Spații culturale nr. 28 (13)
Raftul cu cărți
Nicolai TĂICUŢU
Virgil Diaconu, Prinţesă cu fluture, Editura Limes, 2012, Floreşti-Cluj, 109 p. Autorul o anunţă pe Prinţesa cu fluture că o aşteaptă nu în pridvor şi nici în în gara mică, ci într-o nucă. Iar nucile, la maturitate, decojite, nude, în felul lor, sunt zornăitoare. Mai ales cele seci. Dar nu e cazul aici: nuca (de nuc) are miez sănătos, de calitate. Miez de mare poet. Şi ce zornăit plăcut are nuca înainte de a o sparge spre a-i savura miezul, în anotimp matur, cu sare, pâine caldă şi o cană de vin roşu! La finele cărţii, o samă de critici se referă la volumul apărut anterior, Secol. Printre ei: Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Daniel Corbu, Paul Aretzu, Tudor Cristea, Valeriu Remus Giorgioni, Florin Dochia, Ladislau Daradici, Ion Beldeanu, Al.D. Funduianu.
Mihaela Malea Stroe, Poemele fiinţei şiale semnelor, Editura Kron-Art, Braşov, 2012, 152 p. În prefaţa acestei cărţi, Răzvan Ionescu afirmă: Nu mă feresc să o spun că, prin aceste poeme, Mihaela Malea Stroe se aşază apăsat în linia ilustrelor sale înaintaşe autohtone în ale poeziei de dragoste, alături de Magda Isanos, Ana Blandiana sau Ileana Mălăncioiu. Braşovul literar are toate motivele să întâmpine ,,apocalipsa mayaşă” cu nădejdea că ieslea din Bethleemul Naşterii ne face astăzi un dar vestitor de bucurie. Iar în Biserica Neagră – aşa cum scrie poeta într-unul din poemele sale – suspinul unui clopot, al unui arcaş şi al unui împărat sunt suspine de mulţumire.
Daniel Drăgan, Statuie cu lacrimă, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2013, 182 p. Postfaţă şi note: Valeria Manta Tăicuţu şi Virgil Borcan. V.M.T. menţionează: Poemul lui Daniel Drăgan, Visul poetului unic Neum, poate fi considerat o epopee filosofico-religioasă, argumentele acestei încadrări trebuind căutate în substratul ideatic din care nu lipsesc trimiterile cosmogonice, raportul dintre planul astral şi cel pământesc, trăirea cu intensitate a miracolului şi viziunile escatologice. (…) Daniel Drăgan este cunoscut, mai ales, ca prozator, ca publicist, ca om care şi-a petrecut viaţa prin şi întru cultură; deşi a scris mereu versuri, abia acum, însă, oferă cititorului prilejul de a-i pătrunde, prin lectura recentelor volume de poezie, într-un univers esenţializat, pus sub semnul metaforei şi nu tocmai uşor de descifrat.
Liliana Rus, Pasărea în lesă, Editura BRUMAR, Timişoara, 2013, 56. Este a treia carte de poezie a Lilianei Rus, după Scrisoare domnului Şirato (2006) şi Melancolii de duminică (2008). Fără grăbire, poezia autoarei piteştene rămâne suavă, curată, trăindu-şi durerea precum primăvara din muguri. Fereastră deschisă/ cu deschidere spre timpurile acelea sfinte/ aşezate încet, la lumină, unde, dintru început trandafirii sună gongul la intrarea în rai. Astfel: … Sunt o pădure cu greu trezită din somn./ O găteală care începe să tremure/ ca dansul de hârtie al păpuşii.// Lumea se învârte lângă mine…/ Pasărea mea umblă în lesă.
Petru Ursache, Bucătăria vie – File de antropologie alimentară, Editura Junimea, Iași, 2011, 260 p. Pe coperta a patra a cărţii, marele intelectual precizează: Codul alimentar a lăsat impresia unui dialect al culturii, cu reguli de identificare a grupurilor umane din aceeaşi tipologie a diferenţelor între eu, tu, celălalt. Mai mult decât atât, codul alimentar a avut o puternică forţă de penetrare în diverse sectoare ale culturii şi ale comportamentului uman. Iată cele cinci capitole ale cărţii: Legi sacre – deprinderi umane, Cadre ale gândirii practice, Hrana pentru trup-minte-inimă, Hrana Universalis şi Conservatorism – modernism şi Addenda A (Reţetar poetic sadovenian), Addenda B (Micro-antologie de poezie).
Nicolae Gâlmeanu, Poeme cu noduri, Tracus Arte, Bucureşti 2012, 72 p. Atunci, m-am temut de animalul din mine/ şi animalul din mine s-a temut/ de animalul de la grădina zoologică,/ şi animalul din grădina zoologică/ s-a temut de animalul universal/ şi s-a murit. Am citat din esenţialul poem Nervi, pentru că, am considerat, este semnul sub care sunt scrise majoritatea Poemelor cu noduri. Metafora provocatoare, intertextualitatea şi tenta textualistă vin să întărească nu lirismul, ci dramatismul acestor poeme. Aci gândirea poetică se constituie pe conflictul autorului cu realitatea, evidenţiată printr-o răutate specifică aparte, unde metaforizarea, prin extensie, voită de multe ori, este împinsă spre absurd. Pentru că, de ce nu? … toată lumea se dădea în stambă şi în drăgăici.
Lucian Scurtu, Mâna siameză, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2012, 116 p. Dumitru Augustin Doman afirma (revista Argeş, nr.5, 2013): Tonul este unul bonom, colocvial, jucăuş, uşor maliţios, autoironic (autointitulându-se ,,regale lebedelor de pe criş”), parodic, ,,neserios”. Dar pe acest ton Lucian Scurtu scrie în fond lucruri cu adevărat profunde şi grave, în linia neoexpresionistă a poeţilor transilvani de ieri şi de azi. Cităm poemul Siderurgia naturii: Dacă ar avea mai multe sălcii crişul ar fi neva mea,/ dacă ar curge mai mult prin pustă ar fi eufratul meu/ dacă ar avea o deltă ar fi nilul meu,/ dacă a fi zărit-o pe malurile lui ar fi fost iordanul me.// Dar cum nu s-a întâmplat nimic din toate acestea/ crişul este nimic.
Ioan Nistor, Atlantidele văzduhului, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, 114 p. Întru scurta prezentare selectăm din câteva aprecieri critice: Ioan Nistor îşi concepe poezia ca pe un ritual al recuperării fiinţiale de către o memorie supravieţuitoare potenţată de comuniunea frenetică a tuturor simţurilor. (Ion Roşioru) Ioan Nistor manifestă o apetenţă evidentă pentru poemul de mare transparenţă, dar având duritatea diamantului, dramatism. (Alexandru Pintescu) Un poet discret, pentru care poezia este o stare de dialog cu sine, şi care transferă verbul poetic în oglindă introvizoare… (Cornel Munteanu)
Gabriel Petru Băeţan, Iluzii în ambalaje de carne, Editura Fides, Iaşi, 2013, 72 p. Pe coperta a patra a cărţii Ionuţ Caragea afirmă: Surpriza poate apărea atunci când descoperi un autor talentat precum Gabriel Petru Băeţan, un tânăr cu potenţial vizibil care nu se sfieşte să scrie curat, explorându-şi sentimentele cele mai profunde, de dragoste şi tristeţe. Care pe alocuri are curajul nebun să stilizeze metafore cu valoare de aforisme, un act ce necesită, de cele mai multe ori, o mare experienţă de viaţă şi o conştiinţă puternică.
Viorel Frîncu, Univers spiritual buzoian – Calendar cultural – Vol.2, * arhitectură * arte plastice * cinematografie * muzică * teatru , Editgraph, Buzău, 2012, 302 p. Preşedintele Filialei U.A.P. Buzău, Valeriu Şuşnea afirmă în prefaţa la acest volum: (…) Un loc aparte îl ocupă artiştii plastici profesionalişti, astăzi nume de rezonanţă ale Istoriei Istoriei Artei din România: Petre Iorgulescu-Yor, Oscar Spaethe, Ştefan Popescu, Grigore Mircescu, Adina Paula Moscu, Margareta Sterian, Mimi Podeanu, Aurel Cojan, Paul Vasilescu, Vladimir Predescu. Alături de aceştia, continuând să ţină aprinsă flacăra creativităţii artistice profesioniste, se situează membrii Filialei Buzău a Uniunii Artiştilor Plastici din România, (…) care prin activităţile lor expoziţionale din ţară şi străinătate au înscris şi aceste meleaguri pe harta artistică virtuală a Europei.
