Brigada diverse – P(e)ste Car(l) (e) (M)ara
8, 10 septembrie 2022
Mă omor după moraliști. Mai ales când sunt persoane foarte cunoscute. Nereferindu-mă la postarea ulterioară a înverșunaților amici C și C. Și cum știu ei despre tandrețuri în materie de sex opus (tandem mixt facebook-cian de-o șuetă).
……………
Din păcate toate metodele de bulversat curiozitatea pot fi aruncate la gunoi. Precum Feynman. Dânsa, în patru puncte, promite o memorie impecabilă. Prost, dezghețat ca după marea sau mica glaciațiune, îl dăruie (de curând am aflat, că nu-s vreun creier de dus la academia română, forma corectă a verbului la prezent; deși mă arde corectorul din word și-o ține pe-a lui că tot dăruiește îi vine la socoteală mai bine) cu…. Are nevoie de un subiect. Îl citește. Îl notează. Are nevoie de un puști de 8 ani, în stare să îl asculte, iar după perorare să înțeleagă. Mai va. Apar lacunele. Are nevoie să le identifice. Reia studiul lor. Apoi, apoteotica citire, spre propria dumirire că toate câte au fost inițial citite au și fost reținute.
Nici Putin nu poate vorbi despre dreptate, tratament egal cu toate țările. Atât timp cât statele au devenit doar habitaclul câștigurilor financiare a marilor concerne, corectitudinea și tratamentul nediscriminatoriu nu există.
Nea Cristian D., care punct? Cum adică rușii nu pot tăia tot gazul spre Europa? Demagogie pură, gratuită. De teapa clevetelii țațelor pe băncuța din fața curții. La sat.
Blue Air. Să nu vă prefaceți că nu înțelegeți. Avem de-a face cu un șmecher ajuns patron la o companie aviatică. Deranjant. Strică ploile și prețurile în ultima vreme. Păi cum nu, când oferă bilete de la 17 euro pentru zborul în altă țară? Echivalentul biletului de tren Buzău-București la 1 Iulie 2022, plătit nașului supra controlor, fiindcă mi-am luat libertatea de a mă fi urcat fără bilet, de la casă neoferindu-mi-se unul. Afurisitul de calculator n-a fost (eminența sa cenușie – iată-vă viitorul, flăcăi ajunși prea repede oameni de știință! – n-a vrut fără loc) în stare să emită unul. Cât ține de Mircică Badea – și el încredințat că nu sunt lucruri curate la mijloc -, certificatele Eco neplătite n-au nicio treabă cu situația de facto.
Cu treizeci de secunde mai puțin consum de gaze pentru o mână de paste italiene nu se face nicio economie. Să găsească nea Parisi alte sfaturi.
Se va reveni la cărbune, la lemne, la gaz lampant. Se va reveni la pedeapsa corporală pentru elevii indisciplinați. Se va… încerca. Nu la noi. Vleștia s-o aplica pe SUA-rezi. Și de le-o ieși, vor vlengăli steagul reușitei.
Mare lucru amputarea. Chiar și acum 31.000 de ani. Fixezi, ridici toporul și tai. De unde s-o nimeri. Trăiește pacientul, de bine.
Greu explicabil entuziasmul unora după cumpărarea unui produs, de neînțeles nevoia de a lăsa posterității comentarii elogiatoare la adresa minunatei achiziții. Nefiind un criteriu pentru curioși șirul de excepționale mai mici sau mai mari. Ultima găselniță: o prizuliță care ar reduce consumul la 50% din cât ai fi consumat înainte. Cu detalii la becuri, frigidere, televizoare…, de-alde flecuștețe ce nu încarcă factura grosolan. Mirat sunt de ,,făuritorul” articolului elogiator, care de unde până unde era ultra bucuros că astfel – și el client al firmei de prize – a ajuns la minimul istoric de 700 W pe zi. Da’ ce pui în priză, tată, lumânări?
