Fărădelegea lui Călin – Fudul tivil
De n-am fi ajuns încă aici, nici nu ne-am fi închipuit că pe colo și dincolo….
Un întâi cititor ar ara pe ogor virgin, însă noi știm că de o sumă de articole contractele sunt la putere. Nu caut, pierd vremea. Sigur mai înainte avem aceeași ,,Încetarea contractului”. La curentul Art. 1870 fiind pusă pe seama decesului beneficiarului, dar în la modul obligatoriu. Dacă executarea contractului nu este nici inutilă și nici imposibilă, atunci avem totuși un contract în derulare.
Afacerile cu antreprenori plecați la ceruri – a nu se confunda cu astronauții – sunt aproape ca dânșii. Contractele care țin strict de ce poate antreprenorul – iată, sunt inserate și aptitudinile personale – pică însă, încetează. Cât a reușit să iasă din ,,mâinile” sale – cap, mașini etc – și poate avea o utilitate pentru beneficiar, constituie bun recepționabil. Și are menirea de a plăti proporțional cu stadiul, calitatea și cantitatea bunului intrat în posesie. Nu numai atât. Are posibilitatea de a cere materialele deja achiziționate și planurile de execuție, bineînțeles în schimbul unei îndemnizații ,,… adecvate…” și cu obligativitatea de a respecta drepturile intelectuale legale. (Art. 1871)
Decesul fiind o parte. Încheieri sau rezoluțiuni sunt viabile dacă antreprenorul nu dă nicio speranță beneficiarului că va avea loc vreodată vreo recepție a lucrării. Alăturabilă acestei situații este executarea în alt mod decât cel convenit contractual, dar și nerespectarea termenelor, neremedierea lipsurilor vădite și neschimbarea modului de lucru. Tot ce mai are de împlinit antreprenorul și nu ajunge să profite (m-a luat gura pe dinainte și s-a conformat tipologiei ,,nesuferite” a Codului Civil) beneficiarului, determină încetarea sau rezoluțiunea. (Art. 1872)
Nicio urmă de despăgubire din partea păgubitorului. Viceversa sa. Antreprenorul este îndreptățit să le primească când nu poate începe sau merge mai departe cu lucrarea, imputabil beneficiarului, deodată cu rezilierea sau rezoluțiunea. (Art. 1873)
Așa-i la noi, disipare, disipare, să pară Codul mai mare. Se dă ,,citire” contractului de antrepriză, cel ce face o lucrare de construcție, obligat după eliberarea autorizației de construcție. (Art. 1874)
Autorizarea revenindu-i beneficiarului. Lucrare pe tarlaua lui, este necesar un pachet de permisiuni pentru antreprenor: căi de acces, acces la instalațiile de apă și a altor utilități. De asemenea, i se cere antreprenorului tot concursul pentru obținerea autorizării și informațiile ce țin de specializarea lui. (Art. 1875)
Iar mă simt într-o buclă a deja-vu-ului. Nu cu mult în urmă servindu-ni-se imixtiunea fără jenări din partea beneficiarului, dar cu control de stadiu, calitate, aspect, materiale și altele descrise și convenite contractuale. Lucrare fiind, se supune acelorași chestiuni juridice. După constatări, se trimit antreprenorului instrucțiunile viitoare. În scris. Diferența între trecutul amintit și prezentul Art. 1876 este de întindere a textului, mai lung de astă dată, având comasat conținutul mai multor alineate în mai puține – după dorințele mele arzătoare -, parte în care este nevoie ca la anumite perioade să se constate finalizarea uneia dintre părțile construcției, așa-zisa conformitate contractuală, recepția și încuviințarea continuării. Dacă după demersuri de informare, chemare la constatare beneficiarul nu se prezintă, antreprenorul are dreptul de a recepta singur și de a încheia un act constatator.
