Brigada diverse – Sa(r) (î)n (p)lie
12, 14 mai 2023
Mai ciupesc câte o… părere, căci nici vorbă de prea multă sau fixă știință despre cosmos, tocmai ca să mă iau cu logica la trântă și să combat entuziasmul multor revelatori de maxime definitive. Nu mai târziu de ora 1:15 un savant…. Nii la el! Că a mai mare preocupare cotidiană este despre soarta universului. De parcă relevanțele despre procesele stelare ar putea schimba puterea noastră de a schimba scenariile sumbre, apocaliptice ori definitiv distructive. Ne-ar ajuta cu ceva viteza de expansiune a spațiului, viteza de retractilitate a materiei și retractilitatea în sine? Am putea ține tot sistemul solar actual în forma sa pe loc fără să ne trezim singuri și cu șanse de supraviețuire zero?
………………
O mai planetă mai bună…. C-așa e omul nostru. Plictisit, risipitor și resemnat când ceva nu-i mai este pe plac. Mie îmi miroase a superficialitate când compari climatul întreg în care nu numai că trăiești adaptat, dar te-ai și născut, cu cine știe ce altă bilă cosmică de aiurea, imposibil de atins. Să nu cumva să fie și locuită, iar neaoșii să fie mai afurisiți și mai periculoși decât noi. Ne cam vrem duși la pomul lăudat cu sacul.
Nu s-au dumirit cei de-au fost pe Lună că nu e bună de nimic? Cui folosește noul entuziasm de a lua satelitul la recercetat? Și ce nevoie să ai de o haltă pe el când mai rău consumi alunizând și decolând întruna în drum spre…. Spre ce? Că deocamdată nu există certitudini că Marte măcar ar aduce foloase. Cât despre a cui este Luna e clar: a nimănui și a tuturor. Nu și zăcămintele (care-or fi?). Pare c-ar putea încăpea pe mâna monștrilor sacri ai sistemului solar: americanii, rușii și chinezii. Ba și niponii.
Iată un prim semn de întrebare: să ne ducem sau nu pe Lună? După cercetările medicale efectuate pe cei 12 astronauți, aceștia ar fi contractat o boală ,,misterioasă”. Greu o fi fost să deduci că praful de pe toba satelitului pământului era vinovat de soiul de rinită, alergia la silicatul răspândit pe suprafața lui. Câți bani s-or fi cheltuit….
Ajunsă banana naturală la nivelul obiectului expozabil în galerii de artă, nu putea avea altă soartă decât satisfacerea nevoii de hrănire a unui organism vizitator. A mâncat-o pur și simplu, după ce a dezlipit banda adezivă, dispusă în semn de interzicere. Deh, Coreea totuși, fie ea de sud. Fie ea ,,țara dimineților liniștite” și capitalistă la sânge.
Frica lui Gandhi: mincinoșii. C-ar fi cei mai periculoși. Nu știa el că de fapt alții-s și mai și.
Îhî! Ce credea americanul, că mașina electrică va deveni Fordul de altădată netaxat. Ba! Vreo 200 de parai acum, încă 200 în plus peste vreo doi ani. Și așa mai departe.
Cine nu-și aduce aminte de…. Bă – ca să folosesc cică apelativul lui Ranieri -, am avut și avem niște fotbaliști…. Cu porecle de speriau și pe naiba. În România. Că afară erau varză. Recunoaște șmecherașul ăla de Cobra, că îi alerga antrenorul…. Dar nu el era cel chitit să scoată din Iliuță plămânii, ci mai curând jucătorii, colegi și adversari, la pregătire și în meciuri. Ăia alergau de mâncau iarbă cu ghetele, el fura la soamne pe unde apuca. Cauza? Credeau că performanța și vedetismul sunt așa o miuță și o expunere arogantă la televizor.
Na că se găsi și-un puieștean să dea cu șișu-n Râmnic.
Numai bunică-mea, coana Nela, zicea de furlaifusele alea mici ,,Stai locului, pațachină!”. Nu prea știa ea cam ce însemna, dar a știut nea Ciulei ăl bătrân, acuzat că a omorât-o pe una Tita, miss pe timpuri a României. Iar Ciulei ăsta fusese mare antreprenor de construcții. În plus și tatăl regizorului…. Așa constați că niciun ,,prost” nu putea ajunge pe vremuri cineva. Azi numai ei au întâietate.