Brigada diverse – (A)va l(a) (o)re
2 iulie 2023
Bă, dac-a trecut Prutu-not, știa ce face și cum. Că nu e Italia în România, e altceva, dar mi-e că și cum se trece de pe un teritoriu european pe altul știa. Ce dacă are doar 14 ani?
Ca-n întrebările acelea stupide: Câte oi încap într-o locuință socială din Nisa? Ei? Poate să răspundă cineva măcar aproximativ? Dar fără să consulte internetul. Nimeni? Vă lămurește oficina antenei 3. 40 în cap (încap). Tot ea face pe avocatul lor, plângându-le de milă pentru ,,finalul crud” ce le aștepta până să se sesizeze autoritățile franceze. Ori suntem nebuni din născare, ori ne-am prostit de ceva vreme. E oaie, animal de sacrificiu, nu animal de companie.
Departe de mine obiceiul de a vorbi ca o moară stricată despre același subiect. Dar nu mă pot abține să nu bag la înaintare același chinez cu miliardul la ciorap și diplomă de bac ioc. Mai ales când unul ca Pătraru flutură știrea expirată, indiferent de modul ,,novator” în care o prezintă. A nu se considera ,,promovarea” o conciliere cu mutra personajului, nu-mi place deloc. Am găsit din întâmplare și nu n-am putut abține să nu-mi afișez antipatia.
Pe profesorii care nu știu pe ce lume trăiesc nu-i sufăr. Se mai nimerește câte unul picat din cerul sinecurilor, dar sunt rari. Nu încurajez anumite comportamente, dar generațiilor actuale nu li se potrivește altceva mai puțin dur decât nuiaua. Ascultați ce invocă un licean fiindcă dezideratul impus de profesoară nu a fost dus la capăt de el și de o parte dintre colegi: că a pierdut bursa și i-a fost afectată sănătatea prin ridicarea nivelului diabetului din cauza celor 2 puncte tăiate notei finale pentru proiect. Bolnavi până trec de ușa clasei. Bravo profesoarei. Deși e doar o picătură albă în negrul ocean al incertitudinii școlare, măcar e una.
Am citit răbdător și până la capăt. Dar. Nu accept explicația că nu ,,elevul e prost fiindcă a luat cinci la evaluarea națională, ci sistemul că l-a evaluat prost”. Nu accept nici impunerea unui sistem de evaluare pe preferințe. Motivul este simplu. Gimnaziul nu are rol vocațional, fiindcă abia pregătește premisele lui, e generalist și așa și trebuie să fie, să creeze acumulări, ca mai apoi elevul să ajungă la opțiuni. Și să nu ne prefacem că nu știm că nici după terminarea liceului grosul masei școlare nu știe încotro s-o apuce, chiar și cei dedicați unor meserii bine definite și sistematizate curricular. Cât despre examene: pregătiți-vă până să invocați, părinți, copii și chibiți!
Asta e normalitatea, băieți! Nu vă mai mirați că doi moșuleți se țin de mână la 80 de ani, că s-au așteptat unul pe altul la ieșirea din spital. V-o ajunge și pe voi bătrânețea!
Da. O astfel de maximizare a rolului tehnologiei, sateliți și inteligență artificială, în producția banalei plante de mămăligă, este și inutilă, și revoltătoare. A, dacă ar fi pus bobul azi în pământ și mâine ar fi cules direct știuletele din pământ, puteam vorbi despre o ,,tehnologie” revoluționară. Până atunci, că plouă, că se irigă, planta tot din mineralele pământului dă roade. Dacă are de gând să dea.
La Constanța, profa cu plantele, în Azuga profa cu corigențele. Picătura albă doi. Iaca acu se face balta. Iar mâine marea….
Luând un instantaneu subiectelor de matematică de bac, mi-am amintit cum fără pregătire și fără să mai fi studiat nimic, tot am luat un cinci tras de păr după 36 de ani de la terminarea liceului.
