Ora de muzică 63
Perindarea printre oamenii cu inteligență este o adevărată experiență. Merită încercată pe cât posibil în fiecare minut.
Deseori dai și peste uscături, deștept fiind lesne le poți culege din context și separa de restul. Pui om lângă om, îi pui să se exprime și vezi care-i bun și care mai puțin bun. Cernerea finală reușește să facă o selecție reușită, scoate la iveală doar materialul de primă mână. Dorința de mai mult, de mult mai bine, de perfecțiune se manifestă doar la cei cărora le aduceam elogii și Sting este unul dintre ei. Dorința de autodepășire începe cu acest al doilea album solo: Nothing like the Sun. Cele patru părți cuprind câte trei piese, una mai frumoasă ca alta, fapt ce a determinat critica să aprecieze acest album ca fiind cel mai bun pe care l-a compus vreodată Sting. Există o singură apreciere negativă, cea a lui Greg Kot din Chicago Tribune care spune cam așa: ponderea mare a cântatului nuanțat și versurilor literare trag în jos albumul. Pentru o ureche neavizată, needucată este într-adevăr greu să accepți o astfel de înșiruire neobișnuită de note, de stări, de genuri. Sunt nu mai puțin de opt genuri muzicale diferite în doar 12 piese: pop rock, soft rock, jazz, reggae, world, acoustic rock, dance-rock și funk rock. Câteva dintre melodii s-au editat și sub formă de MaxiSingle-uri, Ghost In The Strand – Englishman In New York, Ellas Danzan Solas – They Dance Alone, If You There – They Dance Alone, Conversation With A Dog – We’ll Be Together și Cd-uri, Someone to Watch Over Me – Englishman in New York și Up from the Skies – Little Wing cu Gil Evans and His Orchestra plus Englishman in New York.
Primele trei piese de pe albumul original sunt The Lazarus Heart, având la basă tema cântecului Who Framed Roger Rabbit, Be Still My Heart, single-ul doi și Englishman in New York devenit single-ul cu număr trei în ordinea aruncării pe piață. Partea a doua cuprinde History Will Teach Us Nothing, They Dance Alone single-ul cinci și Fragile, single-ul numărul patru. Partea a treia a albumului debutează cu We’ll Be Toghether, primul single al lui Sting, Straight to My Heart și Rock Steady. Ultima dintre părți are editate Sister Moon, Little Wing, un cover după piesa lui Jimi Hendrix și The Secret Marriage, o colaborare Hanns Eisler – Sting.
Exteriorizările muzicale ale interioarelor sufletești ale lui Sting se datorează morții mamei la sfârșitul anului 1986, căreia îi și dedică albumul, de acolo și tonul sumbru al câtorva piese, dar și implicării lui în concertele lui Amnisty International sun deviza Conspiracy of Hope Tour pentru victimele războaielor civile din America Latină. Cunoaște astfel direct persoanele supuse opresiunilor guvernelor dictatoriale și compune They Dance Alone, cântec supranumit Cueca Solo, tradițional în Chile, impresionat de acest dans al copiilor și soțiilor rămase fără tați și soți cu fotografiile prinse la piept ale acestor dispăruți în luptele civile și în urma torturilor aplicate de de forțele armate până la sucombare. Primele două piese vorbesc despre dragoste și moarte, iar English Man in New York este compusă în onoarea lui Quentin Crisp, o piesă de factură jazz ca și Sister Moon.
Albumul este o producție a anului 1987, atât înregistrările din perioada martie – august, cât și lansarea pe 13 octombrie, cu noroc zic eu și mai ales mulți alții pentru conturarea definitivă a figurii proeminente a lui Sting. Aprecierile cele mai bune le obține în Anglia, italia și Japonia, cele care îi confirmă titlul de campion în topuri. În lista preferințelor mele rămân de pe acest disc două piese: Fragile și Englishman in New York.
