Brigada diverse – P(a)g ro(ș)
2, 5 noiembrie 2023
Cretinule! Și te crezi și „… de catifea”. Cum, mă, să-i dai bursă de merit ăluia care primește de la profesor 1 dacă ajunge la 5? Care progres, care știință, câtă? Știi, domnule „Sâmbătă”, pentru ce se ia 1 și pentru ce se ia 5? Bănuiesc că nu!
Și i-ai crezut că sunt studenți la geografie? Nu băgași la cap ce „citea” fiecare la Cărturești? Unul „Hitler”, altul „Arta…” nu știu cui – cine știe ce găselniță exagerată – și ăl din stânga „Înainte de big bang”. Curată educație tematică. Se pregăteau de examene……………. Și ce relaxați stăteau, și ce naiv pozarul. Pe fețele niciunuia niciun semn de întrebare, nicio încruntare, nicio variație de timbre faciale, corporale. Niște roboți – dacă nu e cumva un truc, un aranjament – care culeg informații în limbaj manelistic intern, ori niște nepăsători de-a căror atitudine va avea parte societatea mâine. Sau chiar beneficiază de ieri de serviciile „it”-iste. În fine, nicio emoție. Nu poți citi orice despre Hitler fără să nu exclami mintal: „Bă, al naibii, i-a pus la muncă, i-a scos din criza mondială! A purificat rasa nemțeană! Bă, handicapat rău șaveleul (uzez de terminologia argotic-țigănească actuală; sau din cele cu să moară familia etc), i-a căsăpit pe gagii de-a ieșit săpun din ei! Tare manoșu’! Ce gestică, ce vigoare în discurs, ce logoree!”. Chiar și despre „tectonica” universului, despre „magma” de-nceput, nu poți lectura fără să pui întrebări existențiale, fără să ți se semene în suflet neputința ființială, fără să nu înfigi în tâmplă un „cui” carpian (falangian, puțin importă) a imanență și pierdut în sine să lași secundă de secundă rândurile frazale, să se vadă în privire trecerea de la real la imaginar. Iar la Arta… să ți se îmbujoreze obrajii, mina să prinde arce zâmbărețe și voința să treacă dincolo de vrerile estompate. Am demontat, deci, entuziasmul, marasmul în care d-ei de iau urma mirosului tipografic, viețuiesc ca-ntr-un basm românesc cu zmei, feți și ilene. Tot văd, ei, un happy end la deja clasicizata poveste cotidiană a omului nou, capabil să răstoarne universul (aducere aminte a metodei propusă de-un nebun, cum că mutarea soarele cu oglinzi reflectorizante ar avea ca efect strămutarea întregului sistem solar; două aberații la preț de una știre) după voia-i de furnică.
Mișto el, mișto ea. Sanchi! Doi inși obișnuiți, el trecut de 40, ea, deși catalogată tânără, cu termenul de garanție expirat. El subprefect de Iași demisionat. Ea….
Dacă nu ne-o lua toka mak-ul, să mă fluierați. Japonejii și franțuzii (!) se dau în bărci cu fuziunea care până la urmă are același rezultat. Fărâmițare sau unire atomică, produsul este o micime din doza/zele inițiale. Însă „net superioara” energie oferită are nevoie de un consum uriaș, compensabil, totuși nu o găletușă, ci o ,,hardughie” întreagă. Mai este și problema celor câteva milioane de grade celsius necesare sudării celor doi atomi, numai 150, care, după mintea mea de om, în orice recipient existent nu se pot ține mai mult de câteva miuțe de grădișoare. În fine. Toroidal principiul, însă instabil după toate probabilitățile.
N-o fi frumos după matale, tanti Budeanu, să te descalți la ăl de-i calci pragul – ca să nu zic că deseori oaspetele se împiedică și-l rupe, de-acolo și expresia, de emoție -, dar dacă are pe tălpi ditai noroiul sau chiar ,,norocosul de bani” rahat, e musai să dea trăpălogii, nu de alta, dar să nu-l împrăștie. Cât despre răbufnire…. O pun seama vârstei năbădăioase.
