Cenaclul Alexandru Sihleanu – 30 Septembrie 2023
DRAGOSTEA PENTRU TOT CE ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ ESTE ESENȚIALĂ BIPEDULUI NUMIT OM
Sâmbătă, 30 septembrie, ziua Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia și Gaiani, soția sa, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Știință avansată) Medicina a avansat/ De la raze la transplant,/ Dar cu toată dibăcia,/ Nu s-a vindecat prostia. (Modă) Ai dat bani de te-a uscat/ Pentru-n simplu coafat./ Acum îți stă bine, fată?/ Ești ca electrocutată”. (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
A continuat lectorul de serviciu dl Gică Chiroiu cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(TE STRIGĂ SUFLETUL) Te strigă sufletul cu-atâta disperare,/ De zici că lumea se va sfârși-n curând./ Și e fără odihnă, este în căutare,/ Te vrea cu el aici, acum și oricând.// Îmi bate inima atât de nebunește,/ Că simt cum mă sufoc, că nu pot să respir,/ Ea vrea să sar-afară pentru că își dorește,/ Să vină cu săruturi și cu un trandafir.// E zbucium mult în mine și gânduri fel de fel…/ N-am liniște iubito, sunt plin și de frustrări/ Și-mi spun că doar norocul să poată, atât, doar el,/ Acasă să te-aducă, să scap de frământări.// E dură tare lupta care se dă în mine/ Și simt că-n loc de unul, acum suntem doi,/ Iar tu mă-ntrebi iubito dacă îmi este bine./ Nu pot să mint iubito,/ NU SUNTEM AMÂNDOI.
(SĂ VREI CÂNDVA) Dac-ai să vrei cândva să pleci/ Te rog frumos nu-nchide poarta,/ Că nu se știe-n astă viață/ Pe unde te mai poartă soarta.// Dac-ai să pleci, e vrerea ta,/ Nicicum n-am să mă-mpotrivesc./ Nu am să stau în calea ta/ Și nici măcar n-o să privesc.// Dar înainte de plecare/ Doresc să te întreb ceva:/ Acolo unde pleci acuma,/ Există oare cineva?// Sau nu, nu-mi spune, te privește,/ Cu viața ta ce vrei să faci…/ Dar ține minte și gândește/ Cam ce plăceri îți satisfaci!// Te pierzi ușor în lumea mare/ Fără o cale de urmat…/ Și trebuie să ai răbdare,/ Să lupți pentru ce-ai tu de luat!…// Îți amintești…, poarta-i deschisă/ Și e așa că eu am vrut./ Să înțelegi că-n lumea toată…/ Orgoliul tău n-a încăput!
(MAI ARE ROST IUBIREA?) Tristețea lumii a ajuns la mine/ Și fără nicio scuză m-a cuprins,/ E jale multă și nefericire/ Și fenomenu-acesta este atât de-ntins.// Nefericită lume și nu-i o întâmplare,/ Că râsu-a dispărut, de nici nu zici c-a fost./ Acum cu toții suntem în așteptare/ Și ne-ntrebăm, iubirea are rost?// Mai are rost iubirea când noi suntem săraci,/ Săraci de sentimente, de zâmbete, de dor,/ Când sufletul nu știi cum să-l „îmbraci”,/ Când soare nu mai este, când totul este nor?// Mai e timp de iubire când totul e rapid,/ Când viața-i programată după un ceas stupid?/ Mai e timp de iubire cu-atâta indiferență,/ Când pentru bani se luptă cu-atâta consecvență?// Ce e iubire și care-i mai e scopul/ În lumea asta bolnavă rău de tot?/ Se merge pe dictonul că „după noi potopul”…/ Și plânge-atunci iubirea și strigă, nu mai pot.// IUBIREA e frumusețea lumii de oriunde,/ E leacul greutăților de orice fel,/ IUBIREA la IUBIRE doar răspunde,/ Și-atât așteaptă să răspundă, un apel!
(S-A STINS UN FOC…) E mare fericirea mea, este imensă,/ Eu asta simt oriunde și oricând,/ Am de la Dumnezeu această recompensă,/ Și-mi port cu mine inima vibrând.// Mi-e sufletul în mare sărbătoare,/ Iar mulțumirea lui este de necuprins,/ Că nu mai am probleme, nimic nu mă mai doare/ Și focul ce m-ardea, s-a stins.// S-a stins un foc, dar altul s-a aprins,/ Iar inima îmi „galopează” tare,/ O dragoste-așa mare m-a cuprins,/ Acum chiar că nu mai am scăpare.// Atât de înțelegătoare mi-e iubita,/ Că mă consider cel mai norocos bărbat/ Și ducă-se pe „apa sâmbetei” ispita,/ Ce m-a ținut atâta timp legat.// E multă dragoste, mai este și iubire,/ Iar eu plutesc, de parc-aș fi în Rai,/ Mai e respect destul și multă fericire/ Și-n toate este EA, iubita mea cu păr bălai.
(MI-E FOAME!) Simt că mi-e foame tot mai tare/ Și nu-s deloc pretențios,/ Da-mi crește pofta de mâncare,/ Ce faci, nu vii, te rog frumos!// Numai când mă gândesc la tine,/ Că tu ești cea mai mare poftă a mea,/ Parcă n-am mai văzut mâncare,/ Și niciodată nu m-am săturat de ea.// Ce foame-mi e, ce crampe am într-una,/ Sunt tare vlăguit și-am obosit,/ Vreau să te strig, nu pot deschide gura,/ Că eu cu tine, încă nu m-am hrănit.// Abia aștept să te întind pe pâine./ Să pun deasupra coacăze și fragi,/ Să completez gustarea cu o ceașcă,/ De sărutări, de vorbe dulci și dragi,// Voi pune în surdin-o melodie,/ Pe care o-ndrăgesc și tu și eu,/ Te voi mânca bucată cu bucată/ Și bucuros voi fi, că tu, ești Universul meu.// Teribilă mi-e pofta de mâncare,/ C-abia mănânc și iarăși foame-mi e/ Și deși plină e de vitamine,/ Chiar de mănânc, mi-e foame repede.// Ce mult îmi place să m-așez la masă/ Când uit și mă mai ia câte un val,/ Dar nu contează meniurile alese,/ Contezi doar tu, meniul principal.
(ÎN DRAGOSTE N-AI VOIE SĂ RĂNEȘTI!) Pe cerul meu a poposit un nor,/ Ce mi-a umbrit pentru o clipă fericirea./ L-am alungat, dar nu a fost ușor,/ Pentru că mi-a întunecat privirea.// De unde a venit și cum de s-a oprit,/ Exact pe colțul meu de cer/ Și cum a fost posibil, mă-ntreb cum m-a găsit,/ Așa de fericit, total nepregătit.// Acum nu mai e nor și-i iarăși soare,/ Iar viața ce palpită e numai cânt și joc,/ Dar mă întreb, ar fi putut să fie oare,/ „Sămânța îndoielii” la mijloc?// Nu mai vreau nor, să fie veșnic soare,/ Iar fericirea să plutească-n jurul meu,/ Să nu mai fie nici un semn de întrebare,/ Să fie bucurie, să nu mai fie greu.// Și cred acum, dacă gândesc mai bine,/ Că vinovatul am fost eu,/ Dar nu voi accepta această frică,/ Ca să mă urmărească tot mereu.// De-acum voi fi atent la vorba care spune:/ „În dragoste n-ai voie să rănești”!/ Și chiar dacă nu-ți spun pe nume,/ Eu mândru am să fiu, că mă iubești.
(NĂSCUȚI PENTRU IUBIRE) Am câteodată sentimentul,/ Că sunt născut pentru a te iubi/ Și chiar și-atunci, când nu ești lângă mine,/ De unde-ai fi, de-acolo-mi vei zâmbi.// De n-ar fi simțurile n-aș avea nevoie/ Să mi te am alături niciodatʼ/ Dar nu pot să îmbrățișez o poză/ Și nici nu pot s-afirm, că nu ai existat.// Te am în mintea mea înfierbântată,/ În sufletul cel pustiit de dor/ Și chiar de nu ai fost îmbrățișată,/ Daca-ai să pleci, sunt sigur c-am să mor.// Tu te-ai născut când ai aflat de mine,/ Fiindcă ai știut că eu sunt cel ales,/ Acum e timpul ca să vii la mine/ Și-s tare bucuros c-ai înțeles.// Că ne iubim nu este îndoială/ Și asta noi simțim în fiecare zi,/ De multe ori ce simt aștern pe coală,/ Ca-n felul acesta, iubirea să o pot păzi,// Eu, împotriva tuturor voi da IUBIRE,/ Pentru că am aproape pentru toți/ Pentru că asta-nseamnă fericire/ Și cu iubirea mea, sunt sigur c-ai să poți.”
Lectorul de serviciu de astăzi, dl Gică Chiroiu, cultivă în stil clasic o poezie de dragoste, temă fundamentală, în care își analizează cu mult… „curaj” trăirile, sentimentele, dar în această analiză nu lipsește ființa iubită, deși de multe ori pare singur. Simte o nevoie imperioasă să-și aștearnă cuvintele pe foaia de hârtie ca un jurământ de credință. Sunt și momente… analitice când se întreabă, în acest context social: „Mai are rost iubirea…?” Titlurile poeziilor sunt edificatoare pentru creația lectorului de astăzi. Îi dorim multă sănătate, putere de muncă, inspirație și îl așteptăm la o nouă lectură.
„Poeziile autorului de astăzi, dl Chiroiu, au foarte multă frumusețe și dragoste, dar aici sunt foarte multe conotații personale. Poeziile sunt încărcate de fiorul tinereții „fără bătrânețe”, conform înțelegerii profunde a ceea ce înseamnă iubirea. Poeziile arată starea sufletească a autorului de ieri și de azi. Îi mulțumesc pentru starea plăcută creată prin versurile dumnealui. Astăzi se confundă sexul cu dragostea, dragostea adevărată.” (Valeria Popa)
„Dl lector Gică Chiroiu ne-a prezentat astăzi câteva poezii. În prima poezie descrie, în amănunt, starea lui sufletească. Într-adevăr, dl. Chiroiu este un tip care ne descrie în amănunt toate stările lui sufletești, împreună cu iubita, pe care o cam ține mult cu vorba. Ceea ce a lecturat dl Gică Chiroiu merită toată atenția și totodată felicitări pentru munca depusă și a ne încânta cu poeziile prezentate. Iubirea triumfă, dar nu e stabilă.” (Dumitru Bardaș)
„Dacă ținem cont de titlurile versurilor, cât și de starea descrisă în ele, ajung la concluzia că poetul de azi ni se înfățișează ca un fluviu ce acumulează mai mulți afluenți de iubire și gândire asupra acestui sentiment. În poezia TE STRIGĂ SUFLETUL este descrisă nerăbdarea cu care își așteaptă iubirea și frustrarea pe care așteptarea o induce: „E zbucium mult în mine și gânduri fel de fel…/ N-am liniște iubito, sunt plin și de frustrări…” În poezia SĂ VREI CÂNDVA poetul își arată disponibilitatea pentru a primi o iubire în întoarcere. Poezia MAI ARE ROST IUBIRE? denotă o gândire punând în antiteză sentimentul de iubire profundă, versus tarele unei iubiri insuficiente în contextul în care iubirea ar trebui să fie „frumusețea lumii de oriunde” și „leacul greutăților de orice fel”. În poezia S-A STINS UN FOC este descrisă continuitatea iubirii între un foc stins și altul ce se aprinde. O figură de stil deosebită este „Mi-e sufletul în mare sărbătoare”. În poezia MI-E FOAME! iubirea este descrisă ca o disponibilitate de necuprins în absorbția iubirii: „Dar nu contează meniurile alese,/ Contezi doar tu, meniul principal”. În poezia ÎN DRAGOSTE N-AI VOIE SĂ RĂNEȘTI! autorul face o pledoarie în apărarea iubirii. Acestui sentiment i se atribuie proprietăți deosebite de renaștere sufletească: „Și cum a fost posibil, mă-ntreb cum m-a găsit,/ Așa de fericit, total nepregătit”. În acest teribil ambient determinat de un soare veșnic, există uneori strecurată și o „Sămânța îndoielii”, ceea ce duce la detașare și gândire analitică. În ultima poezie citită azi, NĂSCUȚI PENTRU IUBIRE, sentimentul de iubire împletit cu firul alb al gândirii analitice creează un tablou realist. Îl felicit pe dl Chiroiu pentru profunzimea cu care scrie și frumoasele imagini pe care le creează în numele celui mai discutat sentiment, iubirea. Îi dorim sănătate, să mai scrie și să ne mai prezinte și altă dată creațiile dumnealui”. (Georgeta Iuga)
Sâmbătă 07 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Grigore Leaua. Vă așteptăm, cu drag!
