CulturăOra de muzică

Ora de muzică 2 – Într-o oază de normalitate

În vremuri neatinse de isterii novatorii și depășiri de normă, de identificare precisă a fiecărui individ din miliardele omenirii, gesturile seniorilor de marcă ar lăsa semne mai evidente.
Însă primul nebun care a spus că vârstnicii trebuie maziliți a adus cu sine tăvălugul care pune vivacitatea și disponibilitatea la discreție, cu mai multe eșecuri la activ și cu reușite minime, pe primul plan. În rest Dumnezeu cu sila. Să nu se îndoiască nimeni că nu am folosit cuvântul potrivit. Silă a rămas pentru toți acei care uzând ani în șir dimineți, prânzuri și seri i-au dat de merchez cotidianului și s-au împlinit pe sine, ba chiar nu se blazează mergând pe același drum, ci încearcă dincolo de superficialitate cărarea spre desăvârșire.
Ar avea cineva curaj să declare că Sting n-a încercat să treacă dincolo de propria condiție, de condiția fiecărui moment mondial muzical de top, că nu s-a silnicit să dea ocol timpurilor, că n-a rafinat și particularizat fiecare imixtiune în măruntaiele întortocheate ale nuanțelor și notelor, că n-a respectat și învățat ceva mai mult de la meșterii muzicali ai lumii, că n-a abdicat în fața vârstei și în pofida vizibilei schimbări corporale – să priviți dosurile palmelor lui cât de îmbătrânite sunt – nu s-a ascuns după ținute vestimentare clasice? Să-i vedem peste câțiva ani pe curajoșii actuali cum arată și cum se pretează la anii strânși și mai apoi să găsim la un veritabil muzician defecte și nepotriviri. Vi l-aș da exemplu – nepotrivit, dar relevant pentru înaintații în vârstă – pe Chilian, pozând în haină de piele și pălărie.
Se nimeri totuși la rând, pe internet, să găsesc la Super Deluxe Edition, prin Paul Sinclair, o idee mai potrivită despre neabdicarea unor inși nu tocmai la prima tinerețe – și aici îl iau pe Shaggy de reper – de la găsirea altor și altor moduri de exprimare, altor și altor ,,împreunări”. Cu riscul de a repeta, mai spun ceva ce omul obișnuit, profesioniștii a căror carieră se învârte doar în jurul propriei persoane, că muzicienii toți s-au desăvârșit și s-au împlinit sufletește numai alături de alții. Ceea ce Sting a învățat – am declarat în nenumărate rânduri – cu prisosință. Că nu s-ar găsi o piesă care să devină memorabilă – dar ce cântec mai poartă azi la rever nemurirea? -, se poate verifica, dar nu încă, sunt în căutări despre părerile altora și doar la un moment dat voi descinde în curtea interioară a albumului. Îndrumarea lui Paul către cei interesați este să lase la o parte snobismul și să se bucură de muzică.
Nicholas Jennings a găsit ceva ieșit din tiparul celorlalți confrați, adăugând o declarație de ,,estetică”. Sting remarcând, mai în glumă mai în serios: ,,Amândoi avem nume ridicole.”.
În Raggaeville, colaborarea dintre cei doi muzicieni a picat ca o bombă în lumea ascultătorilor melomani. Interviul acordat și redat de Munchy dă la iveală și perioada de pregătiri și finalizarea albumului: șase săptămâni.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share