parabola cu orbii/ Cu toții cădem în groapă;/ N-auzim cum țipă corbii,/ Cum ura și pizma sapă.// Am uitat că doar iubirea/ Este cea ce ne salvează,/ Tot crezând că fericirea/ Este cea care contează.// O să-mi iau sufletu-n mână/ Să-l iubesc, fără condiții,/ Până moartea cea păgână/ M-o pune cu eremiții…
(Singur) Singur, mă apasă atomica iarnă/ Care e gata omenirea să cearnă./ Mă apasă doruri uitate și iubiri/ Însoțite de lacrimi, de neîmpliniri.// Toți uităm că suntem praf risipit de vânt,/ Pioni pe tabla de șah numită Pământ/ Și cu ale noastre orgolii deșarte/ Ne pavăm doar drumul întins către moarte.// Doar la tine mă gândesc scumpă iubită;/ Cât de mult aș vrea să te știu fericită/ Acum, astăzi, când moartea viața sfidează/ Și aripa-i neagră peste noi așează.
(Cutia Pandorei) Pe firmamentul înstelat,/ Palidă apare luna/ Purtându-și mândră cununa/ Deasupra unui nor uitat.// Liniștea în jur s-așterne,/ Orașul, încet adoarme;/ Stinse sunt ale lui larme/ În tăcerea ce se cerne.// Și doar îngerii mai zboară/ Cu bătăi line de aripi;/ Iar stelele, par a clipi/ Prin tăcerea ce coboară.// Este liniște, e pace/ Și toate-s încremenite;/ Orgolii ce-s ostenite/ Sigur, până-n zori, vor zace.// Stă a Pandorei Cutie/ Închisă pe timp de noapte,/ Dar, la a zorilor șoapte/ Își iese din apatie…
(Astăzi) Prin neguri de timp/ Privesc în trecut:/ Prin astʼ anotimp/ Când am decăzut.// Banul conduce/ Și bunul creștin/ Își face cruce:/ Viața e venin.// Cel nepregătit/ Astăzi conduce / Căci a izbutit/ Și fărʼ de cruce.// Iar cel ce e bun/ E dat de-o parte/ Căci este nebun…/ Cu multă carte.// Valoarea-i pe dos/ Și vulgul urcă,/ Iar, ce e frumos/ Astăzi… încurcă.
(Reflecții) În picături mici și fine/ Negrul cer își plânge dorul./ Spiritul ploii-i cu mine/ Să-mi trezească iar amorul.// Plânge ploaia la fereastră/ Parcă, o doina de jale;/ Lacrimile-i curg pe glastră/ Ca iubirile-mi banale.// Apoi brusc se întețește/ Udând străzile pavate;/ Surd, durerea mă lovește/ Retrezind dureri uitate.// Sufletul îmi rătăcește/ Prin oceanul cel de ape;/ Știu cât de mult își dorește/ Cu iubirea să se-adape.// Dar, trecută-i tinerețea/ și a ei văpaie vie;/ Vine iarna, bătrânețea/ Și totu-i dus pe pustie.
(Caravana) Soarele roșʼ se ridică/ Peste-a nisipului mare/ Și caravana silnică,/ Se pune-ncet în mișcare.// Toți caută câte ceva/ Într-o oază rătăcită,/ O oază mică, undeva/ Ce de hărți nu-i pomenită.// Iar, cu fețe-acoperite,/ Cu ochii plânși și întristați/ Noi toți mergem înainte/ De o Morgană înșelați.// Unii caută iubire,/ Alții la aceri visează,/ Dar, cum nu-și cunosc menirea,/ Calea o înstrăinează.// Iar când Simunul se-abate/ Din tăria cea cerească,/ Toți, amenințați de moarte,/ Își doresc doar… să trăiască.”
Dl Mircea Mocanu, lectorul de astăzi, ne oferă o plăcută analiză a vieții în stil clasic. Tematic diversă, poezia lectorului, cu o abordare lexicală ar putea trece pragul modernismului. Titlurile poeziilor ne anunță temele susținute: ireversibilitatea timpului, bătrânețea, iubirea, moartea, „atomica iarnă”, o fină trimitere către un sugestiv social. Ca o concluzie, viața se consumă între ochiul lui Dumnezeu și ochiul dracului și se complică din orgolii. Felicitări! Sărbători cu bine!
„Dl lector de astăzi a prezentat un grupaj de șase poezii. În poezia Curgerea timpului: „În a timpului clepsidră/ Viața-mi curge neîncetat,/ Dar dorința, ca o hidră,/ Mă îndeamnă spre păcat.// …O să-mi iau sufletu-n mână/ Să-l iubesc, fără condiții,/ Până moartea cea păgână/ M-o pune cu eremiții…” a avut un impact emoțional. În poezia Reflecții autorul își exprimă sentimentele: „În picături mici și fine/ Negrul cer își plânge dorul,/ Spiritul ploii-i cu mine/ Să-mi trezească iar amorul.” Îl felicit pentru frumoasele poezii! (Floarea Frățilă)
„Lectorul de serviciu, Mircea Mocanu, ne-a prezentat câteva poezii create în stil clasic. Trecerea ireversibilă a timpului este abordată în poeziile: Curgerea timpului și Singur. Amintind de geneza omului: „Venim din Adam și Eva/ Curioși și cu dorințe…” autorul ne semnalează în versurile sale faptul că omul este supus greșelilor, uitând că iubirea este fenomenul cel mai important din viața noastră. Dezamăgit, autorul încheie: „O să-mi iau sufletu-n mână/ Să-l iubesc fără condiții.” Fenomenul singurătății este abordat în poezia Singur. Metafora „atomica iarnă” ne sugerează faptul că bătrânețea este perioada cea mai apăsătoare a vieții. Și poezia Reflecții ne trimite tot la perioada bătrâneții, când omul meditează la ceea ce a fost frumos în viață. Felicitări!” (Aneta Țâru Dumitreșteanu)
„Poezia Curgerea timpului face o incursiune prin viață venind de la Adam și Eva, când noi „curioși și cu dorințe” cădem în păcat ți în final ajungem că avem nevoie de iubire și o să facem apel la suflet pe care o să-l iubim fără condiții. Îl felicit pe domnul lector pentru conținutul și talentul cu care a compus creațiile se azi. Îi doresc sănătate și fericire!” (Dumitru Bardaș)
„Astăzi am participat la o ședință a Cenaclului Alexandru Sihleanu în care dl Mircea Mocanu ne-a creat o atmosferă înălțătoare din punct de vedere poetic. Prin armonia poeziilor prezentate, eu îl văd pe lector ca pe un inspirat cantautor a ceea ce se numește, în general, viață. În poeziile dânsului surprinde câteva momente care l-au impresionat din infinitul vieții. Este, după a mea părere, un talent poetic, un bun arhitect al cuvântului așternut pe hârtie în mod plăcut cititorului. A fost o mare bucurie și plăcere să particip la prezentarea acestui set de poezii deosebite, din punct de vedere literar și mulțumesc pentru prezența în cadrul cenaclului pentru această zi care ne-a dăruit-o nouă, membrilor cenaclului. La mulți ani cu ocazia sărbătorilor!” (Adrian Câmpeanu)
Următoarea ședință a Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi sâmbătă 13 ianuarie 2024, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței dna Aneta Țâru Dumitreșteanu. Vă urăm: La mulți ani! Sărbători fericite! Un an nou cu bucurii! Să auzim și de bine! Vă așteptăm, cu drag!
