Fărădelege lui Călin – Fudul civic

După o muncă ,,titanică”, sisifică, o alternativă….
Începusem o abordare giugiuc. Mi-am dat totuși seama că numărul ales pentru finalul articolului de azi fusese o dată abordat abia când mi-a ieșit înaintea ochilor confuziunea. Mă înturnasem 40 de paragrafe juridice.
Obligațiile alternative. Sunt totuși două prestații la o obligație, sunt principale, însă realizarea uneia încheie existența întregii obligații. Chiar dacă una este din start imposibil de realizat, perechea rămâne denumită alternativă. (Art. 1461)
Alternativă, alegere. Vin la pachet. Opțiune ce i se cuvine debitorului, el decide ce prestație va executa pentru a stinge obligația. Desigur, i se acordă un termen, care depășit îi dă creditorului dreptul de a impune ce prestație preferă. (Art. 1462)
Ori sau. Părți întregi din obligație, nu procente din ambele. (Art. 1463)
Toate par în favoarea debitorului. Când nu este în stare să execute o prestație, fie vina doar a lui, debitorul trece la cealaltă. Varianta ambele imposibile, cu una dintre ele din culpa debitorului, obligă pe acesta la plata ultimei. (Art. 1464)
Același lucru formulat altfel. Prima parte a Art. 1465 vizează culpele creditorului. Ca și în situațiile anterioare, crearea premisei că acesta a greșit și i se poate imputa imposibilitatea execuției de către debitor a unei prestații, îl obligă să se mulțumească doar cu cealaltă. Așa stând treburile are încă două posibilități: dacă există prejudicii, să le plătească; sau să libereze debitorul de obligații. Literele c și d sunt indiscutabil susțin cele stipulate la Art. 1464, cu mențiunea că se impun despăgubiri și acestea pot fi cerute de creditor.
Iarăși ,,favoruri”. Debitorul și stingerea când nu poate fi culpabilizat de imposibilitatea execuției, dar numai înainte de a fi pus în întârziere. (Art. 1466)
O variantă de lucru, cu mai mult de două prestații per obligație, impune reluarea tuturor articolelor din urmă și coroborarea nu noua ipoteză. (Art. 1467)
Versiuni multiple. Deci. Obligație facultativă, când există o singură prestație principală, de liberat debitorul prin execuția unei prestații determinate. Imposibilitatea executării prestației principale, fără culpa debitorul, atrage liberarea sa de obligații. (Art. 1468)
Plată – bani. La asta se reduce stingerea obligației prin plata de bună voie, remiterea unei sume în schimbul executării obligației. (Art. 1469)
Plată – datorie. Aici chiar atât, cu nemulțumirea personală de a fi stricat un număr inutil. (Art. 1470)
Bunăvoie, execuție, obligații naturale – ioc remitere, (Art. 1471)
Plată – din partea oricui. (Art. 1472)
Incapacitatea la data executării obligației nu poate fi motiv de remitere. (Art. 1473)
Mândru debitorul. Este împotriva plății de către un terț, astfel se obligă creditorul la refuz. În rest nu poate refuza plata. Cu un dar: obligația ține doar de execuția debitorului. Al. 3 stinge obligație prin plata terțului ,,… făcută pe seama debitorului…”. Subrogarea terțului, doar dacă legea permite. (Art. 1474)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share