Brigada diverse – Zi(s)e le(p)ra: (n)u (s)ui!
28 august, 6 septembrie 2022
Că dai dintr-una-ntr-alta. Din Rudel în Bruja și mai afli ce nouă ,,stea” s-a mai născut pe firmament. Stele căzătoare într-o zi. Și ce stil: trap. Bine că nu-și folosește adevăratul nume, Mîzgoi. Cu toate acestea, am mai înmagazinat ceva pe ziua de azi.
……………..
Undeva, în urmă cu o lună, nebunaticul de google își făcuse obicei să nu-mi mai ,,deschiză” preferatele pagini, încarceruite în dogmele multiplelor paginațiuni – defecțiunea scrierii pe ,,note” teatrale caragialești de televiziune -, cu ofertă strictă de știri la cald, o mașinațiune inutilă pentru cititor, cu ipostaze indiscrete din viețile deloc semnificative ale unor…. În fine, printre ei un candidat la împărăția continentului. Român desigur, tenisman fără îndoială, nabab de când – umblă vorba-n natul neaoș – securitatea statului cică l-ar fi momit, cu sfaturi de imperialist: ,,Eu, dac-aș fi împăratul Europei…”.
Târziu s-au mai trezit francezii. Se dezmeticesc greu din marasmul unui conglomerat etnic cu nuanțe maronii. Să-i vezi ce-or să le mai dea papucii când le-o degera dorsalul la iarnă. Căci dacă ploaia vine de la ruși, tot de acolo va veni și dezagregarea multi popoarelor.
Tupeu, auziți la ei! Trimis spre omologare îndrăznelii de a servi pe plajele grecești ceva de-ale gurii de dincolo de granițele lor – ia la vreun magazin.
A se lua anumite persoane de învățătură. Și bună, și rea. Nu neapărat de dezvoltare personală și mentorat. În sine, fiecare dintre noi este o personalitate. (Aviz unei fotografii păunesciene)
O dramă de vodevil. O presupunere greu de împlinit. Agricultură, eco produse, eoliene. Foamete și sprijin ioc britanicilor. Prea de coșmar și prea nepotrivite conexiunile.
Preferințele președinților sunt asimilabile incriminărilor. Cum adică șmecherașul de Zelenski a cabulipsit să nu-și avertizeze cetățenii? Cum adică ar fi afectat economia? A cui? Oare nu știe că economie fără oameni nu există? Oare nu știe că sensul viitorimii, precum că roboții vor guverna și că el însuși în persoană, omul, va fi o mașină căruia nevoile curente, mâncare, somn și sete, îmbrăcare, încălțare, despuiere de cald și înfofolire de frig, îi vor fi dispensabile cu totul? Deci și prin urmare: care economie, mincinosule, ascunsule?
E cale lungă. Gândii cu voce tare în dese ocaziuni că satul tradițional – cum a fost el idealizat în secolul 19 – va dispărea deodată cu celebra ,,toaletă” din dosul curții. Nu-mi închipuiam însă că această istorie va atârna de ,,binalele” comunei Valea Râmnicului, că 296 de persoane doresc să rămână săteni sadea. Au probabil și ei totuși dreptate să nu se vrea conectați la o rețea de canalizare. Știu și ei ce ar însemna să-și vadă bruma de civilizație existentă reîntoarsă la tină. A se lua doar o uliță dintre cele asfaltate, a se ghiorlăni cu utilajele, a le prinde pe șanțuri ploile și inerentele întârzieri.
Când vine vorba despre mândrie…. Dă pe dinafară. Cu precădere la… noi. De nu ne lăudăm noi, cine să o facă?
Doar la istorioara (e banc toată ziua, dar stătea rău cu la-nainte) cu nebunii, bazinul gol și promisiunea de umplere îmi stă mintea când citesc despre misiunea Nasa, Artemis. Cum pleacă singurică, cum s-accelerează după câteva rotocoale date Terrei și pornește-n trombă către Lună, cum se întoarce. Și cum, dacă merge, face același traseu și cu oameni. Cum testează ,,… o nouă veste…” pentru protecția călătorilor. Două percepții pe marginea titratei ieșiri în spațiu. O soluție de funcționare a vehiculelor pe pământ. La 36.000 de km/oră…. Cu năbădăi și ei. Probabil nefolositori pentru a ajunge acolo unde n-a ajuns vreodată cineva – rămâne întrebarea scepticilor despre aselenizare -, cele câteva mii de kilometri parcurse pe partea întunecată, pe orbită, n-ar sesiza nimic în afara unei nopți eterne.
