Brigada diverse – (T)oto vo(r), taic(ă)!
11 iunie 2023
M-am întors la 6491. Frățicule, numai în ultimii 20 de ani ne-am modernizat de nu mai punem piciorul pe caldarâm, darămite matale venit dintr-un an mai mare decât știința noastră presupus precisă istoric. Bre, mata-n mileniile alea nici nu te mai miști fără…. Da’ ce zic eu om, ar trebui să fii robot. Ce zic eu robot, când el însuși prevede pieirea și-a lui, și-a făcătorului său prim. Asta e schizofrenie, fir-ar el de poligraf.
Se vrea distrugerea mitului că sportivul de performanță nu are chef și totuși le poate face față tuturor materiilor liceale. Nu e niciun mit, e o realitate care se citește și se aude, chiar cu titlu de momentan, la fiecare intervievat înainte și după. Rupți de efort, concentrați pe propriile mișcări și ale celor din echipă – a se număra și antrenorul, mentor și zbir, mai mult zbir -, abia dacă se pot dumiri pe ce lume sunt. Inspectoratul dorind să…. Vorbim totuși de o invenție nedreaptă. Subiectele au un grad de dificultate redus. Vorbim de discriminare…. Din 163 doar 32 au luat sub 6.
Tragem linie peste vreo trei ani. Cu lămpi UV, cu geamuri ,,bătute în cuie”, cu costuri, ioc cică. Când s-o văita vreun băicoian mititel, mai plăpând, că din cauza inovațiilor de energie verde s-a îmbolnăvit. Când de vreo sută de ani, vreo invenție anunțată drept capitală pentru viitor, nu s-a împotmolit în propria laudă? Ca să fim onești cu noi, când un produs industrial a suscitat interesul mai mult de un an insului și sistemului? Mâine se pritocește de-o centrală energetică la purtător, iar poimâine…. Unde mai pui costurile, lucrările de reabilitare a clădirii – văitatu-s-a directoarea că era mucegai…; reapare, doamnă, puțină răbdare -, achiziționarea de panouri fotovoltaice. Mi-e că dintr-un moft, în scurt timp, moda va impune lampa bunicii cu feștilă. De fapt sunt destui care oferă astfel de servicii fruste.
Și cu bani, și fără bani, Mihai S., și ieri, și azi, râmniceanul venea/vine dacă are chef. Vreo doi ce se vor parte în mondenitate, vreo doi nostalgici, vreo doi rătăciți, vreo doi – tot din categoriile anterioare – siliți de neveste să ,,iasă”. Și cam atât. A! Despre teatru fu vorba.
Mai curând ce n-am vrut și n-am putut fi. Sau ce-a reușit impertinența, delăsarea și indulgența să facă din școală, profesor, elev și relația dintre ei. ,,Ce-am fost și ce-am ajuns.” e un tip de lamentare pe cât de inutil, pe atât de cinic și de inoperant. E o comentatoare la o astfel de ieșire la rampă – n-am trecut și ,,Marș în viitor!”, tocmai pentru maniera de exprimare – care amestecă zonele de citare, le lipește după voie. Pentru dânsa: nu există aptitudini de dascăl, ci doar o pregătire specială, precisă, care ține de la ariile curriculare până la comportamentul reglementărilor legislative. În rest, profesorul este și el un om, iar profesia doar o meserie din care caută să-și asigure traiul și nevoile personale.
Că anomalia face parte din procesele de împerechere umană curente, e un adevăr incontestabil. Cauzate de imixtiunile în rase, de deficiențe genetice provocate de schimbări ale unui individ dintr-o generație. Iar despre himerism nu ca despre infidelitate sau fertilizarea în vitro, ci doar ca un salt într-o altă ,,liftă” de neam.
Pandemie de doctorate? Mai bine zis foamea după titulatură și mai ales bani. Ia să se scoată din legislație amendamentul prin care doctorașii primesc încă 50% din salariu, ia să vezi cum încep oportuniștii să dea din mâini a lehamite: ne mulțumim și cu masteratul (ori cu licența, bac-ul, diploma de 10 clase…). Și-s destui cărora li se fâlfâie de studii. Mulți doctorii, mulți analfabeții.
