Brigada diverse – E(l) p(e) Ziț(a) (o)…
5 noiembrie 2022
Să revenim totuși pe pământ. Fenomene inexplicabile sunt și aici destule, nenumărate mai corect spus. Uite, spre exemplu, doamna sau domnișoara Berea, Nasa-istă ultracunoscută – dar dacă n-am auzit eu despre dânsa nu înseamnă că nu-și merită calitățile înșirate de ziarismul românesc, ,,unul dintre cei mai importanți oameni de știință din lume”; cum bine merită trimiterea către (,,la” producea vocabule intermediare deocheate) bancul cu africanul și românul ce-a trecut peste tevatura întrebări-răspunsuri intermediare vădit sictirit, flegmatic la ultimul grupaj: de-al cui din Brazavil ești? -, să cerceteze de ce găina se ouă de un an încoace mai scump? Spre cercetare combustibilii, energia electrică, uleiul, grâul…. Fiindcă despre ,,cer” – ar fi trebuit ca jurnalistul de-a încondeiat-o să scrie de fapt ,,spațiu cosmic vizibil”, era mai ,,astronomică” expresia – abia dacă mai putem lua de bună vreo teorie, speculațiile despre el schimbându-se fulgerător de la o zi la alta.
Apăi bre, nea Sarko, zy și matale, iaca merchez. Cum la război dacă nu intri în război?, că bine ziseși. Cum pace dacă nu te pui la o tacla cu Putin? Și-aș chestiona și eu: cum președinte când menirea-ți este de ,,circar”?
Nu trag în gură că n-ar avea el ce povesti – tocmai mă întreb dacă are vreo povestioară mai așa, nu tocmai de scris, despre vremea colaborării cu Rba -, însă nu prea cred că viața lui narată ar aduce un plus în cariera cântăreților de gen. Știe deja fiecare că timpurile și manierele de lucru diferă radical. Ar fi reușit Smiley pe timpul Angelei Similea să-și construiască o carieră muzicală? Deloc. Ce căi să le indice altora Fuego, cât să le marcheze iremediabil soarta? Ca să nu ridic pretenții la alegerea neinspirată a titlului de articol despre confesările ,,starului”: Povestea vieții. Doar pentru ultra rapida conexare cu Ion Creangă. Că deh, e-un pic mai celebru decât Surugiu.
Deși e morbidă, deși despre morți doar de bine… nu pot să nu remarc în chipul unora teribilismul, soarta implacabilă. Nu neapărat tiristul i-a curmat ei și fetiței viața, ci manierei dezinteresate cu care foarte mulți se înveșmântă. Ei și numai ei contează, ei și numai ei au prioritate. Nediscutând despre specificitățile rutieristice. Cum bine remarcam pe alt ten distanța de Râmnic a obârșiei sale: vreo 15 kilometri, nu mai puțin.
La o bancă – fiindcă aceeași bruscă alipire, stimați ,,colegi” (ghilimele doar pentru faptul că ei sunt și eu mă prefac a fi), i-ar da ursului sau gâștei fason de prezență – cont. Musai. De ne luăm după lege, ce înseamnă persoană, ar fi obligat și abia ieșitul din pântec să își înscrie datele și să dețină o secvență numerică la casele astea de bani. Totuși, obligativitate generală, dar la care? Incluziune zic ei, deși mi s-a părut și până acum o lipsă de responsabilizare a părinților – discuție colaterală – prin crearea pentru adolescenții de sub 16 ani a unui card bancar pentru alocații. Și-ar mai fi chestiunea imposibil de legiferat a lipsei de comision la tranzacții.
Expresia ,,A rămas tablou” este nimerită postării domnului profesor Bătăturescu, cu acordarea de rigoare pentru protagoniștii înmărmuriți în uleiul pictural. Că privesc aproape impasibili la domnișoara expusă de facto… ar fi trebuit să remarce și ea, nurii dânsei, în ciuda debordării, nu impresionează pe nimeni. Sau poate e un exercițiu. Dacă pictura se holbează, poate….
