Căruța cu virgule – Macron
Mă, io aș zice că jeo sui Macron! Pentru că, de ce? Pentru căci după ce am văzut ce-a pățitără musiu prezidant al Franciei, m-am simțit oleacă solid… solidar cu mnealui… Căci așa-s io, altruistic, când vine vorba de președinți și alți dinți de-ăștea… Io m-am pus în pelea lui de Macron și me-am dat seama că nu e rușine să ceri. Rușine e să nu primești. Și musiu și-a cerut-o! Căci, de asemenea, cartea sfântă ne învață: cere și ți se va da. Și i s-a dat! Dupe aceea, ca bun creștin catolic, musiu trebuia să întoarcă și obrazul celălalt, ca să dea el însuți… însumi… înșiși… ptiu! că nu-mi iese niciodată din prima!… el însuși egzemplu de atitudine creștinească. Acuma, nu știu ce-o hi fost în mintea lui acolo, la fața locului, da` totuși n-aș vrea să fiu în pelea lui când s-a întors acasă la nevastă-sa. Da` cu oleacă de fantezie aș putea cuteza să am curajul să îndrăznesc să-mi imaginez…
– Emanuele, cheschispas, mă?
– Escuze-moa, ma șeri! Set un acsidant!
– Ce acsidant, mă? Ce acsidant? Că și când m-ai luat pă mine, tot acsidant ai zis că a fost! Vezi? Cum te las oleacă seul, neînsoțit, cum să ia lumea de tine!
– Ui, ma cheri! Tu a rezon!…
– Păi am rezon, mă, Emanulele, mamă! Ecutează-mă pă mine, că sunt o infamă… une femme bătrână și te știu de când erai mic! Nu te mai duce fără mine la nicio întâlnire! Măcar dacă eram și io acolo te țineam, de mână ca pe un garson ce ești și poate de rușinea mea nu te lua ăla la palme. Zicea că ești cu mă-ta mare și… na! Scăpai!…
– Ui, ma șeri! Me tu n-ai vrut să mergi!…
– Păi, am vrut, da` n-am putut, mon petit garson! Mămăița ta avea niște bufeuri groaznice de nu-mi mai vedeam nici ridurile în oglindă!… Da` lasă, că la semain proșen, nu te mai lasă mămăița ta singurel în fața la toți pălmuitorii!… Me, je iun curiozite! Ți-a plăcut? Măcar așa oleacă?… A fost mai bine decât îți dă mămăița ta în fiecare seară pe ceilalți obrăjori?… Ia spune-i tu lu` mămăița ta!
– Me nooo!
– Me uiii!
– Me nooo!
– Me uii! Hai, că mie poți să-mi spui! Sil vu ple musiu!
– Eeee, iun peo! Peot etră!…
– Ahaaa! Carevasăzică, ți-a plăcut! Pervers mic ce ești! De-aia nu m-ai luat cu tine! Ai vrut tot pleziru` numa` pentru tine! Biiiineee! Care ți-o mai face foa gra vreodată și borș de corcodușe!… Da` nuuu! Că io-s proastă! ,,Lasă-l pe băiat să se descurce singur! Să-l vadă lumea, să-l știe de președinte!” Și el?! Se destrăbălează! Face baie de mulțime!… Oh, mon dieu! Care n-am avut fortună pe lume! Și mi-a zis gran-mer: ,,Nu-l loa, fată p-ăsta! Că-i tânăr și n-are minte!” Da` io nuuu! ,,Lasă, gran-mer, că-l educ io, că-s profesoară, fac io președinte din el!” Și am făcut! Te-am făcut mare, mă! Te-am făcut Macron, că erai un micron vai de capu` tău! Și ce primesc?!.. Rien! Da` să știi că rien ne va plus și că jeo regret tout, nu cum zice Edith Pilaf… Piaf aia, da?!…
– Escuze-moa ma șeri! Tu e bulverse! Set iun ereor de ma parti…
– Ereor? Ereor??… Emanuele, tu mă bagi în pământ, mă! Asta vrei! Nu-ți pasă de bătrânețile mele, că te calc, te spăl, îți dau să mănânci ca o mamă iubitoare ce-ți sunt..
– Me noo! Tu e ma fam! Jeo tem bocu!…
– Io mă tem că nu!
– Me uii, mon lapin blanș!… Vule-vu cușe avec moa, se soar?
– Oh, biensiur, mon bebe! Abia aștept să-ți dau pălmuțe peste fundulețu` tău obraznic de președinte…
– Me nooo!
– Me uiii!
