Căruța cu virgule – Golf prezidențial existențial
Bună diminețile, domniilor voastre! Aș putea avea curajul de a îndrăzni să cutez a vă face o confesiune de-a dreptul… peste stângul, aceasta fiind poziția mea favorită! De băut cafea, în diminețile de duminică pe care Ăl de Foarte Sus ni le-a lăsat spre odihnă. Și cum stăteam io în poziția mea favorită de care vă spusei, îmi veni în gând, din neant așa, din marele vid ascuns în cutia mea craniană, o știre scrisă cu litere aldine, bolduite și subliniate: ,,Președintele Iohannis îi îndeamnă pe români să joace golf. Se practică la orice vârstă, nu e exclusivist!”
Vă spusei mai deunăzi că io sunt în refacere după fractura de logică pe care o căpătai de la căzut pe scările liberalizării prețurilor la curent și gaze, așa că am procesat mai încet acest titlu, mestecând cu grijă literele și înghițind rar… Fracturat, fracturat, da` tot am făcut un exercițiu de voință supraomenească să mă închipui pe mine însumi, în asemenea ipostază ne-exclusivistă…
Se făcea că eram pe un teren de golf și simțeam în păr briza valului patru al pandemiei, miros de dezinfectant și gust de antibiotic… Deci eram bine! Și stăteam cu crosa în aer, uitându-mă să aleg cu grijă o gaură în care să bag… să introduc acea mingiuță albă, neprihănită, neatinsă de altă crosă umană până atunci. Și nu mă puteam hotărî! Că atâtea găuri se așterneau în fața mea… Gaura din buget, găurile din administrații, găurile din asfalt… Ce mai?! Era ca un șvaițer, așa… Ce să fac? Unde s-o bag mai întâi?… Mă rog… s-o introduc! Mingiuța, bre!… Eram oleacă presat și stresat, că mă uitam și ce vine din față: un ditamai valu` de infectări, moștenite din trecutele Untold-uri și înghesuieli de pe plajele costineștiene sau mamaiești… whatever! Și se mai făcea că îl vedeam pe însuși Președintele nostru, la costum, cu papionul prezidențial, mergând maiestuos prin acest loc liniștit, loc cu verdeață, de unde fugise toată durerea și întristarea, binecuvântând cu crosa nr. 9 mingea trimisă către aceeași gaură, 9. Bine, gaura era mai veche, dar cineva o lustruise special, să pară nouă!… Și toți ochii erau ațintiți către traseul mingii prezidențiale, care se scurgea încet, către destinația de care vă spusei… Adică spre gaura 9! Nimeni nu inspira, nimeni nu expira, nimeni nu se mai infecta, toți așteptau să intre mingea în… să intre mingea!… Și… victoriee! Domnul Președinte, cu măiestria lui neegalată de nimeni până acum, a băgat-o-n gaură! A introdus-o, bre! Lumea extaziată, Orban se pupă cu Cîțu, Ciolacu cu Simion, Barna… Barna nu se pupă cu nimeni, nici măcar cu Cioloș, că nu se mai înțeleg ideologic. Deci, aproape toată lumea e fericită pentru isprava Președintelui, care, iată, a reușit să coaguleze în jurul său toate curentele de gândire și de răzgândire politică, pentru bunul mers al țării, precum mașinuța de golf nou-nouță, pusă la dispoziție de proprietarul terenului. Teren, care, la un moment dat, a fost arabil, adică a aparținut unui arab, dar el a fost răscumpărat de un român patriot și a fost retrocedat sportului nostru tradițional, golful. Că, până la urmă, și golful e tot o oină, mai… exclusivistă, așa, chiar dacă nu se joacă cu bâtele, ci cu niște ciomege mai stilizate!… Doaaamne, și cum mă plimbam io așa printre oamenii ăștia, uitându-mă în sus, către cursul euro-leu, către prețurile la benzină și la alte inutilități de-astea, poc! căzui într-o groapă! La ce v-ați fi așteptat din partea mea, care, mă știți că dau în gropi de… neatent ce sunt? Numa` că, de data asta, ce să vedeți? nu eram singur în groapa aia! Mai erau și alții care, tot ca mine, priviseră în sus la aceleași lucruri și pățiseră la fel!… Fiind noi așa de mulți acolo, ziserăm să ne organizăm, cumva, să ieșim din groapa în care căzurăm!… Io, fiind ultimu` venit, mă luară ăia la întrebări: că, ce mai e p-afară? Că a venit ultima factură la gaze?… Că, s-au semnat actele de instaurare a pandemiei?… Am stat oleacă și i-am ascultat și le-am zis: ,, – Măi, oameni buni! Suntem cu toții în groapă și voi vă gândiți la prostii de-astea? Mai bine v-ați gândi cum ieșim de-aici!”… Pfoooai! Atât mi-a trebuit! Bună ziua am dat, belea mi-am căpătat!… Ce mai freamăt! Ce mai zbucium! Groapa clocoti de zgomot și de cântece de bucium… Mă rog, a zis Eminescu bine când zicea! Au sărit unii, că, ,,- Da` de ce să mai ieșim? Ce rost are? Că nu știm noi traiul de deasupra? Nu vezi că ăia joacă golf pă capetele noastre? Numai Dumnezeu, în mare mila Sa, ne mai poate ajuta când va să vie cu slavă să judece viii și morții… Că, decât Golful Persic, mai bine golful prezidențial!”… Mă rog, chestii de-astea specific românești, na! Ba chiar, la un moment dat, undeva, în spate, am auzit cântându-se cea mai suavă doină din fluier și recitându-se ,,Miorița”, și pentru o clipă am avut sentimentul soarelui răsărind… Da` nu sunt sigur!… Nu sunt sigur de răsăritul soarelui… Măi, dragi prieteni, mi se părea că nu se mai termină jocul ăla de golf al Președintelui, ca să putem și noi să ieșim din groapa aia fatalistă, anxioasă și depresivă în care, și de data asta, căzuserăm tot fără voia noastră! Că, despre români așa se spune, că au făcut totul împotriva voinței lor: și Uniri, și Întregiri, și Rapturi, și monarhie, și comunism, și Revoluții, și trădări, și alegeri…
Da` ca să revin… Știți ce e curios? Că, acuma, în groapă fiind, românul nu mai are nicio grijă că ar cădea mai jos de-atât și se uită tot în sus! Că, poate, cine știe, trimite careva vreo minge câștigătoare pe capul lor iar ei să se poată urca pe ea, să iasă din groapă, să aibă parte de acel loc exclusivist, luminat, cu verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea…
De-aia zic! E bine, dom` le, să facă lumea golf! Golf VI, Golf VII… De care-o fi, numa` să fie! Că, așa intrăm și noi în lumea bună a sportului elitelor! Și, cine știe? Poate că din pământul ăsta frământat de vremuri va răsări un nou Tiger Woods care să ne reprezinte cu cinste în lume, iar România să poată fi găsită mai ușor cu degetul pe harta globalizată a lumii!
IN GOLF WE TRUST!
