Spații culturale nr. 30 (13)

Raftul cu cărți

NICOLAI TĂICUŢU


Gheorghe Andrei Neagu, Poemele din templu, Editura Olimpus, Râmnicu Sărat, 2013, 218 p. Gheorghe Andrei Neagu persistă în a scrie poezie bună. Dar ce spun eu?!… Iată ce spun alţii: Uriaşul Gheorghe Andrei Neagu face, în derulajul cărţilor sale, paşi din ce în ce mai uriaşi, implantându-şi numele în solul cel mai solid al literaturii române contemporane. (Gheorghe Istrate) Gheorghe Andrei Neagu se dezvăluie în aceste poeme ale sale… ca un nostalgic pe care curgerea timpului îl apasă cu degetele amintirilor, cu şoapta regretelor şi, parcă mai rar, îl acoperă cu voalul subţire al aşteptărilor. (Marius Chelaru) Gheorghe Andrei Neagu este, într-o viziune poetică, o armă sentimental, pornind de la sigla dată de iniţialele numelui său – GAN. (Mircea Bostan). Citiţi cartea şi-o să vedeţi că avem dreptate!

 


Paul Spirescu, Natură moartă cu iluzii, Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2012, 103 p. Liviu Ioan Stoiciu menţionează: … Dacă treci ,,în zbor” prin cărţile lui, descoperi eşantioane de versuri valoroase pline de smerenie şi sarcasm, stiluri diferite consecrate în istoria poeziei de la noi, de la cel postromantic şi simbolist, la cel plin de metafore, modern şi neomodern şi până la cel liber postexpresionist (dat de gol în acest volum). Discret, Paul Spirescu amestecă miracolul cu necesitatea, refuză conformismul. Menţionăm că acesta este al cincilea volum de poezie după: Metafizica Lacrimei, (2000), Strigăt clandestine, (2004), Domnule judecător, (2007) şi Eu, adică umbra mea,(2009)

 


Ioan Barb, Meditând închis în ochiul ciclopului, BRUMAR Timişoara, MMXIII, 80 p. Din aprecierile lui Al. Cistelecan: … Ioan Barb porneşte mai de fiecare dată de la acel memento al realului impus ca prag de Camil Petrescu şi se lasă dus apoi de un trend parabolic al imaginarului. Pe liniile mai active ale acestuia ajunge ba la o poezie cu priză direct la concretul cotidian (sau anamnetic), ba la o poezie ce se pierde în ritmuri de iluminare, ba – mai adesea – la o ţesătură de stări păzite de ironie să nu dea în confesiuni sentimentale. E un imaginar cu tupeu, uneori cinic, alteori simpatico, pe care Ioan Barb îl încurajează la îndrăzneli împinse până-n marginea suprarealismului (dar nu numai acolo). Tocmai acest tupeu al inventivităţii îl fereşte de repetitivitate.

 


Viorel Dinescu, Fronde, Editura Fundaţiei ,,Scrisul Românesc”, Craiova, 2012, 280 p. În prefaţa cărţii, Nicolae-Paul Mihail precizează: Chiar dacă arta pamfletului îşi are începuturile în epoci mult mai îndepărtate, abia în zilele noastre ea a atins o amplitudine şi o diversitate maxime, explicaţiile aflându-se, în principal, în exacerbarea confruntărilor politice, care devin cu fiecare zi tot mai necruţătoare. […] Frondele poetului Viorel Dinescu ar putea fi tot atâtea avertismente, premoniţii pentru toţi cei de faţă şi viitori ,,goliaţi”, acoperiţi cu platoşe şi coifuri. Am văzut doar cu toţii cum uriaşul din Biblie şi-a dat duhul când ţeasta lui de bivol a întâlnit pietricica aruncată din praştie de un tânăr şi netemător luptător care mai târziu a devenit rege al iudeilor. Să stăm cu frică, să stăm cu luare aminte!

 


Marieta Rădoi Mihăiţă, Genul programului: dramă, Europress Group, Bucureşti 2012, 76 p. Prefaţa – Sistematizarea cosmosului prin vocea poetului – aparţine lui Aureliu Goci, iar pe ultima copertă a cărţii, Radu Cârneci spune: Marieta Mihăiţă Rădoi face parte din acea restrânsă categorie de poeţi a căror creaţie este lipsită de metafora spectaculoasă (gălăgioasă!), beneficiind însă de taina cuvintelor, dând alăturării acestora acea imprevizibilitate, venind parcă dinspre Mallarmé sau, şi mai aproape de noi, de la Ion Barbu, acest farmec al imprecisului care asigură autoarei o indiscutabilă originalitate şi esenţializare a acestei poetici.

 


Marius Stan, Câteva zile, Editura Helis, Slobozia, 2013, 164 p. Temeinicia începutului sau începutul temeiniciei se intitulează postfaţa lui Titi Damian la această carte de povestiri. Pe coperta a patra sunt date câteva referinţe ce aparţin lui Gheorghe Dobre: deşi aflat la Chicago, Marius Stan scrie poezii şi povestiri din Urziceni! Cum să nu-l iubesc? Apoi Dan Simionescu: (Povestirile lui Marius Stan)… radiografiază cu măiestrie momentele esenţiale, dramele esenţiale din întâmplări relativ banale. Şi Titi Damian: …Şi în cazul de faţă (intuiţia şi experienţa îmi spun că nu mă înşel), cred că literatura română contemporană se găseşte în pragul unei creaţii de avengură. Cu certitudine, Marius Stan îşi va da examenul maturităţii artistice printr-un mare roman psihologic. Acest început era necesar. L-a făcut. Temeinic.

 


Mihai Merticaru, Veşnicia dintre clipe, Vasiliana ’98, Iaşi, 2013, 126 p. … Poet reflexiv şi sentimental, deschis spre metafizică, înzestrat cu mai multe registre de limbaj, Mihai Merticaru îmbină armonios ecourile unei culturi temeinice cu prospeţimea expresiei şi forţa imaginativă… spune Ioan Holban. … suntem siguri că toţi cei care vor lua în mână această carte vor avea nenumărate alte motive de a zăbovi cu încântare, folos şi recunoştinţă asupra unei poezii în cre s-a topit sufletul unui poet de o tulburătoare sinceritate… spune şi Constantin Cucu. Iar Emil Nicolae vine în completarea aprecierilor critice: … De la un volum la altul, autorul a dobândit o acurateţe remarcabilă a discursului, fără să se depărteze de temele deja confirmate, memoria în primul rând…

 


Victor Mitocaru, Antologia anului 2012, Rovimed Publishers, Bacău, 2013, 200 p. Comprehensive şi la zi se vor dialogurile lui Victor Mitocaru, dintre politică şi cultură, din această carte. Pentru că: Sunt acelaşi în schimbare şi mereu în travesti,/ însă eu, bătrân piratul, oare când m-oi povesti?/ Una-i să-ţi plesneşti muierea, alta-i cârmuind pe toţi/ să le fie de-a mirare că-n democraţie poţi/ la prostimea nesătulă să îndeşi verzi şi uscate,/ să te ţie în urale toţi cu gurile căscate./ Proşti or fi, dar mulţi sunt totuşi, mulţi or fi şi totuşi proşti;/ e-nălţarea şi căderea prohoditei noastre obşti./ Eu, şcoler de pus la colţuri, carte nu, cu gândul dus,/ în Levant voi fi temutul Nauta Impavidus. (Prolog)

 


Ioana Stuparu, Paşi din hora vieţii – povestiri -, Editura RAWEX COMS, Bucureşti 2013, 104 p. Din referinţele critice cităm un fragment: … Ioana Stuparu are o înţelepciune nativă. Ei nu-i trebuie să se caţere pe culmile ideii, ca să exprime un adevăr. Ea-l rosteşte simplu şi atunci, îşi opresc apele cursul, de uimire. Simplă, ca pământul şi aerul, ea ştie rostul tuturor lucrurilor şi, în chip deosebit, rostul cuvântului pe care nu-l foloseşte în deşert, ci doar acolo unde se potriveşte cel mai bine… (Cezarina Adamescu) Alţi referenţi: Maria-Diana Popescu, Dragoş Ciobanu, Geo Călugăru, Vintilă Anastasescu, Victoria Milescu, Augustin Macarie, Petre Flueraş, Sabina Măduţa, Menuţ Maximinian, Victor Sterom, Emil Lungeanu, Ion C. Ştefan, Adrian Botez, Florica Gh. Ceapoiu, Melania Cuc, Doru Popovici, Maria Fitcal, Eugen Cojocaru.

 


Apostu Panaitache Vultureanu, Ecoul geamătului, Editura Andrew, Focşani, 2012, 85 p. Pe coperta a patra a cărţii, Paul Spirescu spune: Pot spune că am fost cumva martorul definitivării şi, în fond, al naşterii acestei cărţi: am cunoscut şi am fost părtaş la mai toate frământările, ezitările, renunţările şi revenirile autorului, semnele cele mai sigure ale faptului că ne aflăm în faţa unui poet autentic, înzestrat de Dumnezeu nu numai cu darul talentului genuine, ci şi cu respon-sabilitatea gestionării cum se cuvine a acestui dar. Atunci când scrie, de fapt, Apostu Panaitache Vultureanu se scrie pe sine: o poezie, când stâncoasă, colţuroasă şi aspră, când liniştită şi calmă ca adâncurile unui ocean,aşa cum este însăşi viaţa omului.

 


Janine Vadislav, Raiul, Editura TERRA, Focşani, 2012, 200 p. Pe coperta a patra a tomului, Teodora Fîntînaru menţionează: Noua carte a Janinei Vadislav este un preţios tablou în clar-obscur în care personajele şi atmosfera evocată sunt frânturi ale memoriei personale a autoarei, aflate în permanentă căutare de spaţiu odonator. Este o memorie permanent retuşată şi combinată cu abilitatea ficţională, exersată cu graţie, care construieşte un demers textual atipic, susţinut simbolic cu citate de gardă dintr-o memorie lectorială selectivă şi exersată. Personajele din Raiul vin dintr-o lume cu toate ale ei, dar ceea ce le face, totuşi, special, este ataşamentul cenzurat de orice lirism al autoarei, modul în care aceasta pare că se confundă uneori cu unele dintre ele sau în care le aşează în ecuaţia textului cu siguranţă şi cu tehnică a detaliului deosebit de eficientă.

 


Aurel Pop, Eternitatea prin poezie, Editura Citadela, 2012, Satu-Mare, 186 p. În argument Alexandru Zotta afirmă: … Cuprinzând poeme din creaţiile a douăzeci şi opt de poeţi sătmăreni, volumul (…) se constituie în primul rând într-un respectuos omagiu adus poeziei şi creatorilor ei… Poeţii antologaţi sunt: Cicio Simion Anderco (1915-1975), Livia Bacâru (1921-1999), Ion Baias (1950-2005), Ion Bledea (1951-1998), George Boitor (1934-1976), Ioan Bran (1942-1988), Ioan Chioreanu-Oaş (1922-2011), Ion Codreanu (1937-1999), Debreczen Éva (1957-2011), Leontin Drăgan (1947-2003), Farkas Elek (1946-2003), Fényi István (919-1994), Gabriel Georgescu (1911-1973), Gellért Sándor (1916-1988), Ion Ghiur (1938-2012), Paul Grigore (1952-1989), Emil Matei (1947-2001), Gelu Măgureanu (1967-2009), Ioan Halmi Negreşteanu (1937-2011), Alexandru Pintescu (1947-2003), Dariu Pop (1887-1963), Ion Popdan (1935-2000), Gabriel Raţiu (1930-2006), Dorin Sălăjan (1948-2005), Josef Johann Soltész (1945-2006), Ioan Timoc (1945-2012), Ion Vădan (1949-2012), Viorel Vladimirescu (1953-2008).

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share