Cotețul cu metafore – Liniște
liniște
liniștea peștilor din ape
se-așterne peste diatribe
din lemnul cozilor de sape
lăsate-n rouă, să se-mbibe
în turlă, clopotul se roagă
pe limba lui, tot în tăcere
până când morții o să-l tragă
de funia-i, fără putere
pe ulițe, praful se așează
ca un lințoliu peste urme
de om sărac sau om de vază
și peste urmele de turme
din când în când, vântul adie
iar pomii își vorbesc în șoapte
despre a nu-știu-câta bucurie
a nașterii de fructe coapte
de sus, din cerul său rotund,
soarele, mersul își oprește
și cade într-un somn profund
pe-un snop de raze, bătrânește
un nor stingher ce se ivește
de după cușma unui deal
în marea de albastru lenevește
făcând să pară totul ireal
liniștea peștilor din ape
așteaptă clopotul în noapte
norii stingheri să se adape
din rod bogat de fructe coapte
