Fărădelegea lui Călin – Aedul civic
Din senin, din iarbă….
Din toate toți. La un loc, creditorii se pot bucura – ah!, ce încântare să privesc lexical înapoi spre Constituție – de învoirea judecătorilor să admită acțiunea oablă, dar oblică, a creditorului, nepreferându-l. (Art. 1561)
Nevoia asta de superioritate…. Doar ea și nu oamenii (sic) forțează nota și adaugă silabe acolo unde nu era necesar. Așa ajunge revocarea revocatorie. Din generale, cauzele prin care creditorul are dreptul de a cere să nu fie luate de bune actele juridice, în alte situații opozabile, sunt particularizate la stările de insolvabilitate, create sau mărite de către debitor. Din pricina prejudiciului. Nu mereu de luat în seamă. Debitor-terț – titlu oneros sau plată aferentă execuției din cadrul aceluiași contract, dintre cele ce nu impun una, sau știință de insolvabilitate mascată – cerere de respingere a opozabilității. (Art. 1562)
Toate ca toate, numai creanța să fie creanța când creditorul dorește să introducă acțiunea – aici s-au oprit cuvintele Art. 1563 – în instanță. Probabil despre prejudicii și alte alea.
Și timp este de mers la judecătorie. Un an de zile, c-apoi gata, se prescrie. (Art. 1564)
Actele inopozabile aduc beneficii creditorului ce le atacă, nu vor fi folosite față de toți creditorii, și ei cu drept de a introduce acțiunea în instanță, dar dacă au intervenit în cauză. Cum toate se împart, au și ei partea lor din valoarea bunului urmărit. Existența terțului și a bunului obținut de acesta dă șansa acestuia de a-l păstra, însă va plăti prejudiciatului egalul valorii lui. Situația contrară indisponibilizează bunul până la plătirea întregii creanțe. (Art. 1565)
Dar ce nu se cedează azi? Creanța fiind una dintre ele. Cesiune și nu transfer: de creanțe la transmiteri, de titluri de valoare și alte instrumente financiare. (Art. 1566)
Cesiuni păcătoase, oneroase. Sau gratuite. Ultimele aplicabile ca în ,,… materia contractului de donație.”. Oneroaselor li se aplică stipulările din contractul de vânzare-cumpărare. (Art. 1567)
În loc de ,,pe care” și feminizarea totului, la prima literă a alineatului prim de transferuri cesio… (suna mai bine-n coadă cu niste, ar fi prins un iz de secesiune) nabile (și-am mai auzit una ieri – la drept vorbind – destăinuindu-se unor… puștani, ei minori și ea majoră – parcă Arghezi, parafrazat numai în număr, de la Sticlă compoziție prin a 11-a lui și a 10-a mea – cum că-i plac chestiile feminine… așa ceva….) s-ar fi cuvenit o… un braț bărbătesc: tot (nu toate, cu acordaj aferent) ce are cedentul în legătură cu creanța cedată. Literei de lege secunde îi poate rămâne specificul femeiesc. Drepturile garanției așa sunt, accesoriile la fel. Și ele trecute la cesionar. Însă nu ,,toate”-s de predat, bunul constituit ca gaj neintrând în posesia lui, în cel mai… caz rămâne în posesia cedentului. (Art. 1568)
Una era deja, de aceea mă întreb de ce nu a fost trecută la Art. 1569. Acum să aflăm care sunt celelalte. Netransmisibilele prin lege. La Al. 2 se face taman pe dos, ce se poate ceda, adică orice în afara unei sume de bani, fără ca obligația să devină ,,… mai oneroasă.”.
