Căruța cu virgule – Educație sexuală
– Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… mă gândesc… la ţărişoara mea… la România… la fericirea ei!… la progresul ei!… la viitorul ei! Cum spuneam, careva`zică, se ridică cestiunea plebicistului în țara noastră… care, mă-nțelegi, nu se mai poate fără educațiunea copiilor noștri… din punct de vedere… cât și din punct de vedere… De aceea, fraților, pot a zice cu toată tăria vorbelor mele, că da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti!… Or… conduşi de aceste idei, ne-am adunat aici să dezbatem cestiunea arzătoare la ordinea zilei de azi și din totdeauna… pentru că, dați-mi voie să vă spui că, da, noi suntem pentru descentralizare! Noi suntem pentru educațiunea sexuală în toate… (rumoare în sală)
– Onorabile, ce e aia ,,sexuală”?
– Nu întrerupeți, stimabile! Mai departe, onorabile, mai departe…
– Nu mă tem de întrerupere, stimabile! Pentru că, dați-mi voie să vă spui că am tăria opiniunilor mele… Sexuală, stimabile, este atunci când dumneata… mă-nțelegi…
– Ce să-nțeleg, stimabile? Ce să-nțeleg? Înțeleg că dumneata voiești a învăța pe copiii noștri de mici ce abia învățăm noi când ajungem în toată firea noastră… cu toate alea la locu` lor, adică! Dumneata nu înțelegi că noi, în orașul nostru nu voim să ne spuie niminea ce să înțelegem?
– Stimabile, aici părerile noastre se împreunează, cum am zice.. Pentru că, dă-mi voie să-ți spui… Nici noi… nici eu… nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în orașul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor…
– Ei, da! Și încă mai dihai, aș putea zice!
– Pentru că, soţietatea noastră nu are de scop să încurajeze educația română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere, și mai ales educativ, stăm rău… Pentru că educația română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.
– Bravos!
– Soţietatea noastră…
– Bravos!
– Noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră! Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi… Numai noi să n-avem faliţii noştri!… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!…
– Bravos! Ura! Ura!
– Fraților! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia! … Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional liber-schimbist, sexomarxist!…
– Stimabile ce aia sexomarxist?
– Nu întrerupeți pe vorbitor, stimabile!
– Pentru că, dați-mi voie să vă spui, copiii noștri au dreptul, cu siguranță… să se îndoiască de orice pe lumea asta… chiar și numai de ei înșine… înși… chiar și de ei!
– Stimabile, te rog, la plebicist!…
– Dați-mi voie, onorabile!… Căci azi, ce dezbatem noi? Educațiunea firească a copiilor noștri!… Dar vin și vă întreb, onorabililor!… Educațiunea lor despre cele ale trupului este cestiunea arzătoare la ordinea zilei? (liniște în auditoriu). Guvernul nostru s-a îngrijit să aibă ei cele necesare buchiselii? A construit ei școale noi, cum vedem la malagambiștii europeni?
– Nu! (rumoare în public)
– A făcut ei așa fel ca ei să nu mai plece la Paris, Viena, în loc să…
(O doamnă din public, oftând admirativ)
– Eheei, Parisul! Eheeii, Viena!
– Stimabilă, nu întrerupeți!
– Lăsați, domnule președinte! Nu mă tem de întreruperile de sarcină ale madamei… În loc să facă cele trebuincioase nației aici, acasă?…
– Nu!
– Atunci, dară, iată ce zic eu, şi împreună cu mine trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi… adică nu exageraţiuni!… Într-o chestiune politică… şi care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… Da!… Pentru ce?!… Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… şi… idei subversive… şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România… ţara în sfârşit… cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă… precum… daţi-mi voie!… precum la 21, daţi-mi voie… la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94, şi chiar de la revoluțiunea de la 89, eţetera, întru cât ne priveşte… pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă!
– Bravos! Trăiască!
– Daţi-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis. Iată dar opiniunea mea! Din două una, daţi-mi voie: ori să se introducă, primesc! Dar să nu se scoată nimica; ori să nu se introducă, primesc! dar atunci să se scoată pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!
– Bravos! Uraa! Uraa!
(Concordie generală)
