Ora de muzică 2 – La taclale prin foburg
Plecăm de unde rămăsesem. Întrerupt fiind de timpul afurisit de scurt, tragi de el să se lungească și….
Raggaeville a realizat un interviu cu cei doi protagoniști destul de lung. A avut vreme destulă la dispoziție Munchy să afle cam tot ce părea învăluit în mister. Și dacă mai avea o urmă de îndoială privitoare la intențiile și atitudinea lui Sting, cu acest prilej le-a risipit definitiv. Iar Sting a reușit să dovedească încă o dată, pentru toți ai breslei, cât de nimerită este o întrebare precum ,,Ei știu cine sunt?”. Răspunzând Shaggy ceva ,,Iote că știau cine este!”. Asta înseamnă modestie, înseamnă…. Să-ți cunoști statutul și totuși să rămâi (chiar dacă tinerețea zglobie a mai avut și momente de infatuare) modest, să faci ce alții nici nu se sinchisesc, ce pentru un artist ultra cunoscut nu se cade (deși mulți sosesc, merg direct la hotel, direct la concert, stau izolați în camera alocată lor, cântă și refac parcursul anterior până la plecare). Să nu dai interviuri, să nu mergi în spitalul pentru care se colectează sumele concertului caritabil. Să nu guști din energia vie a țării în care vii. Să nu colinzi fiecare stradă, să nu joci domino. Evident, Sting le-a preferat pe toate. De când a pus piciorul în aeroport a ținut să expună presei motivele descinderii sale în Jamaica. Și a fost în mahalale ei, împreună cu gazda, s-a îmbrățișat cu lumea, a mâncat, a băut, a dansat. Scormonind binișor în culisele videoclipului ,,Don’t make me wait”, reporterul a aflat de la Shaggy cum au ales Half Way Tree și altele asemenea locații, Hellshire beach, cum au vrut să surprindă în mod pozitiv esența culturii locale, spiritul local, viața simplă a oamenilor din ghetouri, fericiți, deși săraci, și ei și vecinii, zâmbitori de la ăl mic până la cel mare, cu copii care încă se joacă nestingheriți…. Mă cuprinde așa o nostalgie după toată copilăria și adolescența, mai să îmi doresc să dau o fugă în Kingstone…. Și, deși săraci, nimeni nu încearcă să omoare pe celălalt pentru cine știe ce lucru banal. Sting s-a simțit privilegiat să poată colinda, să întâlnească oameni, să se bucure de plimbările prin Inner City nestingherit și nu se sfiește să opineze că n-a fost totuși un turist ordinar. A avut alături un preot, iar în fața lui toți jamaicanii se simt îndatorați pentru serviciile aduse comunității. Una peste alta populația este primitoare, caldă relațional, deschisă, motiv pentru care a sădit în Sting un respect definitiv, la care se adaugă și părerea deja formată că mica insulă a reușit să influențeze cultura lumii, cel puțin în zona muzicii și sportului. Premisa de la care a plecat reportajul și-a atins scopul după ce s-a lansat întrebarea dacă a fost un compromis colaborarea sau o provocare, moment în care Shaggy a remarcat deschiderea amândurora pentru stilurile hibride, din cel puțin un motiv întemeiat. Amintind aici doar exemplul lui Bob Marley și neputința de a realiza ceea ce acesta putea face și de a atinge nivelul la care acesta ajunsese, i s-a părut normal să încerce ceva ,,altfel”, un gen hibrid, transformat. Cum și Sting a căutat alte căi, diferite, ocolite în genurile practicate. Pentru a stârni emoții, pentru a produce ,,scântei în imaginație”. Nu numai ascultătorilor, ci și lor înșiși. Practic s-au întrecut pe sine în spontaneitate, și-au oferit unul altuia provocări. O idee a lui Sting de dimineață trimisă lui Shaggy era însoțită de următorul mesaj: ,,Dă-mi interpretarea ta. Sau invers: ,,Adaugă vocea ta, Sting și dă-ți o părere despre idee.”. Dacă nu l-ar fi incitat…. Sting se laudă puțin, dar într-un astfel de dialog tripartit este plasată ca glumă ,,L-am făcut să cânte!” și ca uimire și mulțumire personală că Shaggy a reușit surprinzător de bine și de repede. Cuvinte de admirație. Ceea ce la Sting necesită creion și hârtie, la Shaggy se produce instantaneu. După părerea celui din urmă, datorându-se economiei de gândire, nu părți, nu instrumentație, ci melodie și versuri. Dar, contactul, colaborarea, fuziunea cu Sting l-a ajutat să vadă mai bine rolul instrumentelor, cum pot tatona acestea diferite maniere de exprimare. Și a stat, a urmărit și a învățat cum Sting face. Vorbind despre cum vor fi spectacolele din turneul de lansare a albumului 44/876, Shaggy a spus că vor încerca să aducă pe scenă atmosfera și ,,spontaneutatea”…. ,,Ce, cum? Îmi place cuvântul!”, ripostează Sting. Tot el: ,,Așa face mereu!”. La care Shaggy: ,,Știți, este profesor. Mă corectează mereu…”.
