Cotețul cu metafore – Baladă
Baladă
Foaie verde-a bobului
bobului și spicului
când o fost la `89
la Undrea, în două`j două
de s-a răsculat poporu`
să alunge dictatoru`
dar tiranu` ce-mi făcea?
cu gloanțe, îi răsplătea..
Foaie verde lemn de soc
țara a trecut prin foc
și au curs râuri de sânge,
de-atunci inima tot plânge
după tinereți curate
ce visau la libertate
pe trepte de catedrale
secerate de rafale…
Foaie verde de mohor
dictatoru-i dictator
n-avea milă de popor
dar poporu` ce-mi făcea?
Măre că mi-l judeca
și apoi mi-l împușca
chiar în ziua de Crăciun
ca să vie-un an mai bun…
Foaie verde foi și-o fragă
România noastră dragă,
a luat-o apoi la vale,
cu tot cu păcatele sale
atunci unii au murit
alții s-au îmbogățit
și ne-au năpădit străinii
mânca-le-ar inima câinii…
Frunzuliță de trifoi
nicăieri nu-i ca la noi
străinii ne alungară
să plecăm în altă țară
să muncim pe câțiva lei
să-i cheltuim tot la ei
să nu poți veni acasă
că străinii nu te lasă…
Frunză verde păpădie
astea, cât o să mai fie?
Că de s-o trezi românu`
s-o speria tot stăpânu`
și-o trece prin foc și pară
pe toți care îi furară
pământul de sub picioare
de n-au nicio alinare…
Foaie verde lemn de nuc
uite, Doamne, cum se duc,
nădejdile noastre toate,
înecate-n libertate!
Doar Tu, cu puterea Ta,
ai putea schimba ceva
să ne dai mintea din urmă
să putem ieși din turmă…
Foaie verde spic de grâu,
ne curg lacrimile râu
și ne tot rugăm la Tine
să trăim și noi mai bine
căci trăim cărând în spate,
nevoile, grijile, toate
care ne sunt poveri grele
și nu mai scăpăm de ele…
Foaie verde de dudău
când o fi răul mai rău
și noi n-om mai îndura
apoi, iar ne-om răscula
cu furci, coase și topoară
s-alungăm răul din țară
să mai fie și lumină
în țara de toate plină…
