Spații culturale nr. 21 (13)
Raftul cu cărți
Nicolai Tăicuțu
Ion Beldeanu, Bucovina care ne doare, (Ediție selectivă), Editura LIDANA, Suceava, 2011, 358 p. Pe manșeta copertei Constantin Cubleșan menționează: Cartea lui Ion Beldeanu se citește cu nesfârșită amărăciune, mai ales gândindu-mă la regimul pe care îl asigură România minorităților naționale, minorității maghiare, de pildă, ce este copărtașă la guvernarea țării și încă tot nemulțumită e, în vreme ce românii din Ucraina sunt supuși unui proces sigur de deznaționalizare, fără ca nimeni, nici chiar ai noștri să acționeze ferm în sprijinul lor. Iar istoricul Petru Ursache precizează, pe coperta a patra: …constituie o amplă bază de documente, sigură și utilă cititorului de astăzi și istoricului de mâine, o cronică vie a unei importante ramuri a românismului contemporan, victimă tragică a invaziilor slave, profitoare de vălmășagul vremurilor, a tratatelor nedrepte, strigătoare la cer.
Viorel Savin, EVANGHELIA ERETICĂ, Colecția OPERA OMNIA – Poezie contemporană, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011, 374 p. O nouă istorie ieroglifică este prefața la această carte, semnată de Valeria Manta Tăicuțu, carte ce este constituită din următoarele părți: Istoria lui Melec Purtătorul de nucă și de Nývas în Cretinozauria, File din jurnalul lui Melec (Carnetul albastru): Lamentația fructelor Scrisoarea I-a către români, File din jurnalul lui Melec (Manuscrisul de la Valman): Exilat în strigăt Scrisoarea a III-a către români, Marele epilog și Addenda. Antologia este completată cu Câteva considerații binevoitoare semnate de Ioan Holban, Ion Fercu, Ion Roșioru, Ion Tudor Iovian, Adrian Botez și Grigore Codrescu, de un DICȚIONAR și de Un roman urmuziano-orwellian, ce constituie o postfață semnată de Petre Isachi.
Emilian Marcu, Sfera de apă, Editura Premier, 2011, Ploiești, 158 p. În prima parte a cărții, Cuibul cuvântului, Emilian Marcu, înzăpezit de gânduri, întoarce fața poemului spre lucrul și fapta sfântă (În vatra sacră, Arbore, Putna, Aburul pâinii, Magii veniră, Grâul din pomeni, Rarău, Mierea-nflorește-n rugă, Zugravii iconari etc.): Cuibul cuvântului în stupul legendar/ Putere-mbracă blând în tainică rostire/ De secole, și-i strajă împlinită la hotar/ În preacurata vrajă, sfântă logodire.(Cuibul cuvântului…). Cea de-a doua parte a cărții, Sfera de apă, sub forma sonetului, este dedicată iubirii. Cităm prima strofă din Terestră împlinire…: Terestră împlinire îmi ești în clipa rară/ Pe când amurgu-n fluturi se lasă-njunghiat/ Cenușile iubirii de-acuma sunt de ceară;/ Trecutu-n disperare-i uitare și păcat.
Oana Orlea, Întâlniri pe muchie de cuțit, LEDA – Grupul editorial Corint, București, 2011, 160 p. Despre cartea Oanei Orlea (pseudonimul de scriitoare al Mariei-Ioana Cantacuzino), Elena Bulat, care face și traducerea din limba franceză, spune: Patruzeci și șapte de scrieri, greu clasificabile, țesături tensionate, imaginând intersectări de fantastic, oniric și real, acel real întunecat trăit de autoare, din magma căruia pulsează surprinzător, parcă zbătându-se, viața, mereu primejduită, mereu pe muchie de cuțit. Iar Sanda Stolojan, printre altele, menționează: (…) Un absurd cotidian legat de nivelul derizoriu și prozaic la care este redus omul, dar un absurd terifiant căci frica este omniprezentă – când mascată, ascunsă, subtilă, când brutală, primitivă, agresivă. Rareori răul insidios al totalitarismului în varianta sa românească va fi fost demascat cu atâta forță și originalitate.
Melania Cuc, Via dolorosa, Editura NICO, Târgu Mureș, 2011, 106 p. În volumul Literatura română contemporană, prelungiri, la capitolul Poete de azi. Crochiuri, Irina Petraș, referitor la creația Melaniei Cuc, menționează: (…) De altminteri, trecerea de la poemele descriind un peisaj lăuntric cu detalii bine conturate la tablete eseistice pline de nerv sau, mai apoi, la roman, nu e crizică, nici definitivă. O anume încărcătură metaforică secondează tabletele jurnalistei ori proza, epicul e prezent în subtextul poemelor, un transfer înspre senzațional, la limita dintre real și suprarenal, informează periodic versul.(…) Cităm din poemul În colțul vieții: Solzii sunt răzuiți fără anestezic/ De pe știma bătrână./ În oglindă,/ Strălucesc galantarele de-mi iau ochii!/ Lumea este liberă să mă țină/ Cât vrea și cât poate/ În cârlige de aur,/ Așa,/ Afumată cu foc de cârpe umezite cu sânge! (…)
Lucian Strochi, Cuvântul cuvânt, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2011, 425 p. Cele 58 de poeme ale cărții sunt transpuse în cinci limbi străine, de următorii traducători: Iuliana Cute-Petric (lb. latină), Dana Anca Strochi și Mihai Botez (lb. franceză), Liliana Matase de Rivas (lb. spaniolă), Delia Carmen Tomșa-Holin (lb. germană) și Dana Iorgulescu (lb. engleză). Gheorghe Simion spune, la un moment dat, în prefață: … Aproape că nu mai e niciun răgaz între a scrie și a citi, concomitența acerbă face parte din arta poetică a d-lui Lucian Strochi un instantaneu fulgurant, atât cât îi este îngăduit sufletului să se întrevadă: „și sufletu-mi întors e o prefață…/ doar versul e aripă de înger.”
Maria Pal, Recviem, Editura Napoca Star, 2011, 83 p. Când ai atins starea de grație a poeziei și exiști prin aceasta, mi se pare corect ca poemul să se expună (ilustrațiile din carte aparțin autoarei) precum o corolă în freamăt continuu, iar titlul să-i fie trunchi și rădăcină. Tocmai de aceea, poemele Mariei Pal din Recviem nu ai cum să le numești poeme cu capul în jos. Spre exemplu: vorbele tale deschid ferestre/ orașul intră bulucindu-se spre inima ta// cu privirea albită peste noapte/ fumul din horn îl încingi peste brâu/ și-ncerci acrobația de-a te întoarce în tine însuți// sfioasă/ trece-o lumină întârziată prin ochii tăi înfrunziți// din ei/ un jucăuș pui de zeu țintește cu arcul spre mine/// cel ce-nlănțuie lumina/ ademenește asfințitul cu numele meu.
Laurian Stănchescu, Râsu’-Plânsu’ lui Nichita Stănescu, Editura Brumar, Timișoara, 2010, 282 p. Despre cei prezenți în această carte, L.S. spune: Domniile lor nu se numără printre cei care spun că au stat lângă Nichita în timpul vieții, ci se numără printre cei care îi țin moartea în viață. Iată câțiva: Paul Aretzu, Valeriu Anania, Nicolae Breban, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Paul Cernat, Gheorghe Grigurcu, Gheorghe Istrate, Emilian Marcu, Nicolae Manolescu, Fănuș Neagu, Adrian Dinu Rachieru, Ioanid Romanescu, Robert Șerban, Laurian Stănchescu, Eugen Simion, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Cornel Ungureanu, Grigore Vieru, Varujan Vosganian, Sterian Vicol, Constantin Gherghinoiu, Milo Gligoriević, Sinan Gudzević, Srba Ignjatović, Gheorghe Schwartz, Cassian Maria Spiridon, Milan Zivanović.
Sherko Bekas, Eufratul, taina destinului meu, selecție și traducere: Niculina Oprea, prefață: Christian Tămaț, Editura Ars Longa, Iași, 2011, 110 p. Și spune prefațatorul: Poemele lui Sherko Bekas, unul dintre cei mai importanți poeți moderni din Kurdistan-ul irakian, reunite în volumul de față, constituie o căutare și o rememorare a sinelui călăuzită de înțelepciunea Eufratului, axa esențială și existențială a parcursului poetic: „Adesea Eufratul vine tușind/ și se așează/ lângă coastele mele./ Cu mâinile sale,/ tremurânde,/ își prinde barba barba și zice:/ vorbește despre poezia ce rămâne/ până la sfârșit […] (Eufratul) …Profund condiționate de valorile ființei umane, poemele lui Sherko Bekas, elaborate și de o sensibilitate aparte, constituie tot atâtea momente de reflecție asupra lumii și a lumilor ei, o cale privilegiată, îndreptată spre regăsirea omului universal.
Emil Lungeanu, Călător în Parnas, Odiseea literară a lui Florentin Popescu, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, 116 p. O carte de critică și istorie literară, despre care autorul afirmă: Insolită ca formulă și probabil fără precedent, „încercarea monografică” de față, concepută integral în versuri în chipul unei epopei (!), propune în cheie ludică un portret literar Florentin Popescu supus judecății cititorului atât cu opera propriu-zisă, cât și cu fragmente din exegeza ei de până acum, adăugându-le comentarii și contribuții personale originale printr-o diversitate de tehnici mergând până la intertextualism liric, reportaj, interviu, pamflet, autobiografism și chiar dialog dramatic. Iar Henri Zalis spune: Prodigios peregrin, inventiv creator de cânturi hesiodice, Emil Lungeanu s-a decis să defrișeze abundenta vegetație a Călătoriei prin Parnas. A avut în vedere cam tot ce spun pe seama lui Florentin Popescu numeroșii săi comentatori.
