Ora de muzică 65
Gil Evans este unul dintre promotorii lui Nothing Like The Sun, creând încă din 1987 aranjamente pentru un album live cu piesele de pe acesta.
Atât de mult a crezut în Sting încât a orchestrat Murder By Numbers și a prezentat-o în 1988 în show-ul lui Frank Zappa numit Broadway the Hard Way. Sting a trecut totuși mai departe, a luat cinci dintre cântece și le-a cântat în spaniolă și portugheză. Materialul s-a numit Nada como el sol și a fost conceput în Februarie 88. Fragile are două versiuni în ambele limbi, Fragile și Fragilidad, We’ll be Toghether numită Si Estamos Juntos, Cueca Solo – Ellas Danzas Solas și Mariposa Libre variantă în spaniolă a lui Little Wing compusă de Jimmy Hendrix. Acel an a fost plin de evenimente. În octombrie înregistrează o variantă a, cum s-o numesc, să-i spunem…. Am vizualizat o înregistrare cu The Soldier’s Tale și complexitatea piesei care se derulează pe parcursul unei ore m-a dus cu gândul ba la concert pentru Cvartet, dar orchestra toată era de șapte oameni, ba la teatru, fiindcă este un vorbitor care povestește, ba la balet, pentru că se și dansează, așadar o operetă în toată regula. N-am găsit versiunea lui Sting, stă scris însă că această bijuterie muzicală oferită cu sincretism a fost dirijată, cu toate că sunt înregistrări și fără aportul conductorului septetului, de Kent Nagano. London Sinfonietta a ținut loc de ,,formație”, Sting a susținut rolul soldatului, unul întors de pe front, fără sfanț în buzunare, dar cu un obiect prețios în raniță: o vioară. Aceasta devine monedă de schimb în trocul cu diavolul. Alături i-au fost, fiindcă piesa implică doar trei protagoniști principali, soldatul, diavolul și povestitorul, restul de personaje fiind susținute de dansatori, dintre care doar prințesa este prezentă în toate reprezentațiile versiunilor, Vanessa Redgrave și Sir Ian McKellen, nimeni altul decât Gandalf din Stăpânul Inelelor. Care a fost povestitorul și care diavolul nu vă pot spune, sunt atâtea variante încât nu contează sexul personajelor.
Probabil că moartea mamei l-a pus la treabă tocmai pentru a nu lăsa gândurile negre să-l sufoce. A turnat trei filme, roluri mici și mari. Cameo, un ofițer eroic în Aventurile baronului Munchausen, Finney, proprietar de club în Stormy Monday și Daniel Osler, un britanic ce se îndrăgostește…. Filmul, Julia and Julia, producție italiană semnată de Peter del Monte.
Să nu uit și pe ceilalți protagoniști de pe albumul Nothing…. În afara lui Jarvis, contribuie cu vocile Renée Geyer, Vesta Williams și Dollette McDonald. Renée a primit numele de la mamă după o supraviețuitoare a holocaustului, tatăl evreu ungur. În cartea autobiografică ,,Confesiunile unei femei dificile” se descrie ca o albă evreică unguroaică australiancă, echivalentul bărbatului negru din Alabama. Vorbește despre consumul de droguri, sex și muzică. Are câteva hituri în Australia, stă zece ani, între 1984 și 1994 în State, după care revine acasă. Vesta Williams se putea lăuda și ea cu un hit de top, locul 2 în US R&B Chart, numit Special, în 1991. A început să cânte alături de cele trei surori ale ei formând The Williams Sisters, are șapte albume de solist, cel cu numărul opt fiind publicat postum în 2013 la doi de la moartea ei, o moarte care nu și-a găsit o explicație medicală concretă. Spuneau medicii, la câteva luni după, că probabil cauza a fost inima mărită. Specializată ca și Renée în jazz și R&B,care este considerată una dintre cele mai bune exponente ale acestor genuri, are colaborări cu Chaka Khan unde probabil s-au și cunoscut.
Îmi fac mea culpa pentru Dollette McDonald, era și ea în ,,tabăra” veche. Doamne cum mai îmbătrânesc oamenii. Mergeți pe pagina ei de Facebook. Veți descoperi o batrânică de culoare cu părul alb scurt, cu bucurii și tristeți, cu amintiri despre The Dream of the Blue Turtles care a împlinit anul acesta treizeci de ani de la lansare. Am găsit printre pozele ei una memorabilă: un sărut la înregistrări, subtil, cât își ating doi oameni buzele țuguiate, cu Sting. Tristețea ei survine din videoclipul piesei If You Love Somebody, Set Them Free, regretul profund pentru încetarea din viață prematură a lui Kirkland la numai 43 de ani în 1998, lovit și el de aceeași boală de inimă ca Vesta.
