Spații culturale nr. 21 (3)

RADU CÂRNECI: DIN VEACUL XX

POEME ORIENTALE

UMBRA LUI ALEXANDRU MAKEDON…
„…To be or not to be?“
SHAKESPEARE, „Hamlet“

„…la Nil, la Eufrat, apoi la Ind
am strălucit învingător fiind;
luceau în zare apele lui Gange
ademenind armatele-mi falange
dar eu vroiam Frumosul să-l cuprind
la Nil, la Eufrat, apoi la Ind…

…o, timpi de aur! o, măriri trecute!
pierite glorii, glorii ne-ncepute!
paşii de duh: Alexandria mea!
şi moartea ce-n surâs m-ademenea
tărâmului cu zările tăcute:
o, timpi de aur! o, măriri trecute…

…din tot ce-i veşnic numai Aristot
stă-n tainica lumină ca un Tot
iar eu pe Ducipal – albastru fum –
sunt aer-domn în aerul postum
când secoli după secoli trec înot –
din tot ce-i veşnic numai Aristot…“

Alexandria (Egipt), 1976

LA MEMPHIS

… cădelniţări cu smirnă şi tămâie
te-ntâmpine şi-n urma ta rămâie
lei, tigri şi pantere ţi se-nchine
uimindu-se la clipele divine
ca florile-n deschiderea întâie
cădelniţări cu smirnă şi tămâie…

(… la Memphis, deci, domneam prin arsa vreme:
mi-erai regină şi trăiam în steme
mi-erai zeiţă veşnicind în toate
– plimbări prin cer în car cu sfinte roate
ne-luminând luminile supreme –
la Memphis, deci, domneam prin arsa vreme…)

… pustiul astăzi îl transform în cântec
şi-n oaze al nisipurilor pântec
ivesc izvoare păsări de minune
şi fructe-n pomi de aer prind să sune
slăvindu-te-n mireasmă şi descântec:
pustiul astăzi îl transform în cântec…

Egipt, 1976

PALMIRA
(un imn dansant)

… Palmira ca un palmier în floare
se leagănă şi vânturi poftitoare
cu-adânc de zări sosesc să i se-nchine
şi păsări mii şi fluturi şi albine
o-mpodobesc în vârf de sărbătoare:
Palmira ca un palmier în floare…

(… bolnav sunt de miresme şi de zboruri
zidindu-te: nor mândru între noruri
bolnav de taine-n tainele abrupte
mereu învins învingător în lupte
când anii fug: ce neoprite zoruri!
bolnav sunt de miresme şi de zboruri…)

Regina palmierilor, Palmira!
râvnind la tine-mi înfrunzeşte lira
iar sângele-mi e arbore-n furtună:
cer şi pământ în ritmu-i se-mpreună
când tu la Eufrat îţi scoţi porfira
regina palmierilor, Palmira!…

Liban, 1979 (2002)

GRĂDINI SEMIRAMIDE

… eu ştiu: te-ai vrea-n grădini semiramide
acolo unde Soarele avid e
de lungi miresme lin-bântuitoare
spre trandafiri şi portocali în floare
unde polenuri izvorăsc ispite
eu ştiu: te-ai vrea-n grădini semiramide…

(… ce flutur eşti cu aripi de lumină
când mă culegi, minunea mea destină
cum zbori superb împodobind o lume
cum te roteşti şi mă înalţi anume
şi cum te-aşezi pe floarea mea ce-i spină
ce flutur eşti cu aripi de lumină…)

… acolo, aer fără de prihană
acolo, iarba inundând oceană
acolo, linişti, revărsări de lună
şi fructele ce nu cunosc furtună
seminţe-acolo-n vrere suverană
acolo aer fără de prihană…

Babylon, 1976

PASĂREA IBIS

… când vine primăvara cu magnolii
împărăţind şi răspândindu-şi solii
spre boreale zări slujind natura
polenului ivindu-i aventura
la imnuri vechi înmugurind bemolii
când vine primăvara cu magnolii

ca semn întâi la Nilu-n revărsare
pasărea Ibis iese din uitare:
penet în alb şi irizând văzduhuri
ivind în preajmă-i aşteptate duhuri
reînviind mitologii agrare
ca semn întâi la Nilu-n revărsare

din somn urcăm în proaspătă trezie
sculptând în aer chip de poezie
imense-n aripi ceruri diafane
de ibişi puri în cărţile-corane
şi suntem zeii clipei ce-ntârzie:
din somn urcăm în proaspătă trezie…

Karnak (Egipt), 1976

PE DRUMUL DAMASCULUI

„… fără-de-veste,
o lumină puternică, din cer,
a strălucit de jur-împrejurul meu…“
(BIBLIA – Faptele Apostolilor, 22, 6)

… încrâncenat, ascuns în zâmbet rece
războinic dârz (ce nimeni nu-l întrece!)
plătit cu aur şi hrănit cu glorii
eram vestitul între luptătorii
ce nu-şi trădează sângerosul rege
încrâncenat, ascuns în zâmbet rece

… de-odată TU! mi-ai izbucnit în faţă
ca mii de sori născând o dimineaţă:
ce spaimă mândră năvăli în suflet
când m-ai cuprins în tainicul tău umblet
spre-a-mi revela minunile din ceaţă
de-odată TU! mi-ai izbucnit în faţă…

… sunt eu cel vinovat redat luminii
cel ce-Ţi culege de pe frunte spinii
cel ce-Ţi slăveşte Sfânt Fiinţa
şi paşii peste ape: sunt credinţa
întru înalt şi miresmându-Ţi crinii
sunt eu cel vinovat redat luminii…

Damasc (Syria), 1976

PUTEREA MĂSLINULUI

…de unde vii, din ce adânci amaruri
şi vârsta-ncununându-ţi-o cu haruri
sever te-nstăpâneşti peste himere
şi stâncii sterpe dându-i înviere
topeşti durerea irizândo-n daruri:
de unde vii, din ce adânci amaruri?

(… gând zvelt şi fraged, însetat în rouă
stă-n miezul tău şi aşteptând să plouă
se face duh-mireasmă-n ode pure
ne-îndurând ne-mai-voind să-ndure
dorul uscat – ci dându-se-acum nouă
gând zvelt şi fraged, însetat în rouă…)

… cer blond acolo, mări alinătoare
flori sexual ivindu-se-n pudoare
amor de păsări zborului dând clipă:
Măslinul stă Pământului aripă
în verde-agav şi tălmăcind odoare –
cer blond acolo, mări alinătoare…

Jerusalim (Israel), 1966

AMURG LA HÉLIOPOLIS

… târziu în mine visurile-s apte
a străjui luminii fără şoapte
a o-mplini în umbra filozofă
închisă-adânc în taina teozofă
spre-a înflori cu piscu-n miazănoapte
târziu în mine visurile-s apte…

(… la Baalbek azi: ruinuri, templul scade
în aer moartea vechilor arcade
desăvârşite-n lut hrănesc vecia
noi doi în ea sfidând vremelnicia
unindu-ne ca două vechi monade
la Baalbek azi: ruinuri, templul scade…)

… amurg şi păsări unduind arare
şi zările pălind: abandonare
în aurit şi ultim apogeu;
sunt cel ivit din stirpea lui Orfeu
spre-a-l rezidi ca într-o adorare –
amurg şi păsări unduind arare…

Baalbek (Liban), 2002

SPRE MECCA
gândind la Al. Macedonski

… mereu cuprins de febra împlinirii:
în zarea zării, întru firea Firii
în zare oaza izvorând izvoruri
departe-n zare sângele-n amoruri
spre-acel departe pasul istovirii
mereu cuprins de febra împlinirii…

(… ce timp am străbătut şi ce dogoare
pustiuri lungi, nisipuri mişcătoare
şi umbră: doar a spinului din mine
fată-morgana, tu, dansând lumine
pe apele de aer şi de soare:
ce timp am străbătut şi ce dogoare…)

… la Mecca, deci! către cetatea sfântă
acolo-n murmur lumea se cuvântă
(la ceasul când Pământul naşte Lună)
şi visători islamici se adună
îngenunchind – şi cerurile cântă –
la Mecca, deci! către cetatea sfântă…

POEM LA FLOAREA DE LOTUS
„… al cărei gust era atât de delicios
încât, mâncându-o,
străinii uitau de locul naşterii lor…“
HOMER

… ce floare-zee cu miresme stranii!
cine o gustă-şi uită acolo anii
tot ce-a trăit: durerile, iubirea
obârşia, nu simte despărţirea
prietenii-s de ceaţă şi duşmanii –
ce floare-zee cu miresme stranii…

(… tu eşti asemeni: neintrând în moarte
din începuturi izvodind în soarte
cea pură ispitire: chip de lotus
mă bântui cu chemările-ţi şi totu-s
esenţă-a clipei care mă împarte:
tu eşti asemeni: neintrând în moarte…)

… e-n mine floarea marilor delicii
de timp uitând, de ochiul gol al fricii
sporind c-un vis edenu-acelei delte
când florile în trupurile zvelte
imn cu miresme clatină spre vicii:
e-n mine floarea marilor delicii…

Cairo (Egipt), 1976

LA PARADISUL BIBLIC…

… când florile-şi închide mandragora
şi noaptea-şi licăre în sine ora
vin iarăşi la câmpiile tăcerii:
râu Eufrat vuind prin vechi imperii
şi sunt al meu fiind al tuturora
când florile-şi închide mandragora

(… la Paradisul biblic timpul zace
în mine strig: tăcerea se desface
renasc mulţimi din pulberi, timpu-n tâmple
adâncul gol cu gând adânc îl umple
şi clipele de trup devin sărace –
la paradisul biblic timpul zace…)

… o, toate cum se duseră-n sfârşire:
iubiri şi uri; abis-nemărginire
apuse neamuri, străluciri în sânge
şi-i Eufratul singurul ce plânge
când moartea cu blândeţe-mi intrã-n fire –
o, toate cum se duseră-n sfârşire…

Babylon, 1966