Cenaclul Alexandru Sihleanu – 20 August 2022
RELIGIA CONSTITUIE COLOANA VERTEBRALĂ A UNUI POPOR
Sâmbătă, 20 august, ziua Sf. Prooroc Samuel; Sf. Mc. Sever, Eliodor și Teoharie, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Unde dai și unde crapă) – Afganistanu-ați răscolit/ Și Ben Laden nu-i de găsit!/ – De fapt, răspunde Unchiul Sam,/ Pe ăsta nici nu-l căutam! (Urare) Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?/ Dulce ca parfumul unui vechi șerbet!/ Nu mai bea tărie, nu mânca piftie,/ Fiindcă astea toate duc la diabet! (Întrebare și răspuns) – Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule?/ – Stau cu frică să n-apară,/ Iar vreo Lege funciară”, autor Nicușor Alecu, Murgești. (Meteorologii timpurilor) Noi și-acum avem probleme/ Cu niveluʼ la izvor,/ Domnuʼ ,,Busu” în a lui teme,/ Regretă după Topor! (Tejgheaua) Cu rindeaua și cu o dalta,/ Un tâmplar și-a luat amantă./ Va fi greu biata de ea,/ Ține locuʼ la… tejghea. (Nedumerire) Eu nu înțeleg țăranii/ Ce beau țuică, bere, vin,/ Adunând la vârstă anii…./ Să le fie un vaccin?” (Dumitru Hangu, prin internet)
Dl Cristi Rusin a lecturat din volumul Aporii metaforizate Ed. Valman, 2007, autor Mircea V. Homescu: „(Misce stultitiam consiliis), p. 30: §. De ce oare anumiți oameni nu pot să-i iubească pe unii, fără să-i urască pe alții? Așijderea se întreba și Victor Hugo în Mizerabilii… și n-a găsit răspunsul.”
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Parcă aș mai sta puțin) Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți/ Și geme…// Încă n-am terminat ce-am demult,/ Nu știu, ori timpul n-a mai ținut cu mine,/ Ori eu degeaba m-am zbătut…// Aș vrea să vă salut pe toți,/ Mi-ați fost alături la bine și la rău,/ Vă las acum, nu știu unde eu voi fi,/ Oricum, în față, mi-a apărut un hău…// Vă las cu bine, în lumea asta tristă,/ Plec fericit c-ați fost cu mine/ Și nu cumva să prind pe vrunul cu batistă,/ În viață mult noroc, prieteni,/ Și… s-auzim de bine!// Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți/ Și geme…// Parcă aș mai sta puțin…” A continuat cu monologul Sistem Râmnicu Sărat din volumul Înțepături utile, Ed. Rafet, 2017, autor Matincă Costea: „Ca oricare om cinstit/ Într-o zi, m-am pregătit/ Cu nespusă bucurie/ Să fac o călătorie!/ Nu departe, la Galați,/ Târgu Jiu, Brașov, Urlați,/ Baia Mare sau Zalău,/ Numai până la Buzău./ Și să fiu bine-nțeles,/ Mă duceam cu interes/ La o rudă apropiată,/ Îndrăgită, o cumnată./ Fiindcă ea, pretențioasă,/ Nu se clintește din casă/ Soața m-a tot îndemnat:/ Du-te tu, că ești bărbat!// Să nu merg cu mâna-n gură/ Zic: Iau ceva băutură!/ Că vreau darnic să mă țin,/ Luai trei sticle cu bun vin;/ Luai rachiu, un kilogram,/ Și ce bucuros eram/ C-o să vadă cumnățica/ Ce-i trimite Frusinica./ A doua zi către seară,/ Mă aflam în hol, la gară/ M-am prezentat la ghișeu/ Zic: Duduie, vreau și eu / Până la Buzău bilet!/ Zice: Strigă mai încet!/ Că nu mă simt obligată/ Să te servesc agresată./ Să credeți…, dar mă grăbesc…/ – Dacă vreau, nu te servesc/ Că ești afară din cale/ Ce-s? Nevasta dumitale?/ Foarte bine, n-ați greșit,/ Sunt precis căsătorit./ Nu pot infirma nimica,/ Cununat cu Frusinica!/ – Nici nu mă interesează/ Contrariu, mă enervează!/ – Hai, pleacă de la ghișet!/ – Cum? Să plec fără bilet?/ – Păi, pleacă dacă-ți convine!/ – Bine, dar nu ți-e rușine?/ Să mă aduci în așa hal,/ Să dorești să faci scandal…/ Lasă că te aranjez!…/ Îmi venea ca să turbez./ Frământându-mă așa,/ Aud trenul că venea./ Vine trenul, ce ponos…/ – Duduie, te rog frumos!/ Un bilet? Nu pot să stau…/ Ei bravo, așa te vreau!/ Luai biletul pe sub bară/ Trenul se oprise-n gară/ Restul a rămas uitat,/ Pe peron am alergat,/ Lumea era uluită/ Și foarte nedumerită/ Că văzură foarte clar/ Pe linia-ntâi mărfar./ Personalul era-n spate,/ Hai să trecem printre roate!/ Și-ncepu o-ngrămădeală/ Cu căzături, îmbrânceală;/ Să fi văzut geamantane/ Cum treceau pe sub vagoane;/ Călători de orice fel,/ Ori copil, ori bătrânel,/ Traversau calea ferată/ cu spinarea-ncovoiată./ De frică, eram ca varul…/ Zic: Să nu plece marfarul!/ Cum înaintam fricos/ M-am trezit cu fața-n jos/ C-o valiză peste mine./ Când m-am uitat, eram bine,/ Făceam baie, vrei nu vrei, / Într-o baltă de ulei./ Vinul tot mi se vărsase,/ Țuica se evaporase,/ Parcă nici nu existase./ Între timp, trenul plecase…/ M-am sculat atunci, jenat/ Și m-am dus la impiegat…/ – Ce e bre cu-acest mărfar?/ – Zice: Întreabă pe-acar!/ – Dar cu trenul personal?/ -E secret profesional!/ – Mulțumesc, nene Iordan/ Că m-ai lămurit buștean./ – Unde s-a mai pomenit/ Personalul înjosit?/ Plecând, mi-am zis enervat:/ – Sistem Râmnicu Sărat!” A încheiat cu Catrene, epigrame, epigramiști râmniceni de acum și de altădată, Ed. Rafet, 2016, autor Dumitru Hangu: „ION M. GANE (*** Unei căsătorite cu un fotbalist) Îl are soț de un deceniu,/ Cu el s-ar duce și la poluri./ Băiatu-i bun, nu am ce zice,/ Dar e… cu goluri. (***Lui Perpessicius) Pentru volumul de versuri „Scut și targă”: Văzând că îl ridici, superb, pe scut/ Pe Eminescu, pentru lumea largă,/ Toți dregătorii lui au renăscut/ …Pe targă!…”
„(Banul ochiul dracului) Circulă-n viteză banul/ Dintr-un buzunar în altul./ Necuratul stă la pândă/ Că vrea și el o dobândă. (Doamnei Neti de la horoscop) Nu mă-ncred în horoscop./ Eu mă uit că am alt scop:/ Să-i admir bluzele frumoase/ Colorate din mătase.” (Safta Leaută, prin telefon, de la Năvodari, cu drag)
„Și fiindcă se apropie Ziua Limbii Române, am dedicat o poezie lui Mihai Eminescu, creatorul limbii poetice în România, cel care a scris Luceafărul, cel mai lung poem de dragoste: „(DOR DE EMINESCU) Dorul de Eminescu este atât de mare…/ Dorul arzător de cel ce-a iubit şi-a trăit/ Cu arderi ale sufletului în absolut,/ Dorul de Eminescu nu are alinare…// Tremură codrul în frunze argintii,/ Suspină azurul în ceruri sidefiii,/ În aurul din aer este un dor infinit,/ Soarele pe dealuri creşte-n asfinţit.// Un glas şopteşte în blânda-nserare:/ „Mi-e dor de tine, mi-e dor de iubire,/ Vino, iubite, vino, tu nu mai ştii oare/ Că-n sufletul meu dragostea doare?// Cu-atingeri de înger răsari lângă mine,/ Să-mi dai lumina din ochii tăi mari!/ Vino, iubite, vino, căci aici, fără tine,/ Totul îmi pare un groaznic coşmar!”// E-un dor de Eminescu în dulcea Românie…./ Un mare dor de-un prinţ al neamului român,/ Cel ce a visat o „Dacie Mare” prin unire/ Şi a murit jertfelnic, pe-altarul străbun.” (Antologia „DARURI DIVINE” îngrijită de poetul BAKI YMERI).” (Ecaterina Chifu)
„Tot în antologia „DARURI DIVINE” îngrijită de poetul BAKI YMERI
am dedicat și eu o poezie lui Mihai Eminescu: (STEAUA LUI EMINESCU) Din întuneric, se prelinge luna/ Sfioasă ca un văl de borangic;/ Se mişcă liniştea … se-aude steaua/ Sub care Eminescu-a strălucit./ Şi clinchetul izvorului năuc/ Strecoară teamă-n întuneric;/ Când frunzele se joacă prin lumini,/ Copacii meditează-n întuneric./ Din zborurile diafane spre lumini astrale,/ Un sfânt a rupt geniul universal,/ Spre-al dărui înveşmântat în trudă/ Românului cu inima de jar./ Viteaz şi ne-nfricat creştin,/ Apărător confraţilor români,/ A înmuiat în raza unei toamne/ Iubirea lui eternă de străbuni./ Căci dragostea de ţară şi iubită/ I-a-nsângerat durerea-n infinit,/ Ce mult visată … dorinţă ne-mplinită/ Zadarnic dor în tot ce a iubit./ În primăvara vieţii a dăruit/ Comori eterne înmiresmate,/ Comori ascunse-n racle de argint,/ Cu mir de ceruri venerate./ Dar prinţul codrilor trăieşte/ În ţara binecuvântată cu români,/ În fiecare inimă curată,/ Un Eminescu prinde rădăcini.” (Mioara Zaharia)
„Cu permisiunea dvs., am să spun câteva cuvinte despre „Zilele municipiului”. Zilele orașului trebuie să fie o sărbătoare bazată pe fundament istoric ori tradițional, raportat la datini sau obiceiuri din spiritualitatea poporului. Sfânta Fecioară Maria este apărătoarea și ocrotitoarea municipiului nostru. „Zilele municipiului” se sărbătoresc începând cu anul 2008, dar istoricul acestei sărbători începe din 3 mai 2000, când președintele Ligii Culturale „Slam Râmnic”, medicul Mircea Homescu a depus la Primăria Râmnicu Sărat o „scrisoare de intenție”, propunând alegerea Sfintei Fecioare Maria ca OCROTITOAREA Râmnicului Sărat. Scrisoarea a fost cu nr. 7528/3mai 2000 și citită în ședința Consiliului Primăriei la 26 iunie 2000 și aprobată unanim. Medicul Homescu a ales sărbătorirea Zilelor municipiului pe baza datei primei atestări documentare a localității noastre: 8 septembrie 1439, iar ziua de 8 septembrie este Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Scrisoarea preciza: „evenimentele dedicate Sfintei Fecioare vor începe la 8 septembrie și vor dura până la Înălțarea Sfintei Cruci. Primăria înaintează o cerere Arhiepiscopiei Ortodoxe a Buzăului și Vrancei, solicitând încuviințarea P.S. Arhiepiscop Epifanie. Prea Sfinția Sa binecuvântează inițiativa, însă Primăria nu reacționează. La 6 august 2000 Liga Culturală trimite o nouă adresă Primăriei înregistrată cu nr. 4763/ 6.08.2000în care solicită răspuns la prima adresă. Nu se primește răspuns și nici nu se organizează ceva, deși toți erau de acord cu propunerea și chiar erau încântați. La 25 august 2000, Liga Culturală adresează o nouă scrisoare, a treia, dar nu Primăriei, ci Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, cu propunerea proclamării Maicii Domnului – Ocrotitoarea Râmnicului Sărat, care să se sărbătorească începând cu data de 8 septembrie. Răspunsul a fost din nou aprobativ, dar Râmnicu Sărat nu organiza nimic. Abia după 8 ani a început acest proiect să se realizeze. Primarul Constantin Ghinioiu, ajutat de consilierii municipali, din grabă, ori din considerente secrete , sărbătoarea din 15 august –Adormirea Maicii Somnului, zi de doliu în spiritualitatea populară. O legendă explică: „jalea și întristarea care a cuprins lumea după Adormirea Maicii Domnului au fost așa de mari încât frunzele pomilor au îngălbenit de durere și mâhnire.” LA Nașterea Maicii Domnului sunt consfințite viața și rosturile vitale ale naturii, ale vieții pe pământ, printr-o legătură sacră, într-o ambianță desăvârșită. În istoria municipiului nostru, la 15 august 1885 s-a trasat Grădina publică de către primarul Al. I. Popescu, iar la 15 august 1895 s-a construit clădirea Primăriei de către arhitectul Antonio Ulmioni. Prin alegerea făcută, primarul Constantin Ghinioiu demonstra că e mai importantă istoricește clădirea și parcul, decât localitatea și locuitorii ei și nu contează dacă 15 august este zi de doliu, iar râmnicenii petrec trei zile cu cântece, dansuri și foc de artificii. O situație asemănătoare a fost și în localitate Bisoca, la campusul părintelui Mihail Milea, unde se desfășura un festival folcloric în ziua de 15 august, dar părintele-profesor, doctor în teologie, Mihail Milea a schimbat data desfășurării festivalului, mutându-l la 8 septembrie. Aștept o revenire la normal, o revenire la data propusă de „cetățeanul de onoare al Râmnicului Sărat – medicul Mircea Homescu și Liga Culturală „Slam Râmnic”, bazat pe creștinătatea românilor. Sfântă Marie, iartă-ne vandalizarea doliului și a jalei personale!” (Mihai Doina )
A continuat lectorul de serviciu, dna Mioara Zaharia, cu un grupaj de poezii religioase cu un titlu generic „Rugăciuni”. Vă ofer lectura: „(Rugă) Prea Sfântă mult milostivă, prea bună Fecioară Născătoare de Dumnezeu/ Întărește-mi credința și trupul, vindecă sufletul meu,/ Atotîmpărăteasă luminează-mă cu Dumnezeiască lumină/ Și roagă-l pe Fiul Tău iubit pentru o lume mai bună.// Roagă-l să-mi vindece rănile păcatelor ce le-am săvârșit/ Să pot fi vrednic de iertarea pentru obștescul sfârșit,/ Să-mi ungă sufletul cu mirul din floarea de crin,/ Să-ți proslăvesc iubitul tău nume în vecii vecilor/ Amin. (Sfântă Marie veșnic Fecioară) Sfântă Marie veșnic Fecioară/Încoronată de Domnul Regină,/ Îți presar pe cărare un vers/ De credință și un sonet de lumină. (Împărăteasa luminii și Maica sufletelor) Tu floarea luminată de duh Dumnezeiesc,/ tu Maică pre frumoasă, cununa sfinților,/ Revarsă mila Ta de înger pământesc,/ Fecioară, Împărăteasă a luminilor.// Coboară ochii Tăi blajini, Măicuță Iubitoare/ Și glasul mi-l ascultă și luminează-mi viața/ Să duci la Fiul Tău o rugă de iertare/ Pe calea mântuirii să gust din rugi dulceața.//Și nu lăsa trădarea să mă chinuiască, Să se transforme în ură și lacrimile-n chin./ Stârpește șarpele păcatelor să nu mă nimicească,/ Să-mi toarne în dulceață paharul cu venin.// căci duc o viață grea ce mă zdrobește și m-apasă,/ Îmi ia puterea și m-apleacă spre mormânt./ Dă-mi dezlegare de păcate, puteri să mă-ntărească,/ Să-mi duc cu demnitate crucea senin, nu abătut. (Slavă Fecioarei Maria) Prea Sfântă Fecioară aleasa Lui Dumnezeu/ Binecuvântată și pură vei rămâne mereu,/ Binecuvântați să fie părinții care te-au născut,/ Tu crin ce-n Sfânta Biserică ai crescut,// Redă-mi lumina ochilor ce stă să mi se stingă./Aștept ca strălucirea minunilor Tale să mă atingă, Să Te slăvesc cu slavă, sfială și ascultare,/ Să-mi fii Tu calea spre lumină și iertare. (Slavă Maicii Domnului) Măicuța Lui Iisus, minunea lumii,/ Pocal Dumnezeiesc, izvorul nemuririi,/ Tu Maică a omenirii, azima vindecării,/ Tu, Porumbița păcii să nu ne dai uitării,// Umili în fața strălucirii Tale,/ Ne cerem cu sfială, smeriți iertare,/ Iertare de păcatele ce ne apasă greu,/ Iertare cerem zilnic și tot greșim mereu.// tu ești a noastră bucurie și speranță,/ cu raze de minuni ne mântuiești în viață,/ Icoana Ta de îngerii cerești înconjurată/ Le-ai dăruit-o celor cu inima curată.// Celor ce vin la Tine mereu cerând iertare,/ Celor cu răni de viață, cu întristări amare,/ Celor bolnavi, celor robiți le dărui alinare,/ Le dăruiești lumină, putere de-ndurare,// Și Te rugăm Măicuță ca rugile cerești/ Să stingă ura lumii, păcate diavolești;/ Să fim curați în fața Fiului Tău iubit/ Ce pentru lumea noastră, viața și-a jertfit. (Stăpâna de ceruri aleasă) Fecioara cu pruncul ne este/ Stăpână de ceruri aleasă,/ Un îndemn de zboruri celeste/ Credință și flori de agheasmă.”
Astăzi dna Mioara Zaharia ne-a demonstrat prin sensibilitate și atașament profund față de fenomenul religios, că aceste Rugăciuni prin ritm, rimă, măsură și mai ales figuri de stil sunt poezii în stil clasic. Sănătate, putere de muncă și așteptăm o carte de acest gen!
„Deși abordează o tematică religioasă, aceste poezii nu sunt lipsite de valoare literar. În fiecare găsim atât de multe metafore, epitete care ne trezesc emoții estetice: „trandafir al vieții, Maica Lui Dumnezeu, Rai însuflețit, Luceafăr al dimineții, Templu ceresc” și multe altele. Dacă ne gândim la rolul pe care îl are Maica Domnului în viața noastră, această metaforă „Izvorul nemuririi” exprimă esența credinței. Deși au o tonalitate melancolică, fiecare rugăciune, aceste versuri aduc și optimism în sufletul cititorului, speranța că rugăciunile se vor realiza și vom cunoaște fericirea prin iubire de cele sfinte.” (Ecaterina Chifu)
„Așa cum știm cu toții, în literatura lumii și în literatura română, la început a fost literatura religioasă. Mă bucur că printre membrii Cenaclului Alexandru Sihleanu vine din când în când un lector care ne prezintă astfel de poezii. Poezia religioasă are multe asemănări cu rugăciunea. Procedeul artistic care stă la baza acestui tip de poezie este invocația retorică. Ex: „Măicuța Lui Iisus, minunea lumii/ Pocal dumnezeiesc, izvorul nemuririi? Tu Maica a omenirii/ Azima vindecării,/ Tu porumbița păcii, să nu ne dai uitării!” Predomină în poezia dnei lector de astăzi metafora explicită: „Prea Sfântă Fecioară, aleasa Lui Dumnezeu.” Poezia religioasă pe care am audiat-o astăzi este scrisă în stil clasic, în care predomină monorima, iar în altele întâlnim rima împerecheată. Felicitări!” (Aneta Țâru Pioară)
„Prin lectura de astăzi, dna Mioara Zaharia a demonstrat faptul că este o fire sensibilă și profund atașată fenomenului religios. În mentalitatea populară și în spiritualitatea românească, dintre toți sfinții, locul central îl ocupă Fecioara Maria. Poporul român este profund atașat de cultul marianic, fapt dovedit prin numeroasele biserici ce-i poartă hramul, pelerinaje și procesiuni, dar și prin onomastică (Maria, Marian, Măriuca). Efortul literar al doamnei se încadrează se încadrează în acest context. Rugăciunile prezentate fiind în realitate niște poezii, spre deosebire de rugăciunile tradiționale. Ceea ce ne-a fost prezentat reprezintă structura clasică a poeziei prin ritm, rimă și măsură. Efortul doamnei este lăudabil, încercând să creeze având ca punct de pornire un sentiment religios. O felicit și îi doresc succes în ceea ce va scrie pe viitor.” (Cristi Rusin)
„Dacă dna Zaharia va publica această carte de rugăciuni, ar fi cred al patrulea poet care publică poezie religioasă, după Radu Cârneci, dl Traian Cristea și dna Ecaterina Chifu. Doamna dovedește o evlavie deosebită pentru Maica Domnului, invocând-o pentru a fi iertată de păcate și ajutată în viața de zi cu zi. O felicit pentru poeziile lecturate!” (Adriana Plugaru)
„Poeziile dnei Mioara Zaharia sunt ca niște perle strălucitoare înșirate pe șiragul credinței. Sunt ode dedicate Maicii Domnului, Porumbiței păcii, Crinul alb al creștinătății. Sunt rugăciuni smerite a unui suflet ce se roagă cu evlavie acesteia. Poeziile autoarei îmi amintesc de poeții religioși: Traian Dorz, Vasile Militaru. Pot spune că este o urmașă demnă a acestora. O felicit și aștept cartea. Închei cu o poezie proprie: (Rugă) Răsari ca o lumină/ Măicuța mea divină!/ A perlelor șirag,/ Izvor de mântuire/ Prin fiul tău cel drag!” (Nicolae Constantinescu)
„Referitor la lectura de astăzi, apreciez că lucrările se înscriu într-o parte luminoasă a vieții, exprimând speranța și încrederea în rolul divinității. Acest rol este subînțeles de pământeni ca fiind o speranță de iertare și înălțare, pe care doar Maica sfântă cu origini pământene le poate avea. Nu am remarcat tendința de prosternare în fața divinității, tendință pe care am întâlnit-o preponderent în rugăciuni și unele poezii. Frumusețea poeziilor prezentate constă în partea artistică susținută de o abundență de figuri de stil. Autoarea este un om de rând care caută sprijin cu nădejde în Maica Domnului, asta reprezentând din punct de vedere psihologic, puterea de a se ridica deasupra greutăților. O felicit atât pentru creație, cât mai ales pentru sentimentele nobile, vis-a-vis de personajele biblice, reprezentând încrederea că prin sprijinul lor binele va învinge. O felicit și îi doresc succes în continuare.” (Georgeta Iuga)
„Pentru prima dată la o ședință a Cenaclului Alexandru Sihleanu, mi-am făcut o impresie frumoasă. Am apreciat poeziile dnei Mioara Zaharia fiind legate de credință, în mod deosebit Maica Domnului care ne călăuzește pe drumul vieții. Promit că ne vom revedea.” (Floarea Frățilă)
„Poeta Mioara Zaharia creează cu multă ușurință poezie clasică, artistică, care îndeplinește cerințele dicționarului și e pe înțelesul celor care vor să înțeleagă ușor, ideile și sentimentele poetei. Doamna Zaharia folosește un stil bogat, în figuri poetice (metafore epitete, comparații, etc.). folosind ca model stilul poeziei populare, creația literară a Mioarei Zaharia își va păstra valoarea și importanța de-a lungul timpului, așa cum va rezista și limba noastră strămoșească. Apreciez poezia poetei Zaharia și o felicit, urându-i putere de muncă! Iar dvs. cenacliști, să nu uitați că poeta Zaharia a fost premiată de regele Carlos al Spaniei pentru poezie și a primit premii la concursurile literare la care a participat.
Primul și cel mai mare poet al antichității a fost Orfeu. Cele mai vechi surse păstrate până azi, în limba greacă, amintesc originea tracică, în fapt o personalitate enciclopedică care a trăit pe meleagurile noastre cu mai bine de trei milenii înainte. Orfeu era trac, fiul regelui Oeagrus; mama sa Calliope fiica reginei Tomyris, despre care conf. dr. G.D. Iscru a scris în 2018 că aceasta „se află în fruntea ADN-ului neamului românesc”, iar Herodot, în lucrarea „Istorii”, cartea I, capitolele 204-216, prezintă aspecte din viața reginei Tomyris. Am amintit aici originea lui Orfeu, subliniind, încă o dată, că poetul aparține spațiului și culturii strămoșilor românilor de azi, iar el își prezenta poeziile acompaniindu-se la liră. Deci, poezia trebuia să aibă muzicalitate. Concluzionând, poezia poetei o consider demnă de laudă. Aștept să citesc o carte de poezii din creația Mioarei Zaharia.” (Mihai Doina)
Sâmbătă, 27 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!
