Brigada diverse – Ale(s) (î)n (c)er pop(ă)
22 ianuarie 2023
Cine ce-o avea cu gălățenii? Și de ce să le plouă lor cu bucăți de obiecte… tocmai pe câmp? Mersul pe stradă ori pe uliță n-o să-ți dezvăluie din bolta cerească mai mult de unghiul de vedere îngrădit de diverse: case, copaci…. Iar ceea ce se vede este foarte departe. Nu pun la îndoială că pe glia desțelenită a căzut ce a căzut. E drept de sus. Din cer. Dar nu putea tulceșteanul (din Tulcești, ca să risipim confuziile) să-l fi văzut de atât de sus, nu i-ar fi intrat în câmpul vizual (tot câmp) fiindcă altfel picajele de meteoriți nu s-ar fi risipit în apropiere, ci la cel puțin 10 km distanță.
Cine o fi cosmosul ăsta și de unde atâta grijă pentru pământenii noștri? De ce acum 19.000 de ani să fi transmis nu știu ce și nu oricui, ci unor orășeni de prin Apuradhapura? De ce acum 1.300 de ani au trimis pământenilor în general și iar nu se știe ce? Cum naiba tocmai un rus pe la 1929 a receptat un așa mesaj ecologist de parcă la zilele de azi se referea? Dară mai mult de atât, prevedea chiar și decăderea spirituală. Aș vrea totuși să înțeleg în ce limbă s-a trimis marea îngrijorare universală. Să mai întărât? Să o spun p-aia dumnezeiască: acum nouăsprezece mii și ceva de ani nu exista nici măcar cuvântul. După Biblie. Darămite oameni ca să recepteze mesaje.
Ipohondriile și obiceiurile australienilor ne îndreptățesc să nu-i credem pe cuvânt, fie el dat de oameni de știință studioși. Din moment ce extratereștrii nu sunt o certitudine, nici constatarea că ei nu mai sunt nu poate sta în picioare ca teorie. Și nici scuza nu le poate da dreptate: că de-aia n-am văzut vreunul.
Toată lauda pentru cei ajunși în patrimoniul literar național. La ce bun personal dacă recunoașterea vine abia la finalul vieții sau, și mai rău, după ce nu mai sunt?
Mie nu-mi sună în alt mod experimentele cu închipuiri omenești de grup, altfel decât teoria universului-calculator. Creezi o fantomă, o numești, îi aloci o biografie, o memorează grupul experimentator, ,,reacționează” după un timp – de-alde bătăi în masă ca la spiritism (ce-o fi fost și experimentul, nu tot spiritism?) -, se întrece în răspunsuri la chemări până trântește un subiect mucii în fasole: ,,Bă, suntem sănătoși la cap? Ăsta, Phillip, nu există!” (am parafrazat). Și ,,moare” fantoma. Și zic și eu: unde poate ajunge mintea umană. Și completez: la paroxism.
Un răspuns pe care nu-l anticipam vine dintr-o legendă – reală sau nu, contează cât toate presupunerile despre trecut, imposibil de verificat chiar cu dovezi scrise -, conform căreia Adam și Eva erau doar așa, un punct de reper – să nu fi fost chiar negri de prin junglele virgine ale Africii – ales la întâmplare, înainte-le Pământul fiind condus de vreo 72 de regi.
Știu ce urmează. Saudiți, indieni, chinezi… țigani, odată ajunși în România nu mai pleacă și le cam fac viața de netrai românilor. Azi dau o mână de ,,ajutor” la o uzină precum Dacia, mâine sprijină toată țara, iar poimâine emit pretenții de teritoriu.
Tardiv din partea-mi. Am reținut însă numele ce i-a secondat lui Shakespeare la nivel de percepție al creației: Alexander Pope. Lângă el două versuri din The Dunciad: ,,Privește creștinii, evreii, un singur sabat negru țin/ Și tot Occidentul crede și doarme.”. Și o imagine destul de comună cu a zilelor noastre, unde același Pope – ,,plagiat” o dată de Colardeau și apoi de Costache Conachi (Eloisa to Aberald) – este oripilat de faptele cardinalilor medievali ce au distrus și vandalizat statui și cărți ale figurilor clasice de zei și zeițe.
