Spații culturale nr. 32 (13)
Nicolai TĂICUŢU
Raftul cu cărți
Cassian Maria Spiridon, Poeme în balans, Editura Charmides, Bistriţa, 2013, 159 p. Pe coperta a patra, Romul Munteanu spunea: Sentimentul de însingurare, alienarea şi existenţa, trăirea într-un univers indiferent faţă de destinul uman asumat de poet, conferă operei sale o dimensiune tragică, învecinată cu nihilismul. (…) Am convingerea că de la Eminescu şi Bacovia o asemenea manieră de configurare a neantului existenţial nu am mai întâlnit în poezia românească actuală. Evident că instrumentul literar este diferit, o altă „cămaşă de cuvinte” dă relevanţă relaţiei dintre conştiinţa poetului şi lume. Nu este vorba, aşadar, de nici o contaminare ideatică, venită dintr-un alt câmp filosofic sau literar. Cassian Maria Spiridon şi-a asumat convingerea de trăire într-un imens anonimat, prelungit şi după moarte. Umanul, ca şi vegetalul se retrag în humus. Negaţia poetului nu este însă împinsă spre un radicalism total. El ştie doar că viaţa trece în alte cicluri ce refac acelaşi circuit.
Diana Trandafir, Discurs în roşu şi alb, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013, 87 p. Această a treia carte de poeme a Dianei Trandafir este constituită din trei părţi: I. Discurs în roşu şi alb, II. Oration in red and white (translated by Cătălin State) şi Addenda la Discurs. Scriitorul Gheorghe Grigurcu apreciază: Diana Trandafir pare a aştepta ceva cu înfrigurare. Ce? Viaţa ,,pusă sub lupă” care ,,se face ţăndări”, ,,singurătatea retezată de tavanul scund”, “,,ubirea de mai mult ca perfect”? De fapt, aşteaptă Poezia, care, luând notă de toate aceste frământări ale efemerului, le cuprinde în acolada emoţiei sale eterne. Şi care nu întârzie la întâlnirea cu numita autoare. Cităm: puţine valuri/ şi/ sunetul albastru din cer/ tot mai sfârşite…/ tot întrebând/ tot aşteptând/ ţărmuri lungi lovesc/ se sting în câteva culori/ respiră sacadat şi neclintit/ tăceri albite/ fără de stăpân (Marină I).
Daniel Cristea-Enache, Literatura de azi. Di@loguri pe net, Editura POLIROM, 2013, Iaşi, 332 p. Pe ultima copertă a cărţii, Ovidiu Şimonca, cel care semnează şi prefaţa acestei cărţi, spune: M-am bucurat să-i citesc pe cei 12 invitaţi ai lui Daniel Cristea-Enache, care au fost cînd tăioşi, cînd molcomi, cînd dînd ghes amintirii, cînd explorîndu-şi propriul trecut, propriile dileme, propriile obstacole sau vulnerabilităţi. Sînt 12 oameni ai cărţilor, deloc ,,geniali”, deloc din panteon, deloc aburcaţi să înhaţe Premiul Nobel. 12 oameni care, puşi împreună, reuşesc să arate că literatura română nu este o colecţie de egolatrii pompoase, ci un loc unde dialogul este posibil, necesar şi chiar indicat (ca la prospectele farmaceutice pentru ,,sănătatea” unei culturi. Cei 12 sunt: Răzvan Petrescu, Dan Lungu, Emil Brumaru, Ioan Es. Pop, Radu Pavel Gheo, Livius Ciocârlie, Carmen Muşat, Lucian Dan Teodorovici, Vasile Ernu, Norman Manea, Radu Vancu şi Silviu Lupescu.
Bucur Chiriac, Vitralii, Editgraph, Buzău, 2013, 288 p. Prefaţatorul cărţii, Francisc Păcurariu spune: … Volumul, purtând frumosul titlu ,,Vitralii”, pe care ni-l oferă poetul Bucur Chiriac, se înscrie în orizontul cărţilor de amintiri, impresii şi meditaţii prilejuite de o şedere de câţiva ani peste hotare… (…) Cartea lui Bucur Chiriac este o mărturie convingătoare – scrisă cu maturitate de gândire şi cu măiestrie de relatare – despre trăinicia şi puterea punţii pe care o construiesc între popoare schimburile culturale. Iar scriitorul Sava Bogasiu remarcă: Domnul Bucur Chiriac este un pelerin al culturii, o ,,albină” care a cules nectarul culturii româneşti şi care a cercetat toate muzeele din Europa, trăindu-şi planetar viaţa sa între aceste două coordonate esenţiale: cultura şi credinţa religioasă.
Ofelia Prodan, Elefantul din patul meu – ediţia a II-a, carte apărută în cadrul proiectului eLiteratura, Bucureşti, 2013. 76 p. Pe coperta cu poza autoarei, despre această carte, ni se propun două scurte opinii critice. Romulus Bucur: O poezie simplă, a cotidianului, a unor mici miracole, a unor metamorfoze stranii ale realităţii, în care percepţia deformată a realităţii se amestecă cu amintiri livreşti. Cităm şi din opinia lui Dan-Liviu Boeriu: Ofelia Prodan ne propune în „Elefantul din patul meu” o reinterpretare a regulilor cosmice pornind de la coordonatele unui prozaism minimalist. Poeta mixează ingenios elemente de cotidian anost cu detalii fantastice, într-un mega-tablou sarcastic şi parodic.(…) Tonic, ludic şi deopotrivă sobru, volumul Ofeliei Prodan reuşeşte să rescrie invers o scară a lumii care, în absenţa curajului demolator, ar fi rămas prizoniera unui contur strict şi lipsit de imaginaţie.
Daniel D. Marin, l-am luat deoparte şi i-am spus – ediţia a II-a, carte apărută în cadrul proiectului eLiteratura, Bucureşti, 2013, 80 p. Cartea e prefaţată de o serie de aprecieri critice (fragmente alese) semnate de Ioan Es Pop, Paul Cernat, Paul Gorban, Violeta Savu, Emanuela Ilie, Dan Cristea, Adina Diniţoiu, Valeria Manta Tăicuţu, Ioan Moldovan, Adriana Teodorescu, Ştefania Mincu şi Robert Şerban, iar, pe ultima copertă a cărţii, Rita Chirian spune: … Poezia lui provoacă, dar nu prin scandal sau frondă, ci printr-o atipicitate discretă, rarefiată, printr-o mască senină, care camuflează abisuri şi exitusuri. Reţeaua de simboluri, alături de trama autenticitistă, alcătuieşte, în textele lui Daniel D. Marin, răbdător construite, o lume cu legi proprii, surprinzătoare, dar ne şi aşază în faţă o oglindă în care se reflectă identitatea contorsionată a omului contemporan.
Ofelia Prodan, Ruleta cu nebun – ediţia a II-a, carte apărută în cadrul proiectului eLiteratura, Bucureşti, 2013, 131 p. Cităm două fragmente de aprecieri critice: Un volum puternic, substanţial, care asociază întâmplări aparent desprinse din fluxul trăirilor de zi cu zi, cu altele stranii, ciudate, fantaste, misterioase. O poezie care se citeşte, ca să folosesc un clişeu, dar acesta se potriveşte!, cu sufletul la gură (Liviu Antonesei) şi … Magia şi rebusul se susţin reciproc, căci „nebunul cu ochii închişi” joacă la ruletă cu… ruleta de măsurat: miraculosul, de fapt post-pseudo-autenticul, e obţinut nu (numai) prin dereglarea simţurilor, ci (şi) prin epuizarea variantelor logice; ca şi a celor stilistice din aria culturii pop: fantasy, thriller (inclusiv politic), comics, romanţ, conspiraţie, toate în răspăr, însă, şi concurând cu un lirism neostoit. În Ofelia Prodan se profilează un trickster redutabil. (Chris Tănăsescu)
Cătălina Grigore, Poeme de la ora optişpe, Editura Premier, Ploieşti 2013, 39 p. Florin Dochia spune: Cătălina este ceea ce s-ar putea numi un poet citit, care nu face poezie din sentiment, din intuiţie ori numai din talent, ci şi pentru că ştie să facă. Aruncă asupra lumii o lumină de o intensă curiozitate şi ne-o redă nouă de fiecare dată în imagini surprinzătoare. Şi iată poemul Cătălinei Grigore de pe coperta a patra a cărţii: ştiu că o cicatrice = o femeie/ mai ales bărbaţii frumoşi/ au grijă exasperantă de orice leziune/ o alintă o strâng la piept noaptea/ înainte să adoarmă/ o iubesc în aşa fel încât rana sângerează/ până la os // dacă încă nu ai nici măcar/ o zgârietură în suflet/ şi nici sare/ să momeşti una să vină să te doară/ caută-mă.
Florin Dochia, Elegiile căderii, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 71 p. Constantin Trandafir spune în prefaţa la carte: În călătoria sa terestră spre lumea eternă a poeziei, autorul e însoţit de o lumină pe cât de minunată, pe atât de echivocă, Prinţesa care vine sub soare din ploaie, din spuma unui val timid şi intră în Elada lui. (…) Prins în lumea cuvintelor, l-am numit pe Florin Dochia după titlul unei cărţi a lui, îşi înfăptuieşte cultul pentru comunicarea de la început, în fond pentru mijlocul de existenţă al poeziei. În mod normal şi curent, acesta este şi laitmotivul volumului Elegiile căderii, uneori declarativ (…) Spontaneitate şi rigoare e această poezie. Parcă şi mai mult meşteşug.
Florin Dochia, Prins în lumea cuvintelor – cărţi, opinii, întâmplări – 2, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 208 p. Autorul face precizarea: Textele adunate mai departe, cu precădere reflecţii pe marginea unor întâmplări reale şi/ sau ficţionale, au apărut, de la începutul acestui secol, în publicaţiile culturale Axioma, Cafeneaua literară, Diagonale, Revista Nouă, Spaţii culturale. Asupra conţinutului lor nu s-a intervenit decât în sensul corectării unor eventuale erori de expresie ori al verificării unor surse; aşadar, substanţial, ele sunt oglinda momentelor în care au fost scrise. Adică, pentru autor, sunt deja [o frumoasă] istorie [a lecturilor şi întrebărilor sale].
Magda Ursache, Comunismul cu rele şi rele, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2013, 378 p. Într-un comentariu din revista CONTA, nr. 13/ 2013, Adrian Alui Gheorghe spune: Evident că Magda Ursache nu foloseşte mijloacele şi nici nu urmăreşte rezultatele istoricului care ,,gustă” istoria ca pe o conservă care e mai valabilă cu cât e mai expirată, este un intelectual care priveşte realitatea în timp ce o trăieşte cu disperare.(…) Cartea ,,Comunismul cu rele şi rele” a Magdei Ursache este o demonstraţie făcută pe propriul suflet şi pe propriul destin, cu argumentele istoriei şi cu instrumentele literaturii, că am ieşit din teritoriul “minimei moralia” şi am intrat, fără să ne punem prea multe întrebări, ca naţie şi ca societate (tînără?) europeană, în ,,postmoralia”. Iar Gheorghe Grigurcu menţionează, pe coperta a patra a cărţii: (…) Magda Ursache, orice s-ar spune ori nu s-ar spune, este una din prezenţele cele mai elocvente ale presei noastre de factură culturală de azi.
Valentin Talpalaru, Cu amurgul în lesă – 101 poeme – antologie, Editura Junimea, Iaşi, 2013, 173 p. Cuprinde poeme din volumele: Ghemuit într-un sâmbure (1998), Liniştea vânatului (2005), Acordorul de semne (2006), Ultimul vorbitor de umbră (2009) şi Poemele Deltei. Rodion (2011). La finele cărţii sunt date, selectiv, câteva referinţe critice (Val Condurache, Liviu Antonesei, A.G. Secară, Valeria Manta Tăicuţu, Călin Cocora, Ion Hurjui, Dumitru Augustin Doman, Nichita Danilov, Violeta Savu, dar şi o postfaţă semnată de Ioan Holban: Ultimele cărţi de poezie ale lui Valentin Talpalaru (…) sunt ale gâlcevii şi reconcilierii cu sine, ale unui armistiţiu mereu căutat între o “carne prost încheiată şi plină de cute” şi un ,,devorator de felinare”; transferată în structura textului însuşi, această gâlceavă a fiinţei interioare cu învelişul său de închiriat, bine pusă în valoare în antologia de autor Cu amurgul în lesă, devine una a limbajului poetic cu ceea c ear fi ,,limbajul comun”…
Traian Gh. Cristea, VIAŢA – lacrimă şi floare, Editgrph Buzău, 2013, 307 p. Prefaţă de Dumitru Dănăilă. Prolificul şi meticulosul scriitor râmnicean îşi structurează romanul în trei părţi, fiecare parte având capitolele şi subcapitolele ei. Pe coperta a patra a cărţii Nina Beldie spune: Călătorind prin viaţă, spectator, visător, luptând şi spunând „Ce ţi-e şi cu viaţa asta!!”, Traian Gh. Cristea, a reuşit, din nou, să ofere suflet cald, mângâietor, cu aplecare spre ştiute mereu, dar nerostite, nebăgate în seamă după cât li s-ar cuveni. Iar Dumitru Dănăilă: Dincolo de incitanta ţesătură epică, romanul lui Traian Gh. Cristea conţine viaţă în cele mai tari esenţe ale ei.
