Literadura nr. 26 (3)
Camelia Iuliana RADU
Salutare, barbarilor!
Casa de Editură Max Blecher a organizat pe
data de 13 noiembrie, lansarea volumului
Salutare, barbarilor, antologie de poezie germană
contemporană, apărută în colecția Hors collection,
a aceleiași edituri. Volumul prezintă un număr de
26 poeți germani contemporani, de la Elke Erb
(n.1938) la Yevgeniy Breyger (n.1989) și a apărut
în urma colaborării dintre Goethe Institut
București, Traduki și Casa de Editură Max
Blecher. În cele 226 de pagini sunt prezentate atât
poezii reprezentative din operele poeților selectați,
cât și scurte biografii ale acestora. Nu în ultimul
rând se remarcă și coperta de colecție a volumului,
realizată de graficiana Ana Toma.
La eveniment au participat Joachim Umlauf
– directorul Goethe Institut București, Manuela
Klenke – traducătoare, Florin Iaru – scriitor,
redactorul de carte al antologiei și gazda evenimentului,
poetul Claudiu Komartin, directorul
Casei de Editură Max Blecher.
Inițiativa acestui volum, în forma ei genuină,
a fost a Manuelei Klenke care traduce de ani buni
literatură română contemporană pentru cititorii
germani. Ideea a fost îmbrățișată cu entuziasm de
Joachim Umlauf, care, la rândul său, avea deja pe
lista de priorități împrospătarea informațiilor
referitoare la literatura germană publicată în
România.
Cei doi au colaborat intens la selectarea
autorilor reprezentativi, alegerile fiind dificile,
ținând cont că literatura germană a fost și este
uriașă. ”Am ales o antologare cronologică, pentru
o mai bună vizibilitate a transformărilor ce au loc
zi de zi în literatura noastră, dar și pentru ca
cititorilor români să le fie mai ușor să urmărească
etapele modernizării poeziei germane” (Joachim
Umlauf).
O dificultate întâmpinată a fost și traducerea.
Stilistica fiind, de multe ori complicată, adesea mai
încifrată ca cea din poezia contemporană
românească. Motivul? Limba germană permite
condensarea textului. Mai mult, există multe
expresii ale limbii germane, mulți termeni care nu
au corespondent în limba română, o traducere cât
mai exactă necesitând mult lucru pe text și
consultarea dicționarelor de specialitate, dar și
consultarea altor instrumente lingvistice. ”Poezia a
fost mai dificil de tradus ca proza tradusă de mine
în acești ani, existând foarte multe stiluri poetice,
mulți termeni din foarte multe domenii, actualizați
de poezia contemporană. Voiam să păstrez pe lângă
acuratețea formulării și stilul, cadența, ritmul
poeziilor, așa cum sunt ele în limba germană,
pentru ca și cititorul român să perceapă exact
originalitatea poemelor.” (Manuela Klenke).
Pentru ca traducerea să fie cât mai apropiată
de original, Manuela a lucrat intens pe texte cu
scriitorul Florin Iaru, în calitatea sa de redactor
de carte, căutând care ar fi cea mai bună variantă.
Multe subtilități ale limbii germane fiind necesar
a fi exprimate și în limba română, fără a aduce
prejudicii poeticului. ”Fiind două limbi cu
structuri gramaticale atât de diferite, era nevoie
uneori să alegi între expresivitate și exactitate. Eu
prefer expresivitatea, Manuela voia și exactitate,
așa că a trebuit să gândim pe texte, pentru un
rezultat cât mai bun” (Florin Iaru).
Concluzia serii a fost aceea că poeții germani
contemporani au multă diversitate în tematică
(poezie cu tematică politică, de mediu, a
extincției florei și faunei, problema diversității de
gen etc.), iar poeții români trec printr-o perioadă
a poeziei confesive (directă sau indirectă), cu
accent pe trăirile dominant personale (traumă,
interioritate, inadaptare, descoperirea eului etc.).
Antologia de poezie contemporană
Salutare, barbarilor! este, la această oră, o carte
de referință, nu doar prin munca serioasă a
colaboratorilor, care o recomandă, prin densitate
literară și volum, dar și prin faptul că este un must
have al oricărui iubitor de poezie. ”Nu a mai
apărut în România, după știința mea, o carte de
anvergura acesteia, care să-ncerce cartografierea
poeziei germane recente, de trei decenii (adică de
la Poezie germană contemporană, 1991, a Gretei
Tartler)” (Claudiu Komartin).
Marin IFRIM
Ce trist
Aici zic că nu mai este loc pentru mine
De ce și cum nici ei nu știu
Sunt în plus, de prisos și prinos
Câțiva derbedei se… pe realitatea mea
Sunt și nu sunt, exist și nu exist
Ce trist. De mâine poetul M.I. nu mai crede în
cuvânt
Sunt și nu sunt
Ce ușor se rup cuvintele din rostul lor
Ce ușor se face vraja
De mâine orice cuvânt e o dramă
Nu mai pot vorbi decât în nimicnicie
Mărunt, mărunt, pe buzele mele
Se prelinge cuvântul mort
Ca o dâră de sânge
Ca urma unui câine mirosit de iepure
Orice spun este împotriva împotrivirii
De aici în colo începe dincolo:
O lume lipsită de stranietate
O ducă unde Timpul este
Un biet majordom, un cretin!
Marin Ifrim -12 decembrie 1995
Literatura buzoiană, la Salonul
Anual de Carte, Slobozia, ediția
XXXI, 2022
De câțiva ani, scriitorii buzoieni sunt prezenți
în actualitatea literară ialomițeană prin Salonul
Anual de Carte organizat de Biblioteca județeană
„Ștefan Bănulescu”, la Slobozia.
Anul acesta, ziua dedicată scriitorilor buzoieni
a fost 13 octombrie, la ora13.
Au fost prezentate volumele: Balansoar, Cum
să mai scapi încă o zi, Interior de lumină
aparentă, autor Nicolai Tăicuțu, Editura
Editgraph; Îngerii S.A., Marea sarcastică,
autor Valeria Manta-Tăicuțu, editura Editgraph;
Obiect în plutire; Prezențe literare, autor Teo
Cabel, Editura Neuma, Editura Editgraph;
Șlefuitorii de cuvinte vol. IV, V, autor Stan
Brebenel, Editura Teocora; Nu ești din povestea
aceasta, Pierduți prin Siberia, autor Tudor Cicu,
Editura Editgraph; În timp ce tu, autor Mihai
Marian, Editura Charmides; Omul de tinichea.
Vremea Călinilor, Propoziții pretențioase,
autor Sorin Călin, Editura Editgraph.
Au participat: Nicolai Tăicuțu, Valeria
Manta-Tăicuțu, Teo Cabel, Stan Brebenel, Tudor
Cicu, Sorin Călin, Sorin Burlacu, directorul
bibliotecii județene „Vasile Voiculescu”, Buzău.
Din partea gazdelor: Gheorghe Dobre, redactorul
șef al revistei Helis, Florin Ciocea, Florentina
Loredana Dalian, Nicolae Teoharie.
Mulțumiri doamnei director al Bibliotecii
„Ștefan Bănulescu” pentru invitație!
Carmen Tania GRIGORE
Celui mai fidel anotimp
Ne întâlnim în același semn zodiacal
cât mai departe de gurile rele,
porți un miros de pădure cu tine
de parcă ai fi străbătut
munți de îndoială;
nu-ți știu numele
dar un fulger vorbitor
despică anonimatul
și dezvăluie
nubilul din tine.
Ploile ne ajung din urmă,
aduc cu ele clipe vestale,
timpul își ține respirația
și dă ora exactă,
imbold să închinăm inima
pentru cel mai fidel anotimp.
Aproape seducție
M-ai cucerit
spunându-mi deodată:
– miroși a cimbru
scăpat de sub control!
Aș putea să te pedepsesc
pentru asta
strivindu-te cu buzele
până când respirația
te va schimba-n regina nopții,
dar mai bine nu!
Mai bine mă îndepărtez
rostogolindu-mă
în adâncul neatins de trivialitate;
cu siguranță
coapsele tale curioase
tiptil, mă vor urma
În lumina nocturnă
intrăm în prelungirile
acestei tatonări
cu frenezia unor amintiri
inocente,
amintiri pe care le-am vrut uitate
în casele de vacanță
unde, cândva,
ochii ne-au zburdat
ca niște miei de lapte;
din spectrul ispitelor
vine o adiere exotică
și doar o rază de sfială
desparte umbrele captive
în arabescuri sentimentale
Poem
De câte ori plec de acasă
din casa în care am crescut
se-nlăcrimează lumina-n fereastră
atât cât inima mea să suspine acut.
Părinții mei buni mă petrec nevăzut
de-atâta tăcere crapă clepsidra ne-ntoarsă,
nisipul răvășit mă însoțește în gând
de câte ori plec de acasă.
Vals fără greș
cu brațele larg deschise
faci valuri până când
trupul meu se lasă dus
dintr-o stare în alta.
Plutesc într-o mare necunoscută
cu sentimentele în derivă
aproape de inima ta
și de marginea unui început erotic.
Trebuie să valsăm fără greș
să răsplătim fiecare clipă
pentru îngăduința celor nespuse
în anotimpul de izolare,
tot ce am ignorat în priviri
emană acum o alchimie de-a valma
