Ora de muzică 2 – Maternitate muzicală
Fiecare când consideră.
Cu mult înainte de lansare, cândva la începutul lui 2018, un tip și-a depus părerea despre 44/876 că va da lovitura. Nu se încărcaseră încă de negativism toți jurnaliștii, nu se știa mare lucru despre piesele toate de pe album. Ghidul tuturor rămânea Don’t Make Me Wait și din aceasta extrăgeau esența colaborării. Că un pic de sare a mai pus și Shaggy pe rana superficială de împotrivire a opiniei ziaristice pentru cuplul muzical, am mai scris. Un pic infatuată, un pic fantezistă, chestiunea „muzica noastră va lăsa lumea însărcinată” a fost hazard total. Oricum ai lua muzica, ascultător simplu sau inițiat, nu poate depăși stadiul lipsei de palpabilitate. Audiezi o perioadă și apoi treci și la alte îndeletniciri. Că ți se induce o stare, că versurile fac trimitere la anumite acțiuni, locuri și temporale fenomene, nimic de zis împotrivă. Totuși, să rămâi blocat permanent în irealul propus de textul-muzică denotă o problemă a minții. Și părerile sunt din această cauză subiective. Comentariile fără suport. Închipuirea lui Alex Robert Ross, după audiție, i-a sugerat că „Sună în felul în care o persoană bronzată (românește sunburned ar fi cam ars de soare, adică puțin mai mult decât o bronzare moderată) se simte când citește cuvintele „Pinacolada la liber – 3 dolari”. Am căutat logica conexiunii și, ca Ross în cazul deselor reveniri pe un articol despre albumul shaggystingian, publicat de revista Rolling Stone, ca să priceapă totuși, dar fără să pot trage concluzii, n-am găsit-o defel. Finalul se fixează într-o serie de trei posibilități viitoare: testarea unui amestec de Ting – băutură specific jamaicană – și rom alb (pe care Sting l-ar avea la dispoziție), transbordarea ascultătorului undeva într-un resort (adică la un „ăla” ce-ți pune la dispoziție de toate) și nașterea după nouă luni de la lansarea albumului a multor copii (după creditul dat lui Shaggy – „înclin să am încredere în el”). Sub egida lui „Noisey music by vice”.
Cu doar o zi înainte, 24 ianuarie 2018, „UCR classic rock and culture” pornește de la ideea că duoul iubește muzica și spiritul poporului jamaican, vibrația emanată de cultura acestuia. Și Jeff Giles amintește punctul de plecare al colaborării, „un singur track” – ceea ce ar putea însemna doar un singur canal pe care s-a înregistrat un anumit pasaj muzical, voci și/sau instrumente -, de la care s-a ajuns la un cântec de sine stătător. Cel amintit anterior. Ceea ce i-a convins să meargă mai departe: more and more.
Unlikely colaboration. Cine a inventat expresia, a reușit să o facă celebră și preluabilă mot a mot. Din păcate cuplul a fost nevoit să o combată din momentul în care bucuria lui de a fi creat ceva a fost dată publicului. Și de-atunci…. Deși deviza ambilor parteneri este „nou cu orice preț”, fiecare declamând-o în fel propriu. Sting: „Ascult muzică așteptând ceva nou în opt măsuri.”. Shaggy: „Amândoi suntem alergici la plictiseală.”. Încă o frază de la David Green și Vince Pearson, de la Kera news. Practic s-au tras 20 de piese, pe album au rămas 12, Sting era obișnuit să lucreze doar în programul obișnuit al birourilor, probabil 9-18, pe când Shaggy ajungea la verva lucrativă și creativă abia la 2 ale nopții.
Jamaicans.com are ceva inedit în detalierile despre album. După micile tevaturi ale începuturilor relației celor doi muzicieni, publică câteva concise păreri ziaristice despre realizarea celor doi, printre care și una de la Noisey, omisă mai adineauri: „Colaborarea sună ca și cum a fost dintotdeauna”. Un fel de a aprecia apriorismul ei. O altă părere interesantă este citată de la Echoes Magazine: „Acest album ar putea foarte bine să fie dovada istoriei facerii…”. Evident, se referă la cum lucrau odinioară muzicienii pentru a realiza un material discografic, pornind de la nimic sau cel mult de la câteva fragmente muzicale, poate nici cât să acopere o măsură sau două. Good morning America iterează: „Confuzia despre care toată lumea vorbește”. Asociated Press spune undeva că cele stiluri vocale combinate sunt la fel de delicioase ca o farfurie cu pui nesimțit, spălat cu bere rece.”. Adică mănânci pui și bei apoi bere. Și în fine, deși primul pe listă, un „@majorlazer” îi consideră profetici (la mișto cumva?): „Sting și Shaggy o să ne salveze pe toți.”.
Să mai adaug o mică incursiune în măruntaiele lui 44/876 și din partea celor de la Stereogum, pentru care cei doi au înregistrat o sesiune exact în ziua numită Take Your Children To Work Day, când o duzină (interpretabilă și ca 12, dar și ca mulțime) de puști erau cu părinții la serviciu. Reamintind faptul că pe vremuri a fost profesor, la proba de sunet Sting le-a cântat celor prezenți The Wheels On The Bus. Autorul reportajului Scott Lapatine, ce are ca poză de profil chipul alb-negru arhicunoscut al lui Phil Collins din videoclipul piesei In The Air Tonight.
