Cenaclul Alexandru Sihleanu – 9 Septembrie 2023
TIMPUL NU ESTE VIZIBIL, DAR ÎL SIMȚIM ÎN NOI ȘI ÎN OGLINDĂ
Sâmbătă, 09 septembrie, ziua Sf. și Drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, †) Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău; †) Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Vremurile s-au schimbat și noi cu ele) Copil fiind eu îmi doream/ Griș cu lapte și alviță./ Gândul acesta nu-l mai am,/ Fiindcă acum mănânc doar pizza. (Meniu pentru toate buzunarele) La mare în acest an,/ Cei cu bani servesc calcan./ Cei mai mulți, precum se știe,/ Se mulțumesc cu hamsie.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
A continuat lectorul de serviciu dl Vasile Ghinea cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Cântecul tăcerii) Caut să-mi adun cuvintele pașilor/ într-un cântec al tăcerii/ pentru cei ce pot descifra/ tăcerea din mine./ Prin cântec, nevoi, dureri, speranțe/ pașii mei au urcat anii chemării,/ în crugul nopții din cuvintele trăite/ hrănesc crucea vie, bipedă./ Între noi și ziua de mâine,/ noaptea sfetnic ne bântuie gândurile./ Există și frumusețe pe lume,/ dar orgoliul negării/ ne-aprinde imaginația/ și ne transformă/ în cucuvelele zilei.
(Suntem) Suntem cuvintele bipede/ ale unui univers în care/ totul respiră și se respiră,/ totul consumă și se consumă/ pentru o anume cauză/ și un anume crez/ a lui a fi – fiind,/ falsă fericire.
(Cuvintele tăcerii) Din cuvintele zilei/ nu pot construi poezia./ Cuvintele tăcerii din suflet/ extrag trăirile imaginației/ dincolo de orizont,/ dorurile toate
clădesc treptele înălțării/ pe aripile unui cântec unic/ ce definesc/ noțiunea spiritului uman.
(Divinație) Picurii pianului/ strecoară în cameră/ liniștea înserării./ Spiritele nopții/ încep raidul,/ cucuveaua își face rondul/ și în înțelepciunea ei/ anunță următorul/ la pomenire.
(Dor de tine) Mirarea timpului crescut/ s-a convertit în teamă,/ teama zilei de mâine/ cu plecarea din noi./ Mi-e dor de tine, timp/ pierdut în amintiri.
(Periplu) Drumurile încep/ de-a bușilea,/ continuă cu/ valsul vremurilor,/ se încheie/ în patul dreptății,/ la confluența/ cu îngerul/ drumului etern.
(Fantezie) Mă las condus/ în lumea viselor,/ dar noaptea/ îmi răscolește amintirile/ dând naștere întrebărilor/ la cele trei timpuri/ ale verbului a fi.
(Atitudine) Alerg pe strune de vioară,/ în do major/ sau la minor,/ indiferent de vreme./ Am pus șaua/ pe verb,/ l-am călărit/ până la obsesia visului,/ pentru lumina din mine/ și a celui de lângă mine.”
Ținând cont de localitatea în care se desfășoară ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu (Râmnicu Sărat), poeziile lectorului de astăzi sunt sărate.
„În primul rând vreau să amintesc faptul că astăzi se împlinesc 195 de ani de la nașterea marelui scriitor rus Lev Tolstoi, fără îndoială unul dintre cei mai mari romancieri ai planetei. În ceea ce privește lectura de astăzi, ea se compune din opt poezii. Prima se intitulează Cântecul tăcerii și se aseamănă cu a treia numită Cuvintele tăcerii. Stilul acestor poezii pare a fi „o tentativă” de imitare a poeziilor lui Nichita Stănescu. Este recunoscută, de altfel, admirația lectorului de astăzi pentru acest poet (Nichita Stănescu). Poeziile sunt bogate prezentând numeroase figuri de stil; epitete și metafore: „tăcerea din minte”, „cuvintele tăcerii din suflet”, „treptele înălțării”. Nu observ prezența unor comparații, dar în schimb există multe personificări: „hrănesc crucea vie, bipedă”, „cuvintele bipede”, „am pus șaua pe verb, l-am călărit”, „mirarea timpului”, Cea mai profundă dintre poezii este Fantezie: „Mă las condus/ în lumea viselor,/ dar noaptea/ îmi răscolește amintirile/ dând naștere întrebărilor/ la cele trei timpuri/ ale verbului a fi”. Așteptăm alte creații la fel de profunde ca această poezie, totodată felicitându-l pe lector pe lector pentru noile sale încercări în materie de literatură.” (drd. Cristi Rusin)
„Dorința dlui lector de a străpunge misterele vieții l-a făcut să ne dăruiască aceste versuri. Înțeleg că prin Cântecul tăcerii autorul și-a propus să facă o promenadă și în același timp filosofând despre existul vieții. Poezia este presărată cu înțelesuri despre existență, ajungând la final să sublinieze frumusețea vieții, dar orgoliul din noi ne transformă în cucuvelele zilei. Toată existența noastră s-ar termina într-un crez a lui a fi, care de dorit este să fie iubire și pace, dar poetul își exprimă starea lui sufletească. Putem vorbi de intuiție, de talent în ceea ce ne-a prezentat poetul astăzi. Se poate extrage o învățătură utilă din aceste versuri despre spiritul uman. Felicitări pentru ceea ce a compus lectorul!” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă 16 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Floarea Frățilă. Vă așteptăm, cu drag!
