Brigada diverse – E(l), (C)ip: Ad(u) fil(t)re!
24 martie 2023
Maluri, maluri… valuri, valuri. Le-o veni timpul de mezat și lor, ăstora care nu se mai satură de loc, de îmbogățire și de fast. Mai sunt totuși și oameni cărora mintea le mai este cea normală. O femeie. Deși e imposibil un trai într-o aglomerare până peste poate. Cum o persoană de prin alte țări a refuzat să-și vândă imobilul și azi este înconjurat de clădirea unui hipermarket. Și cum nu-l văd bine într-o așa companie. Dar mai știi?
Dacă nu pui ce trebuie în propoziție, riști să…. Omori două persoane dintr-un foc. Nu tu virgulă, nu tu pronume personal, de ajung fiu și mamă doi sinucigași. Mama, directoare, auto ucisă, fiul, elev, olimpic. Un piculeț de logică, nu neapărat gramatică, fraților! Mostra: ,,Fiul directoarei de la Biblioteca Județeană care și-a pus capăt zilelor…”. Puteți spune deslușit cine?
Unde nu este rigoare, nici învățământ nu e. Să ajungi să predai unui singur… – nici nu poate fi numit elev drăcăria de copchil – puști de clasa a treia naște întrebări multiple despre cum funcționează regulamentele după care se ghidează lumea învățăceilor la nivel macro și local. Adică el poate fi violent, ceilalți nu și nu se iau măsuri de excludere. Păi alte metode, cu binișorul, nu merg. Nu încerci jordia? Nu pe el, pe părinți. Nu mai există niciun fel usturător de-a aduce la conformitate socială? Pușcărie, privare de drepturi, izolare totală sau chiar suprimare? Nu? Și mai persistă o problemă. A celorlalți. Dau din gură pe facebook, pe unde or mai găsi spații virtuale să se maimuțărească, să se agite în paharul cu apă, să se dea rotunzi, dar în fapt, în realitate nu deschid pliscul un dram. Nu te duci la școală, nu te pui de uneală sau singur pentru progenitura ta să susții dreptul lui la o viață securizată, la o viață activă, la informare continuă? Pentru toate astea neîndeplinite te mai poți numi părinte?
Ar, ar…. N-ar! Să stai matale, nea astrofizicianule, cumințel și să nu mai induci teorii imposibile, deduse calculatorește cu date, doar umane, introduse. Orice corp ceresc, ca să fim mai preciși cu generalizarea, ar putea distruge nu numai pământul, ci întreaga conformație a sistemului solar. Comparativ – așa merge până la un punct – cu pietrele de domino, așezate în așa fel încât să pice toate la căderea uneia, orice intrus, cu viteza, direcția, masa și volumul, energia… ar putea destabiliza mersul firesc, molcom al părticelei noastre de univers. Până atunci, să știe și dânsul, și oricare ins dedat la fabulații apocaliptice, că nu se plimbă biluțele planetare după voia lor. Așa ne-am trezi și noi aiurea preumblându-ne cu Terra prin ,,lume”. De-un pic de materie neagră n-a auzit, nu știe că mrejele-i ne țin pe loc unde ne aflăm? Cel puțin așa se speculează. Că nu zburdă orice oricum oriunde?
Știți cum îmi vine să-i zic ,,Fă mucoaso. Stai naibii în banca ta și nu mai lua realitatea cotidiană drept mod firesc de trai!”? Dar sunt civilizat și-o s-o iau cu binișorul: ,,Copilă, șezi cuminte și propune limbajul decent, chiar academic. Ești actriță, ești sau ai putea deveni model de urmat pentru nu puțini tineri.”. Și recunoaștem fiecare cum și unde trăim, nu este niciun pic de ipocrizie în dorința de a te abține, în încercarea de a trece de la vulgar la manierat, de la frust la sofisticat, ci o dovadă a conștientizării umanului evoluat. Și mai spun: O, Dumnezeule!, niciun My God. Iară plăcerea nu este întotdeauna esența vieții. Stai dară în echipa ta de construit echipe și țineți părerile pentru matale, Roxano!
Păi să numărăm. 1969 – de-o încercare. 1971 – de-un curaj. 1972 – de-o punere de temelie. Așadar, de aceea de vreo 40 de ani Luna se tot micșorează. Sau, ca să întreținem teoria speculației la nivelul viabilității, nefiind niciodată acolo, având instrumente imperfecte, am tot măsurat greșit, ca azi să constatăm că adevăratele dimensiuni sunt mai mici cu 90 de km. În diametru.
