Fărădelegea lui Călin – Sudul ciril
Final „dramatic”.
Dintr-un contract de întreținere, ne-am întors la unul din aceeași plămadă cu a rentei viagere. C-așa dori Art. 2261 prin suma de înlocuit complexul de întrețineri. Un „Cu toate acestea…” inevitabil și „necesar” dispus să dea greutate indivizibilității plății între debitori. (Art. 2262)
Fiind însă un contract cu durată determinată, încetează la împlinirea termenului sau mai devreme prin decesul creditorului. Ne jucăm cu termenii. Rezoluțiune în loc de anulare; cealaltă parte și partea interesată; încălcarea bunelor moravuri. A naibii nepotrivire. Să mi se pară mie sau mai nimerită era partea lezată, cea care intenta acțiune de „divorț” contractual? Alăturată moravurilor rele, neîntreținerea nejustificată duce direct în instanță, altfel contractul rămâne valabil. Și orice încercare de reparare, în speță „… oferta de întreținere făcută de debitorul pârât…”, nu repune contractul în funcțiune, hotărârea instanței este una singură: anulare. Nici prestațiile deja executate nu i se pot restitui debitorului. Al. 6 nu spune cine sunt moștenitorii ce au drept de acțiunii pentru rezoluțiunea contractului. Cum nu poate Al. 7 să dea rezoluțiunea pentru „beleaua” de la Art. 2261, Al. 1, când debitorul nu mai poate: viu sau mort. (Art. 2263)
Și-acum ne jucăm de-adevăratelea. Pariem? Pierzi, câștigi, jucător sau parior te numești. Prea multe nu sunt de spus. Contractul se consumă în limita regulilor proprii fiecărui divertisment pe bază de plată și doar ocazional răsplată. Contra acțiune nu există. Cereri de restituire ale pierzătorului nu. Cum nici datoriile nu pot fi obiecte de tranzacții, compensații, recunoașteri de datorie, novație…. A! Doar dacă jocul sau pariul sunt parte dintr-o înșelătorie, abia atunci se pot cere banii înapoi. (Art. 2264)
Parcă a fost condamnat cineva dintre fotbaliști pentru că a pariat pe jocul în care a fost parte. Valabilă interdicția pentru orice alt joc cu miză financiară. Deși, zice-se, când pariurile sunt excesive, instanța poate spune pas sau să reducă suma. Însă nu specifică ce situație specifică se vizează din Art. 2264. Al. 1 și 3 din Art. 2264 vorbesc despre lipsa unei acțiuni și despre convertirea ba a datoriilor. Nu văd ce legătură au intermediarii autorizați să adune bani de la jucători nejucători cu cele două alineate, nu ei se pot prevala de ele, ci pariorii. Dar…. (Art. 2265)
Nu orice joc are drept de diverse acțiuni în instanță, doar cele „… permise de autoritatea competentă.”. (Art. 2266)
Ciudat. Să reduci tranzacția doar la prevenirea sau stingerea unui litigiu, mi se pare de porc. În sine cuvântul indică o trecere, un schimb de la… la… sau între…. S-o luăm totuși pe urmele dorințelor Codului. Concesii, renunțări la nivel de reciprocitate de drepturi sau chiar transferuri. Rămân la litigii. În baza tranzacțiilor născându-se, stingându-se, modificându-se raporturi juridice. (Art. 2227)
Bun. Dar ce se poate tranzacționa în dreptul unei acțiuni civile derivate din săvârșirea de infracțiuni? Ar fi fost culmea să se „cedeze” în zona stării civile sau a capacității persoanelor sau drepturilor inaplicabile legal. (Art. 2268)
Bipartită, tranzacția nu va fi desființată doar de o parte și este indivizibilă. (Art. 2269)
Mai rar găsești punct și virgulă fără să ai aliniate litere. În interiorul unui alineat? Premiera mărginește tranzacția la obiectul său, renunțările rămânând în aria cauzei acesteia. Parcă „n-ar strica” o repetiție. Strică totuși. Deși părțile au uzat de „… expresii generale sau speciale…” (nicio vorbă despre text sau contract) sau de intențiile rezultate din cuprinsul tranzacției. (Art. 2270)
