Fărădelegea lui Călin – Fudul civic
Să n-am parte de tine….!
Zița dată pe-un bun licit, însă…. Doar de-a surda să textualizezi ceva ce oricum nu se poate realiza, mi se pare total deplasat. Numai un plecat cu capul ar accepta, în contul onorării învoielii anterioare, să dea bani sau altceva la schimb pe ceva care nu mai este. Art. 1659 consideră, pe drept, dar neavenit, că ,,… nu produce niciun efect…” contractul cu temă de vânzare a unui bun, pierit la momentul ales pentru troc. Ce să vinzi și pe ce să iei? Varianta, ce în alte articole ar fi constituit motiv de alineat nou – nu în cazul actual -, pieririi în parte a bunului determină cerința anulării vânzării – cu amendamentul neștiinței acestui fapt din partea cumpărătorului (și dac-ar fi știut, nu tot același drept ar fi avut?) – sau renegocierea prețului, o reducere proporțională cu lipsurile bunului – am zis eu proporțional, Codul Civil uzează corespunzător de data aceasta.
Ia de te uită la mercurial (!). Prețul dat la popor ca sumă de bani. Cu calități palpabile și nepalpabile. Se opinează a fi ,,… serios și determinat…” ori ,,… determinabil.”. De ni s-a servit conceptul prețului, s-ar fi cuvenit să ni se explice ce va să fie seriosul. Nu de alta, să nu-i vină greu, imposibil sau greșit instanței să aprecieze acest atribut. (Art. 1660)
Cererea mea se întemeiază pe jaloanele următoare, trasate pentru a nu da curs ambiguității să lucreze în defavoarea oricărei părți implicate contractual și celor ce trebuie să deznoade ițele încâlcitelor neregularități sau neînțelegeri. Chiar și în situația unui preț determinabil nestabilit în contract, se alege modalitatea convenită în aceleași act prin care la momentul schimbului, ban pe bun, să existe un reper pentru suma totală de plată. (Art. 1661)
Garantat nu orice bun se încadrează la Art. 1662. Din pricina termenelor înaintate. De la început se prezumă și se legiferează o persoană necontractuală capabilă și aleasă pentru a determina prețul de vânzare-cumpărare. Incapacitatea sau dezinteresul acesteia de a furniza un număr viabil tranzacției activează, însă la cerere, nu mai târziu de 6 luni de la semnare, puterea decizională a președintelui judecătoriei din raza locului unde s-a semnat contractul, prin care va desemna un expert, plătit de cele două părți în cote egale. Dac-a trecut un an, vânzarea e numai bună de anulat.
Ha, ha, ha! Păi ce, cumpără omul ambalajul ca să i se treacă la greutate? Lucrul. Hopa! Acum observ cum bunul s-a transformat. Da, plătești doar ce ai convenit per gram, kilogram și ar fi trebuit trecute și alte unități de măsură, nu numai greutatea, care aici reprezintă sigur masa produsului (l-am mai prefăcut și eu o dată!). (Art. 1663)
Ceva mai abstract decât o ,,prețuire” ,,… potrivit împrejurărilor.” nici că se putea. Să fie vânzătorul ce era și altădată și bunurile tot cam aceleași. Prilej pentru o deducere de paritate. Ce părea fest și de teapa lucrurilor obișnuite, la Al. 3 se transformă în ,,mijlocire”. Piețe organizate, tranzacții fixate licit la o medie a bunurilor vândute în ,,… cea mai apropiată de locul încheierii contractului.”. Totuși, discuția este purtată ,,temporal”. Ziua aleasă este crucială, definitorie pentru prețul de vânzare și inclusă între cele de lucru. Ziua nelucrătoare nu poate constitui un reper pentru fixarea prețului, ci precedenta, dacă aceasta a fost lucrativă. (Art. 1664)
