Cotețul cu metafore – Corabia speranței

Corabia speranței

Pandemia face valuri
lăsând victime pe maluri
căci corabia de stat
printre stânci a eșuat

Căpitanul, neamț sadea,
s-a salvat primul din ea
și acum înoată-n larg
printre valuri ce se sparg

Colo, lângă Căpitan,
dă din brațe și Turcan
ce pierde astfel din șuncă
ce s-a pus, fiind la… Muncă!

Cîțu, matelot de frunte
mândru frecător de punte,
tot mai strigă-n gura mare
că e singura salvare

După ce-a împins pe brânci
corabia printre stânci,
nu i-a mai rămas, se pare,
nici colacul de salvare!

Fiindcă, ce să vezi? colacu`
e acuma la… Ciolacu
care, înotând pe spate
visează… anticipate

Și nu vrea să i-l arunce,
vrea colacul să-l mănânce
și cu gânduri efemere
vrea s-ajungă la putere

Mai încolo, făcând pluta,
e Șoșoacă, zisă… ,,Tuta”
care, fiind mai ,,rotundă”,
nu-i pasă că se scufundă

Cea cu trupul de balenă
și cu glasul de sirenă…
Nu din aia, domnilor:
o sirenă de vapor!

George Simion, profund,
calcă apa dând din fund
și în timp ce se filmează,
în guvern el se visează

Numai Kelemen vâslește
și înjură românește
tot guvernul liberal
că nu l-a adus la mal

Însă, el s-ar îmbarca
cu oricine l-ar chema
să ajungă la liman,
însă, nu cu Dacian!

Dacian e ăla care
dă acuma din picioare
cu speranța că va fi
prim-ministru într-o zi…

Fiind nominalizat
și apoi abandonat
iar când totul se dărâmă,
el se ține de-o parâmă.

În acest timp mateloții,
care suntem noi, cu toții,
se descurcă fiecare
pentru propria salvare

Nu mai au vreo așteptare
de la nicio guvernare
văzându-i pe dumnealor,
cum fug de pe-acest vapor…

Am fost, de atâtea ori,
un popor de… înotători
care a-nvățat să înoate
trecând astfel peste toate!

Am trecut așa prin viață,
cu capul la suprafață,
dar cu corpul scufundat
și sufletul disperat…

Tot ne-am căutat un far
însă a fost în zadar
fiindcă nu ne-au luminat
cei pe care i-am votat

Tot orbecăind prin valuri
să ajungem vii la maluri,
am ajuns pe la străini
și-am rămas tot mai puțini…

Astăzi, scapă cine poate
sau cine știe să-noate,
fiindcă vremea ce-o să vină
n-aduce nicio lumină!

Corăbiile ni se îneacă
și speranțele ne seacă
încât până la final,
o să ne înecăm la mal!…