Cenaclul Alexandru Sihleanu – 10 Septembrie 2022

CÂT VOM RESPECTA NATURA ȘI APROAPELE NOSTRU, VIAȚA PE TERRA VA CONTINUA
de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 10 septembrie, ziua Sf. Mc. Minodora, Mitrodora și Nimfodora; Sf. Împ. Pulheria, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Mor oligarhii ruși) A murit și Subbotin,/ Oligarh și cavaler,/ A alunecat puțin/ Și-a căzut de la… parter! (Ministrul de externe Serghei Lavrov minte de îngheață apele) Lavrov când minte ca tâlharii/ Te iau durerile de cord./ Se vor reface iar ghețarii/ Topiți recent la Polul Nord! (autor Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, lectură Dumitru Hangu)
„(„Ședință… În Bloc”) Rămâi să dormi iubitul meu,/ Căci te cunosc destul de bine,/ Ședința-am să convoc și eu,/ Să văd eu… ce vecin îmi vine.” (autor Daniel Hangu, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, lectură Dumitru Hangu)
„(Actorie de tranziție) Mari actori au fost odată!/ Fuse, fuse și se duse,/ Acum au făcut-o lată,/ Și-am rămas, numai… cu fuse. (Dumitru Hangu)”
„(Unui curios) A aflat că nu-s minciuni,/ Că pe uliță-o salvare/ A luat de prin vecini/ O gravidă fată mare. (Cinste lor) În această vară caldă,/ Sportivii ne-aduc bucurii,/ Curg medaliile pe bandă/ Și câte un gol de la fotbaliști zglobii.”(Safta Leaută, prin telefon, cu drag de Năvodari)
A continuat lectorul de serviciu, dna Valeria Popa, cu două fabule și o… mărturisire: „Scriu fabule cu toată plăcerea pentru că fabula am socotit-o un fel de îndreptar al ființei omenești. Mă socotesc ca un soldat care-și glorifică și apără țara.” Vă ofer lectura: „(Barza și broscoiul) La o margine de lac,/ O barză și cu-n brotac,/ Făceau așa un scandal,/ De-ai fi zis că vine-un val,/ Să-i ducă la tribunal.// Știm cu toții cum că barza/ Printre altele o mie,/ Mai are, din când în când,/ Încă o mică datorie./ S-aducă celor ce vor/ Mulți copii la… casa lor./ Doar auzim adesea o vorbă printre noi,/ „Iar a venit barza la Leana cu-n broscoi!”/ Auzind broscoiul ce faimă rea avea,/ S-a răzvrătit în sine de soarta asta grea…/ – De data asta dragă, nu mai țin cont de tine/ Și-am să mă duc acolo, unde mă simt mai bine./ Nu vezi că socoteala ta-i proastă ca și tine?/ În casa iepuroaicei se fac zece cu mine…/ Bietului broscoi se pare că… i-a ajuns la os./ Nu-și mai dorea intrarea pe ușa de pe „coș”./ Fiindcă barza, cum spun unii,/ N-avea multă rânduială,/ Îi cară pe toți la una și-i așează-n poală./ Și de-atunci, moșica barză/ Și-a cam dat demisia./ Când și când, pe ici pe acolo-și mai face apariția,/ Iar broscoii cei cu fițe,/ Cei din case cu averi,/ Sunt un fel de răsfățați/ Ce provoacă doar… dureri. (Judecata muștei) O sală de tribunal./ Lume peste lume.// Se aude o voce tare./ Aprodul de la ușă zice:// – Vă rugăm să faceți liniște!/ Toată lumea să se ridice în picioare,/ Să se audă musca!// Intră completul de judecată,/ Judecători, procurori, jurnaliști,/ Avocați, martori și… pârâta muscă./ Începe ședința./ Judecătorul ia cuvântul:/ – Stimați concetățeni, astăzi avem o zi mare./ În lume s-a ajuns la un conflict nemaiîntâlnit,/ În care personajul vinovat,/ Aici de față, este musca.// Despre muscă, fiecare/ Spunem vrute și nevrute./ Înțelepciunea populară i-a folosit numele/ În felurite gândiri omenești, ca:/ „Să se audă musca, rea de muscă,/ A cădea ca musca-n lapte,/ A se simți cu musca pe căciulă,/ A se aduna ca muștele la miere” și altele,/ Ceea ce confirmă, cu vârf și îndesat,/ Situații de… neiertat.// Domnul procuror ia cuvântul:/ – Domnilor jurați, jurnaliști,/ Avocați, martori și stimat auditoriu,/ Dar nu numai insecta respectivă/ Poartă actuala denumire peiorativă./ Pescarii au și ei „musca” lor,/ Momeală artificială,// Ce rareori/ Le umple traista goală…/ Ca de altfel și boxerii/ Au categoria „muscă”,/ în funcție de greutatea sportivului.// Un martor zice:/ Dar mai sunt și lucrătoarele de la gherghef,/ Unde trebuie să se țină cont de… muscă./ Altfel, tabloul la care lucrează/ Ar face „figurile” cu… gura strâmbă.// Avocatul apărării spune:/ – Domnilor jurați, exemplare ale acestei specii/ Au trăit și s-au așezat/ Pe frunțile unor celebrități ca:// Eminescu, Napoleon, Mozart, Iorga,/ Dar nici una dintre ele/ N-a reușit să le învețe vorba/ Sau să poată intra în celebritate,/ Să le rămână numele pentru eternitate.// De afară se aude o.. zumzăială/ Ca și când un roi de muște/ A intrat în sală.// Nervos, avocatul acuzării adaugă:/ – Dar mai sunt și muștele bețive,/ Care se îneacă în vin sau țuică/ Precum niște naive. Alt procuror zice: – Vreau să vă mai amintesc de musca țețe./ Animalelor înțepate de ea/ Li se mai spune că au boala „streche”./ Vitele înțepate de aceste insecte/ Aleargă pe miriște ca… nebunele.// O femeie, cam tare de ureche, adaugă:/ -O fi și ea una ca noră-mea,/ Rea de muscă și cu… gura mare.// Alta zice:/ -O fi și ea una din acelea/ Care de proastă ce-i,/ Cade ca musca-n lapte…/ Un bărbat, luându-i apărarea muștei,/ Știindu-se că tot flencăie din gură/ Cu motiv sau fără,/ Știindu-se ca și ea,/ Cu musca pe căciulă, zice:/ – De aceea mai bâzâie și ea, săraca,/ Dacă Dumnezeu i-a dat gură…// Procurorul adaugă:/ – Vreau să vă mai amintesc aici,/ De genul de muscă meschin./ Ea rezistă permanent,/ Dacă i se oferă un trai excelent./ Provine dintr-un zăvoi,/ Din mizerie și… nepăsarea omului./ Este dăunătoare și plină de microbi./ Primăvara, vara, toamna zboară./ Din toamnă până în primăvară/ Doarme ca o bestie, hibernează/ Pe după tablouri sau la vreo fereastră,/ Ca în primăvară,/ Cu milioane de pui,/ Să ne… fericească.// – Da, da, da, mai zice cineva./ Jegurile, sudorile, mirosurile pestilențiale/ Sunt starea lor naturală/ în care-și duc existența./ Musca este dăunătoare/ Și face mult rău/ Celor ce trăiesc în jurul său,/ Depunându-și ouăle pe cratița cu mâncare,/ Cana cu lapte, paharul cu bere,/ Farfuria cu prăjituri și alte cele./ O muscă mai micuță, scârboasă și trândavă,/ Ce avusese îndrăzneala să se așeze/ Chiar pe roba judecătorului/ Și să viseze,/ Se dă mai aproape de pârâta muscă/ Ce s-ar fi vrut atunci/ De lume ascunsă și-i zise:/ – Tușă muscă, dar noi suntem fără pereche./ Suntem poete și scriitoare/ Și facem rime cu valoare,/ Mai și pictăm din când în când/ Pe o coală de hârtie/ Pe care nu s-a scris un rând…/ Mătușa muscă, având și o angoasă,/ Îi împinse nepoatei un ghiont într-o coastă./ – Taci nerușinato, se vede că maică-ta e o proastă,/ Că nu te-a învățat nimic din lumea noastră./ Că oamenii se înfurie repede,/ Dar tot atât de repede… uită./ De vrei să mai trăiești, ascunde-te degrabă./ Astfel… sub un plici o să nimerești, fără zăbavă.// Toată lumea se ridică în picioare./ Judecătorul dă verdictul:/ – Domnilor jurați, procurori, avocați,/ Jurnaliști, martori și stimat auditoriu,/ Muștele trăiesc pe pământ/ De când omul s-a ridicat pe picioare/ Și a rostit primul cuvânt./ Azi am ajuns cu toții la o analiză/ Din cauza acestei stări de criză./ Însă, o lecție bună pentru fiecare,/ Care are urechi pentru ascultare,/ Este aceasta:/ Fie om sau animal, Trebuie să fie cu ochii în patru/ Când se apropie de un mal./ Dacă ești atent, n-o să cazi în groapă,/ De unde nimeni nu te mai scapă./ Așa că…/ Toleranța are mare importanță./ Pentru aceste insecte, gospodinele au/ Multe soluții perfecte ca:/ Otrăvuri, pliciuri, sprayuri și multe altele./ În concluzie, nu putem lupta cu ele…/ Pârâta muscă auzind judecata,/ Vorbea cu ea… în sinea ei./ „O-ți fi având voi, oamenii minți luminate, dar…/ Și noi suntem multe, suntem armate./ Mai bine ați lua seama,/ Ce și cum mâncați,/ De câte ori pe mâini vă spălați./ Nu mai lăsați neacoperite multe mâncăruri./ Noi supraviețuim doar datorită neglijenței voastre./ Deci, în concluzie, vă place, nu vă place,/ Cu noi veți trăi o mie de ani în pace!”
Trebuie specificat, dna Valeria Popa este singura fabulistă din orașul Râmnicu Sărat. Cu talent și dragoste față de natură, folosind personificarea animalelor, dna Popa satirizează moravuri, deprinderi ale bipedului numit om, reușind să creeze o atmosferă plăcută. Îi dorim sănătate și spor la scris!
„Sunt un iubitor al fabulei și o apreciez pe dna Valeria Popa.” (Dumitru Hangu)
„Mie îmi plac fabulele, să le ascult, ca în cazul de față, să le citesc, fac parte din umorul poporului român. Fabulele scrise de dna Valeria Popa îmi plac, regnul animal este personificat și clarifică problemele ființei umane.” (Floarea Frățilă)
Sâmbătă, 17 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Firudo Kokoku. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share