Brigada diverse – (A)zi, (d)e lun(i)
18 decembrie 2022
Avant la… vremurile astea, toate, periculoase cum erau, se făceau cu foarte puține măsuri de precauție. Nu chiar puține, dar nu atât de multe cât să ne fie teamă la fiecare metru din călătoriile ,,stelare” către Lună și înapoi. Complicăciuni pe care pământenii jurnaliști, îndemnați de îngrijorările de laborator ale celor ce robotesc pe lângă facerea și trimiterea de navete spațiale, le implantează publicului cititor. S-o mai întoarce, nu, o ateriza în Pacific întreagă sau bucăți….
Adică ei, pe bănișori frumoși și verzi, dădură drumul la aparatele de înregistrări, își înfipseră mâinile în ceafă, creionul între buze, picioarele pe birou și la final cer omului de rând, oricare, să cate prin petabiții lor urme extraterestre. Nu fitece nație nătângă, ci avansați, inteligenți. Ia mai puneți-vă pohta-n cui, bre!
Nume de român – să zici că-i neam de Basarab -, mentalitate de austriac. Funcție de antrenor. Pentru cine nu știe, schengenul se măsoară pe scala gazonului de UCluj în noroaie.
Furnica doritoare să mute elefantul (cine știe un animal mai mare să-l spuie). Un rus, doar el se putea gândi că poate să făptuiască o așa ispravă. Să mute soarele și cică deodată cu el și restul de planete. După poliloghia urnirii posibile, se trântesc mucii-n fasole. Că dispozitivul ar putea funcționa prost, că ajunși la steaua nouă, de dat pământul nostru roată lui ca pus cu mâna, cu temperaturi la fel de optime ca ale fostului star solar, ne-am putea prăbuși în ea, împrăștia în Cosmos (ăsta e al lor, americanii au univers)…. Nicio clipă nepunându-se problema imposibilității construirii și depozitării unei oglinzi de dimensiuni care depășesc diametrul pământului în… spatele soarelui. Care spate sau față?
Auzi: nevastă. Nerușinare că a înșelat-o. Și cine? Ștefănel cel măricel și ban Mihăiță cel fără teamă. Băieți, pe voievozi îi durea undeva…. Toată ziua numai de muieri nu le ardea lor.
Ori microorganism, ori semn. Trebuie o certitudine. Decât o știre evazivă din cristalele uriașe de Mexic, mai bine nimic.
Ia mai lăsați-o moale cu simularea. Dacă universul nu era real, nici noi n-am fi fost ce suntem. E cazul să se mai ciupească savanții din când în când. Visează în ultima vreme cai verzi pe calculator.
De la net superioară la net pozitivă este doar un pas: fuziunea nucleară. Nu pagubă, nu emanații de gaze de seră. Tot ’mericanu’ se înfoaie că a descoperit o chestie majoră, care să puie în ,,sobe” mai multă energie. Parafrazând reclama la nebăgat nasul unde nu-ți fierbe meseria: las’ că știu ei ce fac.
Vreo fecioara Maria să fi fost și pacienta ce a născut în la toaletă și în avion. N-a știut fir. Ce să zic? Insensibilă. Altfel cum să nu fi avut nici cea mai mică bănuială 9 luni încheiate?
N-avea de gând să deschidă lăptăria conița croată. Doar știa că echipa ei națională de fotbal n-are fason de campioană mondială. Promisiune de palmares.
Să finalizăm în același ton de deșertăciune. After Artemis ceața. Pentru motivul ce a ținut legat omul cu priponul de pământ 50 de ani va mai trece încă pe atâta timp să ne mai deplasăm dincolo de bariera terestră. Banii și politica și ,,invențiile” care să nu omoare orice temerar selectat să viziteze măcar de o oră-două Luna. Goange, fraților! Știți voi mai bine de ce.
