Spații culturale nr. 25 (14)
Reviste literare
actualitatea literară, anul III, nr. 22-23, iulie-august 2012, Lugoj. Din editorialul lui Nicolae Silade: … mă gândesc la poeţii de azi care nu vor să stăpânească nimic, dar nici nu ascund nimic în cuvintele lor. Dacă sunt totuşi unii care o fac, comorile lor sunt mărunte, prea mărunte pentru cei care vor să treacă peste deşertăciunea lumii. R.V. Giorgioni trimite o scrisoare deschisă poetei Magda Cârneci, Poezia, eterna poveste, urmare la o „Scrisoare deschisă Domnului Gerard Pfister…” (poet, eseist, editor francez contemporan), scrisoare care mi-a de atitudini mai vechi ale „Magdalenei Ghica” (numele său literar dintr-o vreme) faţă de poezie şi mai cu seamă de fenomenul optzecist. Adrian Dinu Rachieru face cronică literară cărţii lui Theodor Codreanu, Cezar Ivănescu – transmodernul, iar Magda Ursache scrie eseul Se ceartă balta cu marea, din care cităm primul paragraf: Înfipt bine în solul/ brazda realităţii, Mamin (Editgraph, 2010, lector Viorel Savin) aduce în scenă comilitoni ai lumii literare. Prolifica eseistă Valeria Manta Tăicuţu se încumetă să scrie – cu risc – un roman satiric al lumii condeierilor, plină de mistificatori, iluzionişti, moftangii, că tot sîntem în anul Caragiale, lichele. E una dintre ficţiunile realiste (sintagmă Paul Goma), „de căldură mare”.
actualitatea literară, anul III, nr. 24-25, septembrie-octombrie 2012, Lugoj. Doamna Magda Ursache îşi încheie astfel eseul: După 35 de ani sau „ce-ai fost, ce eşti, ce-o să fii”: Aşadar, Goma n-a făcut parte (nedreptate strigătoare la ceruri) din Comisia Tismăneanu. I-ar fi dat de gol pe mulţi. Probă că lui Florin Abraham (Iluzia anticomunismului) prezenţa lui acolo, în comisie, i s-a părut inoportună pentru „(in)competenţe ştiinţifice şi temperamentale”. E un loc, însă, din care Goma nu poate fi exclus: din antologia verticalităţii româneşti, pe care s-o găsi cineva să o facă. Pe aceeaşi temă: Flori Bălănescu în DIALOG cu Paul Goma (fragment din volumul Dialog), Către compatrioţi de Paul Goma (text din volumul Scrisuri. II.1990-1998, reprodus în revistă cu acceptul autorului), Omul din Calidor, fragment din volumul cu acelaşi titlu, de Petru Ursache şi profilul pe care îl face Dumitru Ungureanu, Jurnalul unei dez-amăgiri. Remarcăm poezie semnată de Nicolae Silade, Daniela Raţiu şi Becir Vucovici (trad. Liubiţa Raichici). Remus V. Giorgioni prezintă cinci cărţi: Poezie religioasă „Lumină lină” de Maria Izgherean, Am să vorbesc! de Zamfira Costan, Se poartă negru de Ticu Leontescu, Treisprezece, paisprezece de Romulus Iulian Olariu şi Zâmbete printre ruine de Ion Urda.
ARGEŞ, Serie nouă, Anul XII (XLVII), nr. 9 (363), septembrie 2012, Piteşti. În Provinciile imaginare Nicolae Oprea scrie: … Câmpia cu numere, trilogia proiectată de Petruţ Pârvescu, certifică o gândire poetică complexă, nutrită din neliniştea spiritului şi dialectica contradicţiilor… Spectacolul literaturii, în regia lui Dumitru Augustin Doman, e constituit din: Şercan de Andrei Mocuţa, România care contează de Nicolae Badiu, Ultimul miner din Momo-City de Petre Braiț, Proze scurte de sezon de George Rizescu, Tărâmurile sufletului de Ion C. Ştefan, Purpură şi iarnă de Nicolae Panaite, Elogiu furtunii de Ioan Evu, Cezar Ivănescu în amintirile contemporanilor (în îngrijirea lui Daniel Corbu) şi Amor cortese de Adrian Pârvu. Leo Butnaru trece De la arca lui Noe – la arca poeziei cu câteva file din Jurnal de Armenia. 18-28 octombrie 2011). Remarcăm eseul lui Radu Aldulescu Tehnici şi strategii de supravieţuire în roman, studiul lui Mircea Handoca Mircea Eliade către Emil Cioran. Două scrisori inedite şi cel al Magdei Grigore marginalii la cartea lui Marin Ioniţă Kiseleff 10. Fabrica de scriitori. Aurel Sibicianu îşi continuă seria Glorioşii ani ai ratării (XLVI) cu O poveste cu Papa Octav Pârvulescu, Lumumba şi Valea Jiului.
ARGEŞ, Serie nouă, Anul XII (XLVII), nr. 10(364), octombrie 2012, Piteşti. În eseul Romancierul Constantin Ţoiu (pro memoria), Nicolae Oprea precizează: (…) Confirmarea vocaţiei de romancier se petrece exploziv, în 1976, când se editează primul mare roman psihologic – dintr-o serie de excepţie – consacrat deceniului proletcultist. (…) E vorba aci de romanul Galeria cu viţă sălbatică. Cititorul de roman, Dumitru Augustin Doman prezintă critic: Mathilde şi fata din grădina albastră de Lucian Costache, Ninge cu suflete de morţi de Ion Nete şi La Apostolul de Viorel Dianu. Nicolae Turtureanu prezintă câteva pagini din (Alt) jurnal de vacanţă (II), iar Leo Butnaru, De la Arca lui Noe la arca poeziei (II) – (Jurnal de Armenia. 18-28 octombrie 2011). Ponderea cea mai mare, în acest număr, o au eseurile semnate de: Titus Maxul, Ana Bazac, Magda Grigore, Vasile Spiridon, Lucian Sârbu, Petru Pistol, Radu Aldulescu, Leonid Dragomir, Nicolae Coande, N. Georgescu şi proza ce aparține lui: Dan Perşa, Şerban Tomşa, Radu Cange, Marin Ioniţă, Adrian Alui Gheorghe şi Remus Ştefan. De remarcat, poezie: Mircea Bârsilă.
a t e n e u, Anul 49 (serie nouă), nr. 9 (517), septembrie 2012, Bacău. Marius Manta precizează: aşa cum arătam în numărul trecut al revistei, gruparea Ateneu a echivalat cu un prilej fericit de a reconsidera opera/ prezența bacoviană pe de o parte, urmărind totuşi şi o nouă coordonată – aceea de a impune Bacăul pe harta revistelor literare însemnate… Astfel că, în acest număr, corespondenţa dintre profesorul Mihai Drăgan şi Radu Cârneci se află la un al doilea episod (1970-1972). Adrian Jicu face cronică literară la două cărţi de George Bălăiţă, Marocco (I) şi Marocco (II). Seria comentariilor o completează Nataşa Maxim (Carmen Sylva – regina de gheaţă a României, Ştefan Munteanu (Tudor Cătineanu despre antinomia eminesciană – V), Elena Pârlog (George Bălăiţă, naratorul-cronicar şi jocul de-a realitatea), Vasile Spiridon (Gloria unei lungi zile de vară), Dan Petruşcă (Zâmbet tras pe roată), Gabriela Gîrmacea (Jurnalul indirect), Gheorghe Iorga (Metafizică şi poezie – III), Marius Manta (Ioan Pintea – Proximităţi şi mărturisiri) şi Ionel Savitescu (Viaţa lui Himmler). Eseurile aparţin lui Viorel Cernica, C. D. Zeletin, Elena Ciobanu, Ion Fercu şi Liviu Dănceanu, iar prezentări de carte fac: Silvia Munteanu (epilog sau din amneziile unui condamnat la viaţă de Nicolae Mihai), Alina Apopei-Pistol ( D’ale democraţiei. Editoriale. Tablete de toată ziua de Mircea Dinutz) şi Cornel Galben (Bicentenar Costache Negri).
a t e n e u, Anul 49 (serie nouă), nr. 10 (518), octombrie 2012, Bacău. Comentariile literare/ critice/ eseu caracterizează acest număr al revistei. Nataşa Maxim scrie O dezamăgire: pseudojurnalul Reginei Maria, Silvia Munteanu scrie despre Nostalgiile lui Mircea Cărtărescu, Ştefan Munteanu, C. Dobrogeanu-Gherea despre pesimismul eminescian (I), Mircea Dinutz, De ce plâng sirenele… (la Vila Tendresse de Florinel Agafiţei), Vasile Spiridon, Deschiderea spre „EXCELSIOR” (la Poeme singure de Radu Florescu), Elena Ciobanu, Efectul Sylvia Plath (la Kay R. Jamison, Touched with Fire. Manic-Depressive Illness and the Artistic Temperament), Constantin Călin, Iarăşi Bacovia!…, Marius Manta, Alături de Ilie Boca (la Carte cu Ilie Boca de Carmen Mihalache, Ion Fercu, Prin subteranele dostoievskiene (11), Ionel Savitescu, Surprizele documentării (la Gavin Menzies,1434. Anul în care China a aprins scânteia Renaşterii italiene) şi Doina Cernica, Scriitoarea Marguerite şi cititorul Hadrian în Grădina Bibliotecilor. Marius Manta îngrijeşte un grupaj de Scrisori Al. Husar – Radu Cârneci.
Bucureştiul literar şi artistic, Anul II, nr. 10 (13), octombrie 2012. Dacă ar fi să mi-i imaginez pe poeţii din zodia Helis ca pe un escadron în marş, atunci, judecând după ultimele sale apariţii editoriale, pe Costel Bunoaica nu-l văd decât ieşind din formaţie şi galopând pe lângă ea spre a rula la comandă din mers… Astfel îşi începe cronica literară Ion Roşioru la cartea lui Costel Bunoaica Noaptea, cu sinele meu. Neobositul Florentin Popescu realizează un interviu cu Jean Yves-Conrad, autor al cărţii Paris… capitala României. Ghid al plimbărilor insolite pe urmele românilor celebri din Paris, prezentarea antologiei locale Piaţa Aurarilor. Poeţi sibieni, dar şi a două cărţi: Atingerea de aproapele tău de Nicolae Havriliuc şi Anamneze necesare de Mircea Dinutz. Ion Andreiţă prezintă ediţia a II-a a lucrării Pro şi contra Titulescu (vol. I,II şi III) editată de Fundaţia Europeană Titulescu, prin sacrificiul liber asumat al sclavului George G. Potra. Pagina de poezie aparţine lui Florea Burtan, iar cea de proză lui Ioan Mazilu-Crângaşu. …Poezia Iulianei Paloda-Popescu se înscrie şi de acestă dată în marele principiu etic al Iubirii. Desfăşurarea ei estetică dobândeşte un maximum de potenţă, întrucât e orientată moral religios înalt, spre o teologie sensibilă a frumuseţii… spune Niculae Ionel în cronica literară la cartea Lumină pentru Manuel.
Bucureştiul literar şi artistic, Anul II, nr. 11(14), noiembrie 2012. Limba română este coloana vertebrală a naţiunii române, declară Toma George Maiorescu într-o discuţie avută cu Florentin Popescu şi consemnată de acesta. In memoriam Romulus Vulpescu scriu: Radu Cârneci, Titus Vîjeu şi Ion Acsan. Florentin Popescu îşi continuă cronica literară la antologia locală Cetatea de foc, iar Ion Roşioru vorbeşte despre doi poeţi buzoieni: Dumitru Pană (antologia Măsluitorii de cuburi) şi Teo Cabel (Tablouri fără semnătură). Dintre sute de volume Mircea Dinutz prezintă monografia Sabina-Cornelia Stroescu, alcătuită de Iordan Datcu, Ionel Necula, volumul Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei de Dan C. Mihăilescu, iar prin galerii, Ion Andreiţă găseşte: Urgia plăpânzilor de Elisabeta Isanos, Îmblânzitorii de ape de Ioan Barbu şi Ameristan de Tudor Lavric. Proză semnează: Isabella Elena Drăghici şi Elena Ghirvu-Călin, iar poezie, Dumitru Ichim.
Cafeneaua literară, Anul X, nr.10/117, octombrie 2012, Piteşti. (…) va trebui să acceptăm că există două moduri de a fi ale culturii, poate chiar două culturi. De o parte avem cultura înaltă (high culture), superiooară, cultă, destinată spiritelor educate, competente cultural, iar de cealaltă parte cultura joasă (low culture), de masă, uneori trivială, care satisface gustul şi aşteptările modeste ale celor mai mulţi. Ceea ce le diferenţiază este, desigur, valoarea: vorbim despre cultura înaltă pentru că ea produce opere de valoare, iar despre cultura joasă pentru că aceasta produce opere modeste valoric, pseudovalori…Am citat din eseul lui Virgil Diaconu, Cultura şi cultura de masă. La ancheta Poezia postmodernă răspund: Constantin Trandafir (Cred în poezia-poezie, neîngrădită de „isme”), Liviu Antonesei (Mie îmi place pur şi simplu poezie bună!), Daniel Dăian (Postmodernismul nu este răspunsul la întrebare, ci mai degrabă întrebarea cu răspunsuri multiple), Ştefan Ion Ghilimescu (Pe postpoziţiile postmodernismului), Radu Cange (Tam-tamul care se face pe marginea generaţiei optzeciste mi se pare uneori fals şi chiar caraghios) şi Daniel Săuca (Poeţii nu se sincronizează cu incerte modele teoretice, ci se raportează la mari opere poetice). Remarcăm două profiluri realizate de Adrian Dinu Rachieru (Călina Trifan – în „regatul suferinţei”) şi Maria Niţu (Trilogia de tiflă a lui Che). Semnează poezie: Alexandru Petria, Ion Cristofor, Diana Trandafir, Călina Trifan şi Virgil Diaconu.
Cafeneaua literară, Anul X, nr.11/118, noiembrie 2012, Piteşti. De bună voie şi nesiliţi de nimeni, se lasă anchetaţi, în privinţa poeziei postmoderne: Alex. Ştefănescu (Postmodernismul – un modernism de post), Călin Vlasie (Într-o seară, l-am auzit pe Manolescu spunând: daţi-i înainte cu poezia americană: ăsta e viitorul!), Liviu Ioan Stoiciu (Postmodrenismul? Mă lasă indiferent), Theodor Codreanu (Cred în poezia dintotdeauna), Ilie Chelariu (În postmodernism e mult mai greu să faci clasamente), Mircea Bârsilă (Postmodrenismul va ceda prim-planul literar, sub presiunea unor alte orientări), Paul Aretzu (Fiecare curent îşi are „postmodernismul” lui), Gellu Dorian (Ca orice modă şi acesta a dispărut pe neaşteptate), Ion Lazu (Sincer, nu cred în epuizarea poeziei postmoderne), Robert Şerban (Dacă este bună, nicio poezie nu e anacronică), Adrian Munteanu (Sunt de partea celor care avansează sintagma „avangardă prin tradiţie”), Corneliu Antoniu (Hai să batem nişte câmpi postmoderni). Abordând aceeaşi problemă, Virgil Diaconu scrie în eseul Psalmii în sonete: (…) V. M. Tăicuţu joacă de partea postmodernismului care are ceva de spus. În acest sens, ea ar putea fi catalogată drept „postmodernă” din două puncte de vedere. Mai întâi, autoarea reînvie sonetul, deci o specie a tradiţiei în general abandonată de către spiritul modern, apoi toarnă în sonet psalmii biblici, deci texte poetice care aparţin tradiţiei, ajungând chiar să precizeze în nota introductivă a cărţii cele trei ediţii ale psalmilor folosite în „documentarea” poetică.
CONTA, nr. 11/ 2012, apare la Neamţ. Să revenim la „valorile tribale” ale literaturii este editorialul semnat de Adrian Alui Gheorghe, din care cităm: (…) Cîteva secole ne-am pus în acord cu propria istorie, cu propria limbă, cu propria tradiţie, cu propria cultură. Sîntem pe punctul de „a denunţa” acest acord. Şi e atît de simplu de realizat acest lucru…! E de ajuns ca unei generaţii de şcolari să îi inoculezi din şcoală, de la o vîrstă fragedă, că ei aparţin universalităţii şi nu unei naţii, că au în faţă o cultură universală din care vor alege la maturitate ce le convine, ca ruptura să se producă ireversibil. Ce vor alege la maturitate? Cultura fast food, probabil! Cui foloseşte? Cui comandă şi cui plăteşte, s-ar zice în limbaj de comersant.(…) Pentru descrețirea frunţii cităm din interviul dat de Dumitru Augustin Doman: Mi-ar fi plăcut să fiu bucătar într-un restaurant pescăresc, să mi se ducă vestea pentru saramura supranumită Doman, pentru plachia cu acelaşi nume… Şi din Zodia magnoliei de acelaşi prozator: Candoare, excitaţie, imagini, cuvinte, iluzii, cărţi, filme, cântece, drame, ode, minciuni, adevăruri, adevăruri?, feţe, tenuri… Restul e moarte!
Dacia literară, Anul XXIII (serie nouă din 1990), nr. 11-12 (110-111) 2012, Iaşi. (…) Puţini poeţi, câţiva, bine cunoscuţi, în prima jumătate a secolului trecut şi alţi câţiva, în curs de „clasicizare”, de azi, au creat, pe urmele lui Eminescu, un limbaj poetic nou. Lexicul e nivelul unde se manifestă, cel mai intens, invenţia, creativitatea, intenţionalitatea literară; în lirica lui Şerban Foarţă (…), cuvintele se cheamă unele pe altele, se înşurubează unul în celălalt, calea părând a fi sonoritatea, „rădăcina” şi, deopotrivă, terminaţia lor, dar, din ce ar putea fi un joc amuza(n)t cu lexicul, creşte sensul nou, fie prin „deturnarea” celui vechi, în fapt, prin îmbogăţirea lui, fie prin inventarea unui sens cu totul nou, nemaivăzut (…) Am citat din excelentul studiu al lui Ioan Holban, Ethernul pheminin, la antologia lui Şerban Foarţă, Amor amoris. În continuare, spicuim din rubrica bibliofilului: Ion Beldeanu, despre cartea Ieşirea în larg a lui Adrian Popescu, Doina Cernica, despre Fălticeni, mon amour a lui Grigore Ilisei şi Adrian Dinu Rachieru, despre Cu voia corbului a lui Marcel Mureşeanu.
Fereastra, anul IX, nr.7 (71) septembrie 2012, Mizil. In memoriam celor doi mari dispăruţi ai literaturii române, Constanţa Buzea şi Romulus Vulpescu, scriu Gheorghe Istrate şi Emil Proşcan. Anul Caragiale este marcat prin studiul de istorie literară al lui Emil Niculescu: Berarul, bibliofilul şi colecţionarul Caragiale. Însemnările de lectură aparţin lui Lucian Mănăilescu (Înger din oficiu de Cecilia Moldovan) şi Constantin Miu (Exerciţii de iubire de George Ţărnea). Paginile din interior ale revistei textele premiaţilor la Concursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, octombrie 2012. Aceştia sunt: Adela Naghiu – marele premiu. Apoi, în ordinea descrescătoare a premierii, pentru poezie: Andrei Velea, Rodian Drăgoi, Raluca Leontina Neagu, Florina Isache, Silvia Bitere, Iulian Claudiu Baraban, Daniela Marilena Grosu, Bianca Dan, Ioana (Janette) Carp, Victoria Mărginean, Ana Mihaela Nuţă, Marilena Apostu, iar pentru proză: Mihaela Simona Chiş, Maria Postu, Ottilia Ardeleanu, Adelina Cristina Bălan, Luminiţa Petru, Tania Niculescu, Mihaela Becali şi Monica Rădulescu.
Fereastra, anul IX, nr.8 (72) noiembrie 2012, Mizil. Lucian Mănăilescu face o privire de ansamblu asupra celei de-a VI-a ediţii a Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”. Scurtele prezentări făcute premianţilor vin să scoată în evidenţă valoarea acestui concurs şi competenţa juriului format, de astă dată, din scriitorii: Florentin Popescu, Valeria Manta Tăicuţu, Nicolae Pogonaru, Emil Niculescu şi Emil Proşcan, primarul oraşului Mizil. Acest număr al revistei conţine selecţii din creaţia unor participanţi la concurs (premiaţi sau nepremiaţi). Dar până la numirea lor remarcăm eseul lui Constantin Miu: Dispute parlamentare în „Ţiganiada” şi cronicile literare semnate de Lucian Mănăilescu şi corneliu Vasile la cărţile: Drumul spre nicăieri de Cornel Diaconu, respectiv, Astaloş: spirit şi creaţie de Ştefan Vida Marinescu. Sunt prezenţi cu proză: Tania Nicolescu, Mihaela Becali, Cristina Bîndiu, Mihai Batog Bujeniţă, Cosmina Alina Cosma, iar cu poezie: Silvia Bitere, Bianca Dan, Maria Doina Leonte, Geo Galetaru, Linca Kocinschi, Ligia Anda Grindeanu, Mara Diana Alexoaea, Cornelia Pop Bogdan, Emilia Dănescu, Traian Vasilcău, Ottilia Ardeleanu, Mirela Aldea. Tot poezie semnează: Emil Proşcan, Lucian Mănăilescu, Nicolai Tăicuţu şi Ion Roşioru.
H e l i s, anul X, nr.9 (113), septembrie 2012, Slobozia. În perioada 1-31 octombrie 2012, Consiliul Județean Ialomiţa şi Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” au organizat, la Galeriile Arcadia, cea de-a XXI-a ediţie a Salonului Anual de Carte. La aniversară Mihai Cimpoi – 70 de ani – este amplu prezentat de Valeriu Matei: O figură emblematică a culturii româneşti…, iar Viorel Mureşan scrie despre opera etnologului şi scriitorului Augustin Mocanu. Ion Roșioru vorbeşte critic despre romanul Florentinei Loredana Dalian, Scrisori netrimise. Titi Damian vine cu povestirea Să laşi în urmă toamne, Marian Ştefan, cu un fragment din volumul, aflat în pregătire, Din vremea lor, iar Lili Balcan continuă Momente din viaţa oamenilor simpli de provincie de ieri şi de azi. Seria lirică e susţinută de Dan Elias, Ion Roşioru, Ilie Comăniţa, Ion Văduva, Ştefan Neagu şi Costel Bunoaica.
H e l i s, anul X, nr.10 (114), octombrie 2012, Slobozia. Ediţie marcată de trecerea în nefiinţă, 4 octombrie 2012, a scriitorului Constantin Ţoiu, de care urzicenenii au auzit foarte târziu, fapt ce îl face pe Titi Damian să spună: Mintea mea refuză să-şi închipuie că a fost un fel de conspiraţie a tăcerii în jurul morţii sale. E nedrept ce s-a întâmplat, ţinând cont că nu cu mult timp în urmă, Constantin Ţoiu precizase în textul Urzicenii: În ce mă priveşte, proza ca şi stilul ei au fost înrâurite în bună măsură de întâmplările trăite în copilărie şi adolescenţă în urbea ialomiţeană cu numele buruienei agresive, care apărându-se, te urzică, usturându-te. Apoi, Nu trageţi în vânător! este o eseistică prezentare a noii cărţi a lui Gheorghe Dobre, Trofee: (…) este un poem-eseu în care imaginaţia este mistuită de real. Zenovie Cârlugea face cronică literară la Întâmplări de nicăieri de Nicolae Bunget, iar Alexandru Bulandra este prezent cu eseul: Iov, Socrate şi Divinitatea. Florin Dochia vine, de la Câmpina, cu un grupaj de cinci poeme (5-9) din ciclul Orb pe mare. Este susţinut de Dan Elias, Costel Bunoaica, Ion Roşioru, Ştefan Neagu, Maricica Frumosu, Maria Dobrescu şi Petru Botezatu. Proză semnează: Marius Stan, Lili Balcan, F. M. Ciocea, Florentina Loredana Dalian, Marian Ştefan şi I. Neșu.
Însemnări ieşene, seria a treia, an IV, nr. 10, octombrie 2012. În editorialul său, Învăţătura din reclame, Alexandru Dobrescu trage trei concluzii (fiind vorba de reclamele tv): că suntem un neam de nespălaţi, că suntem un neam de becisnici şi că suntem un neam de bolnavi. Dar: Reclama e sufletul comerţului. Atât şi nimic mai mult. În eseul său, Cine mai ştie în România despre români, Doina Uricariu spune: Saul Steinberg este considerat unul dintre cei mai mari caricaturişti şi desenatori ai veacului XX, descins din tărâmul suprabogat în absurd şi miticismul condiţiei umane, marca România. Acest desenator celebru, care i-a dat revistei The New Yorker blazonul, s-a născut pe 15 iunie 1914 la Râmnicu Sărat. (…) Copil sau puşti deşirat pe bicicletă, Saul a putut să privească roată dinspre podgorii către culmile munţilor Carpaţi şi bucla de piatră lăsată în spate, la întorsătura Buzăului. A studiat un an filosofia în România, la Universitatea din Bucureşti, apoi şi-a continuat studiile în Italia, unde a urmat arhitectura, la Politecnico di Milano, luîndu-şi licenţa în 1940. Ce face diferenţa, în cazul lui, este chiar apăsata trimitere la obârşii, căci nu este text scris despre Steinberg care să nu se deschidă cu numele ţării de baştină şi locul venirii pe lume, România, Râmnicu Sărat.
Oglinda literară, anul XI, nr. 130, octombrie 2012, Focşani. Cităm din editorialul Ştefaniei Oproescu: Prin satele româneşti, fie ele de la câmpie sau de la munte, străbătute în această vară, n-am văzut frumuseţile de sub masca hidoasă pe care „modernismul” le-a pus pe chipul lor îmbătrânit. Tocmai acolo unde „România profundă” ar fi trebuit să fie la ea acasă, iar, în eseul său, pe bună dreptate, Florin Costinescu ne avertizează: Păzea! O specie nouă: poezia etnobotanică. În schimb, Octavian Mihalcea apreciază: Versurile Patriciei Lidia privilegiază latura sensibilă a existenţei, iar Petrache Plopeanu, în eseul Fără griji, e mândru că nu-i uitat: La uşa blocului meu nu este fixat nici un sfinx (P.P., în afara faptului că este poet, mai este şi profesor de istorie!), doar un anunţ care mă trimite la întreţinerea şi curăţirea veşniciei.(…) Închei, scurta prezentare a revistei, cu un citat din cronica literară făcută de Lucian Strochi la cartea Aesopicae de Gheorghe Andrei Neagu: Aventura limbajului lui Andrei Neagu devine o iniţiere pentru toţi, iar cuvântul zideşte şi (se) reabilitează prin… abilităţi ce ţin uneori de magi.
Oglinda literară, anul XI, nr. 131, noiembrie 2012, Focşani. Deschidem scurta prezentare, ca de obicei cu un citat din editorialul Ştefaniei Oproescu, azi intitulat Copii protestând: Am sentimentul că potopul de proteste care curge necontenit în ultima vreme, nu numai la noi, că doar ne globalizăm rapid pe partea de conflicte, ne ducem la fund, trăgând şi copiii după noi. Printre mute altele, Petrache Plopeanu scrie despre Exil portocaliu de Marcela Blaga: Cartea se citeşte ca un sindrom al căderii în nemărginirea cosmosului şi se înţelege uşor dacă abdicăm de la ceea ce experienţa ne-a oferit până acum. În eseul său, Despre ardere, Octavian Mihalcea, scrie la Nunta neagră, amplul poem al lui Gheorghe Andrei Neagu, care: (…) readuce în antichitate genul baladesc, cu tradiţie incontestabilă în literatura română. (…) O complexitate vegetală desprinsă parcă de pe pânzele maestrului Henri Rousseau le Douanier naşte foarte tuşanta stare pasională, plină de patimi ancestrale. Harnica Mariana Vicky Vârtosu relatează: (…) exact impresia (fierbinte) produsă imediat după lectură… despre cartea Memoria aripii de Andrée Christensen (trad. Virginia Bogdan).
O r a ş u l, anul VI, nr 25 (2012), Cluj-Napoca. Prof. univ. dr. Irina Petraş afirmă: (…) Limba română este feminină (cu o doză mirabilă de androginie). Lucrurile cele mai importante pentru om şi pentru existenţa sa în lume sunt exprimate de limba română cu substantive feminine (…) Din monedele şi monadele lui Marcel Mureşeanu cităm: La sfârşitul lecturii acestui roman eram convins că autorul are o boală de piele, atâta se scarpină! Proza, din acest număr, aparţine lui Emanoil Rei, iar poezie semnează Codruţa Zdrenghea, Ion Paranici, Mircea Golban şi Sandra D. Roig (traducere de Ion Cristofor). Despre cărţile din raft scriu: Constantin Zărnescu (Limba română şi cultivarea ei în preocupările Astrei de Teodor Ardelean), Radu Bogdan (Un om pentru eternitate: Bartolomeu Valeriu Anania, Editura „Petrescu” Rm. Vâlcea), Adrian Ţion (Şi tu locuieşti în rana mea de Cornel Vana şi Cu doru’ şi dragostea de Teofil Răchiţeanu), Mircea Popa (Mantaua lui Hipocrate de Teofil Lung şi De la opincă la ştiinţă de Iosif Viehmann şi George Petri.
PRO SEACULUM, anul XI, nr.5-6 (81-82) 15 iulie-1 septembrie 2012, Focşani. Doamna Magda Ursache răspunde printr-un eseu de atitudine, domnului Dumitru Radu Popescu, la eseul acestuia, De ce râd curcile?: Doamne, curcile, e ştiut, percep non-sensul din spatele sensului şi râd, afurisitele. Râd de „eliberare”, cum spuneţi Dumneavoastră, altă trădare de stat şi de istorie pusă la cale de progenitura cominterniştilor. Ne-am trezit şi cu averea vândută, şi cu banii luaţi, ca Dănilă Prepeleac, punga naţională puţind urât a pustiu. Spicuim din interviul realizat de Mircea Dinutz cu Constantin Călin: Bacovia a fost punctul la care m-am întors după fiecare nereuşită.// Zăbovind lângă opera sa, am ajuns să scriu despre el cu firescul cu care scriu, într-un jurnal, despre mine.// şi Scriu atent doar la adevăr. Valeriu Anghel ne aminteşte: Cinci ani de la plecarea în eternitate a prietenilor noştri Alexandru Deşliu – restaurator de epoci, explorator de lumi interioare – şi Dumitru Pricop – un prinţ vrâncean al poeziei româneşti. De remarcat eseul lui Petru Ursache: Iorga – Sadoveanu – Basarabia şi paginile de istorie literară ale lui Gheorghe Clapa: Vasile Voiculescu şi Academia de la Bârlad.
Revista Nouă, anul VIII nr. 3 (72)/ 2012, Câmpina. Din editorialul lui Florin Dochia, Tristeţi de septembrie: (…) Constat fără efort indiferenţa, dacă nu şi agresivitatea, asupra culturii în peisajul sociopolitic din preajmă. Singurul post de televiziune dedicat – TVR Cultural – a fost închis de un individ numit Elvis. Institutul Român, pe care nu l-am iertat uneori pentru derapaje de ordin moral, a încăput pe mâna unui „liberal de orientare marxistă” un fel de pisicâine sau calmăgar politic, lipsit de orice viziune post-modernă, cantonat spiritual (horribile dictu) în plin proletcultism, lipsit de orice anvergură internaţională,… Eseuri semnează: Christian Crăciun (Din nou (şi din altă parte) despre canon), Ioan Lilă (Poezia criticii-II), Maria Baran (Apusul postmodernismului. Răsăritul apocalipsei). Câţiva dintre cei care semnează cronici literare sau notele de lectură: Gherasim Rusu Togan (Valer Popa, Frumoasele Sabine), I. Necula (Iulian Moreanu, Cerbul însetat), Dumitru Anghel (Ioan Toderiţă, Bună seara, domnule Mallarmé!), Lucian Gruia (Nicolae Grigore Mărăşanu, Triumful inocenţei). Octavian Mihalcea prezintă: Închisoarea de maximă alcoolemie de Liviu Vişan, Noapte lungă de Mexhid Mehmeti şi Destinul umbrei de Victor Sterom, Mihai Antonescu: Plantaţia de vise de Mădălina Olteanu, Mărfarul cu vise de Puiu V. Moiceanu şi Victor Sterom: Laudate Dominum de Valeria Manta Tăicuţu, În jurul grotei de Marian Ruscu, Crucea din muguri de Aurel M. Buricea şi Păsările cerului de Vasile Andru. Semnează proză: Iulian Moreanu, Camelia Manuela Sava, Iulian Sîrbu şi poezie: Ioan Vintilă Fintiş, Florin Dochia, Victor Sterom, Traian Vasilcău, Valeriu Marius Ciungan, Ioana Miron, Geo Galetaru, Monica Mureşan, Ioan Toderiţă, Florin Ciocea, Cătălina Grigore, Florin Frăţilă.
S u d, anul 15, nr.2 serie nouă, octombrie 2012, Bolintin Vale. Din editorialul lui Vasile Grigorescu, o chestiune legată de limba română: O singură preocupare ar trebui să avem totuşi: în eventualitatea trecerii la cele veşnice să umblăm cu grijă şi să nu vestim în stânga şi în dreapta c-am vorbi româneşte. Nu de alta, dar s-ar putea să dăm nas în nas cu Ştefan degrabă vărsătoriu de sânge ori, încă mai prejudiciabil, cu Vlad, fiul lui Drăculea Vodă, cel zis şi Ţepeş, care simţându-se ultragiat, neînţelegând prea bine bălmăjelile unora ce se dau, ca şi ei, români, să ne cadorisească pe fiecare cu câte o codirişcă. Remarcăm, apoi, un fragment (Nicolae Labiş: Moartea căprioarei sau farmecul capodoperei) din cartea lui Florentin Popescu, în curs de apariţie, Nicolae Labiş – monografie şi cronica literară pe care o face Victoria Milescu cărţii de proză scurtă Năzărirea lui Haramb a lui Geo Naum.
13 P l u s, anul XV, nr. 5-6-7-8 (163) mai-august 2012, Bacău. Personalitatea ieşită din comun a moralistului, eseistului şi traducătorului N. Steinhardt (născut la 29 iulie 1912) se întâlneşte prin traiectul literar şi existenţial cu scriitori ce au transfigurat şi relevat universul absurd (Franz Kafka), absurdul şi revolta (Albert Camus), absurditatea absurdului (Eugen Ionescu), apocalipsa absurdului (Samuel Becket), dar şi absurdul ca o rezultantă a trăirii vidului valoric (Urmuz)… Aşa îşi începe Petre Isachi eseul: Nicolaie Steinhardt configurat între Socrate şi Iisus. Viorel Savin este prezent cu poemul Corabia de-afară, iar Dan Sandu, cu şase poeme scurte Şi tu… Seria comentariilor critice/ cronicilor literare este deschisă de Cornelia Ichim Pompiliu (Ioan Vicoleanu, Georgeta Mircea Cancicov. Reconstituiri aproximative). Urmează Adrian Voica (Viorel Savin, Impostorul. Arta înfrângerii de sine), Corneliu Vasile (Ştefan Vida Marinescu, Astaloş: spirit şi creaţie), Virgil Nistru Ţigănuş (Sterian Vicol, Memoria lui Femios), Petre Isachi (Mirela Bălan, Cu un sărut mai adânc, Zina Bivol, Meşterul de dantele şi Grigore Gabriel Danciu, Lasă mamă, Spania!).
Cititorul de reviste
