Propoziții pretențioase – Aliceau
Viața mamii ei de treabă….
Când intri pe panta pierderilor, e drum fără ieșire. Când sunt atâtea variabile, una trebuie să împlinească ne-voia. În fine….
,,Suitul” spre Centru se face anevoie. Doar cursul apei de ploaie vă poate confirma că e un pic de povârniș chiar de la intersecția Tudor Vladimirescu, Ștefan cel Mare și Lalelelor. De acolo orașul tot urcă, ba chiar din josul Costienilor, și nu se oprește până în margine. Și nici acolo.
Întreprinzători peste tot. Când te mai și zgârcești, când timpurile sunt în mișcare și nu-s chiar atât de mulți bani cât să cumperi exact ce ar trebui, apelezi la ,,cârpaci” ca noi.
Desigur, am tot căutat răspunsuri. Accesul la chioșcul Colibri de alături de CAR profesori, la cum este poziționat, a necesitat o drastică demolare a gardului. El celebru, curtea toată istorie curată, una care susține o parte din existența modernă a orașului. Practic singura din care au pornit spre Europa râmnicenii și nu ca să se plimbe, ci ca să ducă mai departe o mică parte din obiceiurile românești, iei, altiței și dansului popular să le dea importanța cuvenită, ignorate veacuri întregi. N-am găsit niciunul corect. Fiindcă îl privești de o mie de ori și tot ai îndoieli că a fost făcut de mână de om. Cu nitul, cu forja, cu tragerea în bară a metalului, cu îndoirea platbandelor în formă de cerc, cu capetele suliță…. Ca meseriaș trebuie să recunosc că am pierde pentru doar un metru de gard cel puțin 2 zile în condițiile în care sunt pregătite deja componentele. Numai o gaură să încerci să dai cu burghiele de azi. Se înroșesc, se decălesc, se rup. Când vezi câte unul care le ,,profanează”….
Boierii mor, vivat capitaliștii! Nea… ,,Colibri” ne mai găsise încă ceva de făcut, după isprăvile reușite la covrigăriile din Piață. O hotă. Cu dimensiuni impresionabile față de ceea ce executasem până atunci la atelier. Doi metri lungime, adâncime vreo 60 de centimetri și lată cam de un metru. Doar din tablă n-ar fi rezistat. Cadru de pătrat, în secțiune trapez, îmbrăcat din bucăți cu tablă zincată, prinse la capse, mulată la capete după profil. Asta fiind partea cea mai ușoară. Mare hota, ca să aspire natural două rânduri de arzătoare. Dotată cu două burlane uriașe, de 25 de centimetri în diametru. Unde să dea? Afară. Montare pe o latură. Găuri prin profiluri și peretele din ce-o fi, ocol după clădire pe partea opusă intrării, potrivire, ținere cu cheia pe o parte. Prindere de tavan a părții suspendate din față cu fier bride și sârmă galvanizată, să se vadă estetic. Străpungere dublă: tavan și acoperiș. Dar…. Măsurări peste măsurări ambelor burlane, aproximări, fiindcă la intersecția cu un plan înclinat, cercul devine în secțiune oval. Chiar pătrat de am fi făcut burlanul, sus am fi obținut un dreptunghi. În cazul curent, mă bucură că nu am frecat degeaba coatele pe băncile școlii și pe lângă algebră am mai învățat și puțină geometrie. Care folosește foarte puțin când ai de tăiat și lemn, și carton, și, mai jos, polistiren special pentru tavane capsulate. Unui desenul, alta realizarea tăieturii. Drujbă și cutter. Care mai scapă, cu ajutorul mâinilor, boii-n porumb. Atâtea cuvinte pentru o…. Atâta muncă. Cocoțarea pe acoperiș, străpungerea primară, fasonarea orificiilor. Să mai lași și pe altul…. La cum alezase Cristi altă dată prin alte părți, am zis să tai eu. Cu opoziția pe care o bănuiți: că face el, știe el, ce, el e mai… prost? Numai timp de reglări de conturi verbale nu erau. La ce arici avea nea… metoda mușcă și fugi era singura soluție. Vorbe puține, muncă multă și rapidă. Burlane cu ,,căciuli” deasupra – vietnamezele pălării din tablă – și la capătul opus prevăzute cu două capace care pe timpul nefolosirii hotei să poată fi închise. Inginerie… practică.
