Fărădelegea lui Călin – Iadul țivil
Știu cum sunt alții și nu mă gândesc mai deloc la….
N-a ieșit ca la Creangă. Nici nu-mi dorisem re…editarea citatului. Mai mult mă îndreptasem către cum nu trebuie să ne băgăm unde nu ne fierbe oala. Acu depinde în ce clică am intrat și ce neajunsuri poate pricinui alianța. Și după mare minunea Codului Civil de a divulga adevărata față a lumii, în primul alineat se face un portret cinic al creditorului, fără voia profundului înțeles, ci doar din dorința, de fiecare dată și de atât de multe ori scoasă la iveală, de a pune un dram mai mult de lexic în lege: ,,… creditorul social nu a putut fi îndestulat…”. Răspunzătorii, desigur asociații, fiind nevoiți să acopere această necesitate cu bunurile proprii, în proporția cuvenită ca aport la patrimoniul societății, dacă bunurile puse la comun nu acoperă datoria. Cât privește relațiile personale ale unui asociat cu un creditor, la fel de nesătul, ele pot să depășească legătura personală de doi și să se transfere către societate, cerându-i-se acesteia să rupă din bunurile comune partea asociatului dator. (Art. 1920)
Mirările-mi stau în coastă și-mi înjunghie rațiunea. Hai să disociem asocierea pentru cine nu-i, indiferent ce statut a pretins persoana. De fapt aici subiectul este înșelătoria cu care cineva se împăunează în ochii altora ca să obțină un avantaj. Ce asociat este acela cu atribuirea ,,aparent’,’ cum să i se dea acest statut de către lege ca să răspundă, va să zică, în fața terților cărora le-a turnat minciuna? Și de ce să implici societatea care ar fi dat impresia terțului înșelat că l-ar avea asociat pe pretinsul-aparent sau că știind ce hram poartă respectivul, nu l-a împiedicat să nu se preteze la o așa fabulație? Nu i se cere cam mult? (Art. 1921)
La găsirea unei alipiri ciudate, te nedumerești. Asociat. Hai, aparent. Dar ocult? Normal că încerci o viziune, însă cine? El se ascunde, societatea îl ține ascuns? Pare-se că societatea are de gând sa inducă în eroare terții. De ce? Fiindcă spune clar Art. 1922, ocultul răspunde la fel ca restul asociaților în relația cu terții. Cei cu bune.
Să înțeleg că o societate nu poate tranzacționa active și nici să le emită. Sunt surprins. Mai ales că aceste instrumente financiare interzise sunt sarea și piperul pieței bursiere. În același sens, toți asociații răspund pentru daunele create astfel terților. (Art. 1923)
Administratorul are o obligație înainte de toate. Să informeze toți terții de statutul și limitele mandatului său până să ducă la finalizare un act cu ei. (Art. 1924)
Cum să nu mai fii asociat. Se amintise în linii mari retragerea și excluderea. Li se alătură falimentul, încetarea personalității juridice a societății, moartea asociatului, executarea lui silită și cesiunea de părți ale societății. (Art. 1925)
La retragere – parcă prevăzusem de s-a nimerit la fix – se notifică ,,… societatea cu un preaviz rezonabil…”, numai să nu se producă ,,… o pagubă iminentă societății.”. Dar societatea să aibă durată nedeterminată. (Art. 1926)
E un pic de nedreptate mai multă. Vrea asociatul să părăsească societatea cu durată determinată. Ete că n-are cum dacă nu doresc restul asociaților. Și dacă se adresează instanței – avem o mostră fără rost trecută în Art. 1927, legitimitate, temeinicie apreciate de instanță; nu le știam?; totuși, ce caută Codul Civil să amintească un detaliu care trebuia să scrie atât: că instanța va emite o hotărâre -, tot plătește daune. Parcă era vorba că pleacă și își cere aportul care îi va fi și dat, întreg dacă nu are alte datorii în interiorul societății, nu că va fi sancționat doar pentru plecare.
Un bun exemplu pentru cum trebuie scris un articol este 1928. Simplu, fără bla-blauri inutile. Când se dorește excluderea unui asociat, oricare dintre ceilalți o poate cere instanței, iar aceasta ,,… poate hotărî excluderea…”.
Rezolvare ca o spălare de mâini. Pierderea calității de asociat, deși nu se spune în text cu subiect și atribut, ci numai în titlu, dacă nu este prin cesiune sau executare silită a părților pe care le are în societate, include primirea valorii părților sale, după încetarea calității și chiar o dobândă, dacă plata întârzie. Neînțelegerile privind cât îi revine asociatului exclus se risipesc în instanță (expert etc). (Art. 1929)
